RUGĂCIUNEA PENTRU SFINȚIREA ICOANELOR/PICTURILOR DE PERETE ÎN TRADIȚIA ORTODOXĂ SIRIANĂ ȘI TEOLOGIA EI[1]

Simpozionul internaţional de siriacistică desfășurat la Bucureşti, în perioada 3-7 august 2026, reprezintă un eveniment teologic şi cultural unic în Europa de Est, fiind prima ediţie găzduită de o ţară ortodoxă.

O parte dintre comunicările susţinute de teologi specialişti în domeniu au adus o contribuţie majoră la valorificarea spiritualităţii siriace. Pentru a facilita publicului larg, precum și studenților teologi accesul la bogăţia duhovnicească a tradiţiei siriace, Centrul de studii filocalice „Sfântul Isaac Sirul” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad își popune să prezente în următoarea perioadă un rezumat al celor mai importante contribuţii.

de Christine Chaillot

Când am scris cartea mea Rolul imaginilor sfinte și cinstirea icoanelor în Bisericile necalcedoniene[2] (denumite astăzi oficial „Biserici ortodoxe orientale” în contextul dialogului teologic oficial din 1985), incluzând tradițiile copte, armene, siriace ortodoxe și etiopiene, am inclus și rugăciunile pentru sfințirea icoanelor și a picturilor murale folosite în aceste Biserici. În toate aceste rugăciuni, teologia referitoare la Sfânta Treime, hristologia și mariologia sunt exprimate în mod explicit. În fiecare secțiune a rugăciunilor, aceste teme sunt strâns interconectate, ceea ce face ca aceste rugăciuni să fie mult mai mult decât o simplă sfințire a icoanelor.

Haideți să analizăm această teologie pornind de la Rugăciunea din tradiția siriacă (a se vedea textul integral mai jos), așa cum am arătat mai în detaliu în cadrul Congresului Siriac de la București, din august 2026.

În cartea mea, am dorit să demonstrez pe scurt că toate aceste Biserici vechi aveau imagini, icoane și picturi murale care îl înfățișau pe Hristos, pe Fecioara Maria și pe sfinți/martiri, și că aceste imagini erau cinstite. Scopul a fost acela de a ilustra următoarea afirmație din cadrul dialogului teologic oficial desfășurat în 1990 la Chambésy (Geneva), punctul 8 din cea de-a doua Declarație comună și Recomandări adresate Bisericilor: «În ceea ce privește învățătura celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic al Bisericii Ortodoxe, ortodocșii orientali sunt de acord că teologia și practica venerării icoanelor predate de acel Sinod sunt, în esență, în concordanță cu învățătura și practica ortodocșilor orientali din timpuri străvechi, cu mult înainte de convocarea Sinodului, și că nu avem nicio divergență în această privință.»[3]

Rugăciunea constituie o mărturisire profundă a credinței creștine și o doxologie deplină adresată Sfintei Treimi, lui Hristos și Maicii Sale, Fecioarei Maria, precum și sfinților și martirilor cărora le poate fi dedicată rugăciunea prin cinstirea icoanelor sau a chipurilor lor. Textul subliniază în repetate rânduri scopurile supreme ale vieții creștine: sfințirea, înduhovnicirea și, mai presus de toate, mântuirea. Rugăciunea menționează faptul de a avea „o parte și o moștenire alături de sfinți”.

În cartea mea Rolul imaginilor sfinte și cinstirea icoanelor…, am inclus cele patru rugăciuni la sfârșitul cărții. De fapt, scopul cărții (așa cum explic în concluzia acesteia[4]) a fost acela de a demonstra și clarifica un aspect care a constituit o controversă teologică/hristologică majoră încă de la Sinodul de la Calcedon din 451, o controversă care a persistat timp de secole și care trebuie corectată și explicată astăzi, în special în contextul actualului dialog teologic dintre Bisericile ecalcedoniene (Ortodoxe Orientale) și Bisericile calcedoniene (Ortodoxe Răsăritene).[5] Dacă Bisericile necalcedoniene (Ortodoxe Orientale) ar fi cu adevărat monofizite – adică dacă ar crede că Hristos este pe deplin Dumnezeu, dar că umanitatea Sa este cumva absorbită sau „înghițită” de divinitatea Sa (așa cum a propus Eutihie în secolul al V-lea) – ele nu L-ar reprezenta pe Hristos ca om întrupat în imaginile, icoanele sau picturile lor murale[6]. Cu toate acestea, nu numai că au astfel de reprezentări ale lui Hristos în umanitatea Sa, dar au și rugăciuni pentru sfințirea sau binecuvântarea acestor icoane ale lui Hristos, oferind astfel o dublă afirmare a umanității lui Hristos: mai întâi în reprezentarea artistică și, în al doilea rând, în recunoașterea liturgică prin intermediul unei rugăciuni speciale[7].

Iată textul integral al rugăciunii, pentru ca cititorii să poată aprecia și trăi mai bine semnificația sa profundă. Verbul siriac qadesh este tradus prin „a sfinți”, iar cuvântul qudosh prin „sfințire”. Verbul siriac barekh este tradus prin „a binecuvânta”.

Rugăciunea de sfințire[8] (subtitlurile I, II și III sunt adăugate de P. Krüger[9]) [p. 283]

1. Icoanele și imaginile sunt unse cu ulei sfințit care nu conține mir; nici nu este pus (uleiul) într-un recipient care conține mir. Când sunt sfințite (icoanele și imaginile) ar trebui așezate pe Masa Vieții (altar).
2. Icoanele și imaginile nu sunt niciodată unse cu mir.
3. Sfințirea icoanelor și a imaginilor este rezervată episcopului, iar când acesta dorește să le sfințească se îmbracă cu mitra, mantia, epitrahilul și crucea; își pune mitra pe cap, ia crucea în mâna dreaptă și toiagul în cea stângă.
4. Dacă episcopul dorește, el poate îngădui unui preot să sfințească icoane și imagini; (pentru aceasta preotul) își pune crucea la gât și felonul, iar dacă este horepiscop, atunci ia și mitra.
5. Rugăciunea de sfințire [p. 284]

Episcopul: Slavă Tatălui şi Fiului și Duhului Sfânt.

Ei răspund: Și asupra noastră, păcătoșii cei slabi, îndurarea și mila etc.

Episcopul: „Hristoase, Dumnezeul nostru, fă-ne vrednici ca, din suflet curat și sfânt și din trup neîntinat, să o lăudăm pe binecuvântata Ta Maică, Fecioara Maria, iar prin solirile ei cele primite și prin rugăciunile ei cele ascultate, primește și slujba noastră și ne binecuvântează pe noi și aceste icoane și imagini care au fost întocmite și zugrăvite în Numele Tău (sau cel al Maicii Domnului sau al sfinților), ca așa să îți aducem mulțumire, împreună și Părintelui Tău și Duhului Tău cel Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin!

2. Refren [‘enyana] la „Miluiește-mă” [Ps 50 (51)], la cântarea „Curată Maică”

Carul pe care Iezechiel l-a zărit pe tine te înfățișa, Doamnă Sfântă; rugăciunea ta [p. 285] să ne fie nouă zid. Binecuvântată ești, Marie, că proorocii te-au închipuit în simboluri, tipuri, imagini (icoane) și pilde; rugăciunea ta să ne fie nouă zid. Moise te-a închipuit în rug și pe nori și în norul întunecat, vasul (cu mană) și chivotul; rugăciunea ta să ne fie nouă zid. [ms Aleppo adaugă: Solomon te-a numit pe tine grădină închisă, căci din tine a strălucit Ziditorul Edenului; rugăciunea ta să ne fie nouă pavăză. Iezechiel te-a numit ușa cea închisă prin care Domnul a intrat fără să o deschidă; rugăciunea ta să ne fie nouă pavăză.] Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunea celeia ce Te-a născut, depărtează de la noi urgia mâniei; Doamne, miluiește-ne! Slavă aducem Tatălui care ne-a zidit prin îndurarea Sa, închinare Fiului care ne-a slobozit prin Crucea Sa și cântări de laudă Duhului Sfânt.

3. Prooimion

Nespusă Putere, Taină nepătrunsă, tainic Ascuns (Dumnezeu), Fiu după asemănarea Părintelui, care Te-ai pogorât și Te-ai sălășluit în Fecioara Maria și ai slobozit neamul omenesc [ms Aleppo: și niciodată nu Te-ai despărțit de pântecele Părintelui Tău], Te rugăm, Doamne Dumnezeule, pentru rugăciunile celei ce Te-a purtat și ale tuturor sfinților Tăi, cercetează pământul cu îndurările harului Tău și iartă răutatea oamenilor după mila Ta; dă odihnă [p. 286] tuturor credincioșilor care s-au mutat, adormiți în nădejdea Ta, în această vreme a sfințirii icoanelor și a imaginilor și la toate praznicele și totdeauna.

4. Sedra (imnul Fecioarei)

Te rugăm, Maică plină de binecuvântări, fiica Împăratului ceresc, izvorul apei dătătoare de viață, lăcașul Celui Unul-Născut din Tatăl, cărarea care duce la Eden, locul unde se adună toate bunătățile, vistieria tuturor binecuvântărilor, roua vălului lui Ghedeon, noul vas al lui Elisei, picătura de ploaie a lui Anania și a tovarășilor săi, nepătată dătătoare de viață, stea care îndepărtează întunericul, făclia care luminează lumea, cea care face să lumineze Soarele dreptății, vlăstarul celei mai frumoase flori, epistolă bine pecetluită [p. 287], rădăcină [care a dat] leacul Vieții, piatra netezită care a zdrobit șarpele, degetul cu care s-a scris cartea eliberării, praștia care l-a ucis pe Goliat, dealul înalt al străjerilor prooroci, sfeșnic pentru mințile apostolilor, diadema sfinților mucenici; acum, binecuvântată Maică, te rugăm să mijlocești la Unul-Născut al tău pentru noi, ca El să ne arate pe noi și pe toți fiii Sfintei Biserici vrednici de acel minunat [dulce] și mărit praznic al nunții [în eshaton], la care îngerii se veselesc, la care heruvimii și serafimii strigă „Sfânt”, la care făpturile cerești aduc laudă, la care proorocii și apostolii se fac părtași, spre care se îndreaptă mucenicii și mărturisitorii, pe care propovăduitorii și vestitorii [Evangheliei] îl laudă strigând, la care asceții, desăvârșiții, învățătorii și exegeții [p. 288] cântă, în care se sprijină cei buni și binecuvântați; la care se bucură cei osârduitori și neînfricați, la care bătrânii și cei simpli se veselesc, la care nazireii și postitorii se bucură, la care cei feciorelnici prăznuiesc, la care sfinții strigă „Sfânt”, la care credincioșii adormiți își găsesc odihnă, la care este de față Tatăl, la care slujește Fiul, la care vine Duhul Sfânt și în care putem toți împreună, cu un singur glas, să zicem: „Vrednic ești a ne închina Ție, Cel ce dai Viață, acum și pururea și în vecii vecilor.”

5. [p. 289] Qala, cântarea Quqaya

O tânără din casa lui David, cu numele Maria, s-a făcut carul care l-a purtat pe Mântuitorul lumii; este mult mai înaltă decât carul pe care Iezechiel l-a văzut: carul avea chipuri și roți care vorbeau, dar Maria are o gură care îți cântă laude, Doamne. Aliluia! Fie ca rugăciunea ei să ne ajute. Pictorii s-au adunat să-i zugrăvească chipul Mariei, dar vopselele lor nu erau bune și nu au reușit să o zugrăvească pe Maria: au zugrăvit-o ca o fecioară – dar au găsit-o cu un copil; au zugrăvit-o ca femeie căsătorită – dar fecioria ei era neatinsă; au zugrăvit-o ca soție a unui bărbat – dar bărbatul nu a cunoscut-o. O, Zugravule, care [cu adevărat] ai zugrăvit-o pe Maria, milostivește-te de noi și rugăciunea ei să ne ajute.

6. Slava

Moise, Iosua, împreună cu David, Natan și Samuel, Ilie și Elisei, împreună cu Gad și Ioil, Sofonie și Naum, Agheu și Zaharia, Osea și Amos, Miheia și Ieremia, Iona și Maleahi și Avdie împreună cu Daniel și Avacum, Isaia măritul și marele Iezechiel, aliluia; rugăciunea lor să ne ajute în vecii vecilor! Petru, cel dintâi dintre apostoli și fratele lui Andrei, fiul lui Zevedei, și Ioan, fratele său, Filip și Toma dimpreună cu Matei, Iacov și Alfeu și Simon Zilotul, Levi zis și Tadeu, și cu ei, Bartolomeu și Matia, care a întregit numărul în locul lui Iuda, aliluia; rugăciunea lor să ne ajute! Biserica îți zice binecuvântat, sfinte N, căci ție ți s-a dat binecuvântarea Domnului nostru; binecuvântat ești, cel ce te-ai depărtat de lumea trecătoare, binecuvântat ești, cel ce ai dorit [p. 290] dragostea lui Hristos, binecuvântat ești, cel ce ai auzit glasul Domnului tău zicând: „Veniți, intrați și moșteniți Împărăția și viața care nu trece, aliluia”; rugăciunea ta să ne ajute!

7. Rugăciunea tămâierii

Primește, Doamne, după mila Ta, cădelnița robilor Tăi și bine-primește tămâierea preoților Tăi; găsește-Ți odihna în slujba celor care se închină Ție și preamăresc pomenirea celei ce Te-a purtat în pântece și a sfinților Tăi; dă odihnă credincioșilor mutați de la noi, care au adormit în nădejdea Ta, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, acum și pururea.

8. Episcopul adaugă:

Ție, Doamne, cei de sus se închină după rânduială, iar făpturile cerești strigă cântări de slavă în locașurile lor, tot așa și mucenicii cu ale lor cununi, mărturisitorii cu ale lor isprăvi, copacii cu fructele lor, ierburile cu mirosul lor, care sunt [acum] oferite de mâinile preoților pentru a fi bineplăcute dumnezeirii Tale și ca turma Ta să dobândească iertare. Întinde, Doamne, dreapta milei Tale și binecuvintează și sfințește aceste chipuri [sau icoane] în numele Tău cel sfânt; și curățește inimile noastre cu isopul îndurării Tale, [p. 291] și luminează sufletele noastre cu darurile Tale; iartă păcatele noastre cu harul Tău și păzește viețile noastre în mâna Ta, pentru rugăciunile celei ce Te-a purtat în pântece și ale sfinților Tăi, Fiule, Hristoase, nădejdea celor vii și a celor adormiți, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin!

9. Rostesc Zummara (scurtă rugăciune poetică):

Prin David, Duhul Sfânt a cântat cuvinte de laudă și de mântuire în cortul celor drepți.

10. Aceștia citesc paremia de la proorocul Iezechiel, cap. 10, 1-9 [ms Aleppo așează această citire după Daniel].

Din cartea proorocului Daniel, cap. 3, 1-7. 11. [p. 295]

Episcopul începe Psalmul 150 și clerul recită după el:

Lăudaţi pe Domnul în Templul Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Sfinte, cel ce ai făcut ca Shekhina să se pogoare pe Muntele Sinai și să-l sfințească, Doamne, fă ca Shekhina să se odihnească în această imagine, ca să se sfințească.

Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Cel Prea Înalt s-a coborât în muntele Sinai și și-a întins mâna peste Moise, iar Moise a pus mâna pe Aaron și astfel i s-a transmis lui Ioan.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiță; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.

Duhul Sfânt, care l-a sfințit pe Samuel în pântecele maicii sale, să vină și să locuiască și să își facă sălaș deasupra acestui chip, ca să se sfințească.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.

Duhul care a grăit prin prooroci și care a venit și s-a sălășluit peste apostoli, să vină și să locuiască și să își facă sălaș deasupra acestor chipuri, ca să se sfințească.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul!

Duhul Sfânt, care s-a pogorât peste apostoli în Foișorul cel de Sus, să vină și să locuiască și să își facă sălaș deasupra acestei icoane, ca să se sfințească.

Slavă… și acum… Slavă Sfântului Părinte care L-a trimis pe Fiul Său cel Sfânt și înălțării Duhului Sfânt, că Acesta dă sfințenie sfinților.

12. [p. 296] Episcopul se roagă cu glas înalt:

Doamne, Dumnezeul întregii zidiri, văzute și nevăzute, ziditor al făpturilor cerești și pământești și a celor de sub pământ, care ai umplut întregul pământ cu bisericile Tale, ca un tip al întâiului născut, cele care sunt parte din Biserica cerească, care Îți slujesc Ție și unuia născut Fiului Tău și Duhului Tău cel Sfânt; învrednicește-ne ca dreapta Ta cea puternică să umbrească această icoană, să o binecuvinteze și să o sfințească pentru închinarea preacinstit Numelui Tău, ca toți cei care Te cheamă cu adevărată credință și cer de la aceasta cu inimă curată, să primească împlinirea cererilor lor bune și să aducă făgăduințe, cele dintâi roade și jertfe, [p. 297] și să dobândească sănătate și tămăduire și să găsească mântuire pentru sufletele lor.

Așa, Doamne, Te rugăm și ne cucerim, plinește cuvântul gurii noastre, desăvârșește făgăduința Duhului Tău celui Sfânt, ca așa, cuvântul Evangheliei să se sălășluiască, să vină și să poarte de grijă de toată fapta și cuvântul care se săvârșesc în numele acestei icoane, prin harul, mila și bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, împreună cu care Ți se cuvine laudă, cinste și putere, împreună cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor.

Credincioșii: Amin.

Diaconul: Kyrie eleison (Doamne, miluiește).

13. Episcopul se roagă (cu voce înceată), având capul plecat:

Sfinte al sfinților, care ești sfințit de puterile netrupești și a cărui voie a fost să fii sfințit (și) de buzele [p. 298] făpturilor pământești, sfințește-ne pe noi cu sfințenia care vine de la Tine și ne desăvârșește cu sfintele Tale (Taine), fă-ne vase alese pentru slujba Ta, ca să Te lăudăm din guri înțelegătoare și limbi grăitoare de cele dumnezeiești.

Își înalță glasul:

Te rugăm, Părinte al milelor și Dumnezeul tuturor, trimite-ne harul Duhului Sfânt și plinește această slujire care stă înainte; fă ca mâna Ta dreaptă și dumnezeiască să se sălășluiască peste această icoană și să o sfințească, ca ea să devină rai al sufletelor rătăcite, [izvor de] slobozire din tot lucrul aducător de durere, de ajutor pentru cei care sunt în ispite grozave, de apărare pentru casele credincioșilor adevărați care scapă la Numele Tău cel sfânt, aducând înainte rugăciuni și slujbe pentru cinstirea dumnezeirii Tale și a Unuia-Născut Fiului Tău, și a celui întrutot sfânt, bun și de viață dătător Duh, [p. 299] de o ființă cu Tine, acum și pururea și în vecii vecilor.

Credincioșii: Amin.

Episcopul continuă:

Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Maicii Tale, purtătoare de Dumnezeu, Maria (sau Mar N, sfânt sau mucenic), în numele căreia a fost întocmită și zugrăvită această icoană, binecuvintează acest chip și pe noi, că binecuvântat ești împreună cu Părintele Tău și Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor.

Credincioșii: Amin.

Ungerea

Episcopul unge icoana cu ulei sfințit care nu conține Sfântul şi Marele Mir și care nu a fost pus într-un vas care conține Mir și zice cu glas înalt:

Această icoană pusă înainte este însemnată și pecetluită.

Diaconul: Binecuvintează, stăpâne.

Episcopul continuă: În numele Tatălui, Amin; și al Fiului, Amin; și al Duhului Sfânt și Viu, în vecii vecilor.

El nu ar trebui să ungă icoana cu Sfântul şi Marele Mir.

Diaconul: Kyrie eleison.

14. Episcopul se roagă având capul plecat, iar corul răspunde „Kyrie eleison”:

Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeul puterilor sfinte, pentru toate, pentru harul Tău pe care l-ai vărsat peste sfinții Tăi apostoli și peste [p. 300] Părinții noștri cei drepți și pe care nu l-ai luat înapoi și nu l-ai ascuns de la noi păcătoșii, că bun și milostiv fiind, l-ai împărțit nouă tuturor, și ne-ai îngăduit, chiar dacă nu suntem vrednici, să cerem de la a Ta mărire – și ceea ce cerem să se împlinească – pentru ca prin toate acestea numele Tău cel preacinstit să fie lăudat în tot locul, împreună cu cel al Fiului tău Unul-Născut și cel al Duhului Tău celui Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor.

Își înalță glasul: Doamne, Dumnezeule, care întru sfinții Tăi Te odihnești și pe sfinți îi desăvârșești, Tu ești lauda proorocilor, mândria apostolilor, cununa mucenicilor, bucuria mărturisitorilor, nădejdea tuturor celor care ți-au plăcut din veci; dă-ne să prăznuim duhovnicește pomenirea sfinților Tăi, să îi iubim pe cei care Te-au iubit și să îi urmăm pe cei care și-au dat trupurile lor la tot felul de chinuri pentru Numele Tău; dă-ne să putem urma râvnei lor pentru o viață sfântă și spre toată virtutea. Așa, Doamne, care îi slăvești pe cei care Te slăvesc pe Tine, primește-i ca mijlocitori și apărători pentru sufletele noastre și dă-ne să avem parte și moștenire împreună cu ei, că milostiv, îndurat și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție se cuvinte slavă, cinste și putere acum și pururea și în vecii vecilor.

Cinstirea publică

15. Apoi, icoana va fi însoțită în procesiune în jurul bisericii, după obiceiul procesiunilor la praznice. Iar dacă icoana este a Domnului nostru Iisus Hristos, ei rostesc, pe melodie, „mințile se minunează” („gohrin hawne”).

Cu ce îți vom răsplăti, Doamne Iisuse, pentru tot ce ai făcut pentru noi; ce limbă poate să grăiască milele Tale față de noi; că Tu ești viața noastră și Tu ești izvorul laudei noastre; Tu ești bucuria noastră și Tu ești izvorul bogăției noastre; Tu ești fericirea noastră.

16. Iar dacă icoana este a binecuvântatei Maicii Domnului, Maria, ei rostesc rugăciunea în glasul al optulea, cu melodia „Am venit în casa ta”:

Maria s-a făcut maica Ta, Doamne, și Te-a născut ca fecioară, lucru mai presus de înțelegere; nu ai vătămat pecetea fecioriei ei, Tu care ești împăratul [p. 302] împăraților; în pântecele trupesc al Fecioarei a Ta Slavă s-a sălășluit, O Fiu al Celui Preaînalt, Cuvânt nematerialnic, Cel ce Te-ai înălțat și ne-ai făcut copii ai cerescului Tău Părinte, ca neamul nostru să nu rămână în întunericul rătăcirii. Tu, Doamne, ești Cel ce o înalți pe cea care te-a purtat pe Tine.

17. Iar dacă icoana este una a sfinților bărbați sau femei, ei rostesc rugăciunea în glasul al optulea, cu melodia „Am venit în casa ta”:

Ca un măslin preamărit, aducând roade prin curgerea botezului, Sfinte N., din mădularele tale faci să curgă bunătăți duhovnicești pentru toți cei care scapă la tine în credința ortodoxă; cere slăvitului tău Domn ca noi, cei care te-am cinstit, să fim izbăviți din tot răul și să-I cântăm cântare de laudă Celui pe care l-ai urmat; pentru rugăciunile tale, mila să vină asupra lumii întregi.

[ms Aleppo are pentru p. 299: El îşi înalţă glasul și pecetluiește imaginea cu trei semne ale crucii, cu degetul său mare, fără Mir și fără ulei:

Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile sfinților Tăi apostoli și ale Maicii Tale, purtătoare de Dumnezeu, Maria, și a Sfântului N, în numele căruia această imagine a fost întocmită și zugrăvită, binecuvintează și sfințește această icoană și pe noi, că binecuvântat ești împreună cu Tatăl și cu Duhul cel viu și sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin!

Episcopul ridică mâna dreaptă de trei ori deasupra icoanei și, îndreptându-se spre apus, ia cornul de ungere cu ulei sfințit și pecetluiește imaginea cu trei [semne] ale crucii cu ulei, fără Mir, și spune cu glas înalt: Această icoană pusă înainte este însemnată și pecetluită…]

Notă suplimentară de Christine Chaillot: Se menționează aici că binecuvântarea se face cu ulei care nu este Mir (vezi și Krüger, p. 297), probabil pentru următorul motiv dat de Patriarhul Ioan X Bar Susan (†1072): potrivit apostolilor, crucile și clopotele și, prin urmare, pietrele, lemnul și obiectele neînsuflețite nu sunt „botezate” cu Sfântul Mir, care este Hristos („Scrisoarea către catolicosul armenilor”, în Revue de l’Orient Chrétien 17 [1912], p. 185). Pe de altă parte, potrivit traducerii unui text arab care a fost făcută pentru mine în 1992, cu bunăvoință, de către episcopul Behnam Hindo, horepiscop al Bisericii Siro-Catolice de la Paris, episcopul sfințea icoanele pictate pe lemn sau pe pânză prin ungerea lor cu Mir: însă pentru imaginile pe hârtie nu se folosea Mirul, chiar dacă puteau fi sfințite cu aceeași rugăciune. Cf. The Tradition of Mosoul in the priestly services according to the ordo of the Syriac (Catholic) Church used in the eparchy of Mosul, vol. I, Distribution of the Mysteries (Mosul, 1964), pp. 62-64 (în arabă).

Christine Chaillot este autorul a numeroase articole și cărți despre Bisericile Ortodoxe Răsăritene și Orientale în domeniile istoriei, teologiei și spiritualității, printre care se numără în special Vie et spiritualité des Églises orthodoxes orientales des traditions syriaque, arménienne, copte et éthiopienne (2010), History of the Eastern Orthodox Church in Western Europe in the 20th Century (2006), History of the Eastern Orthodox Church in Eastern Europe in the 20th Century (2011), Les Coptes d’Egypte. Discriminations et persecutions (1970-2011) (2013), The Theological Dialogue Between the Eastern and Oriental Orthodox Churches (2016), The Role of Pictures and Veneration of Icons in the Oriental Orthodox Churches (2018), The Assyrian Church of the East. History and Geography (2021), A Short History of the Orthodox Church in Australia (2021), The Traditional Teaching of the Ethiopian Täwahedo Orthodox Church (2023), Relations and Exchanges Between the Eastern Orthodox (Chalcedonian) and the Oriental Orthodox (Non-Chalcedonian) Churches In the Past and Today (2025). Cărțile sale au fost traduse în unsprezece limbi, inclusiv în limba română. Este elvețiană și ortodoxă (Patriarhia Constantinopolului).

[1] Traducere din limba engleză de ierod. Filothei Vîlcu (drd. în cadrul Şcolii de Studii Avansate a Academiei Române, Institutul de Studii Sud-Est Europene).

[2] Cartea a fost publicată pentru prima dată în limba franceză în 1993, fiind reeditată în 2017, și a fost tradusă ulterior în mai multe limbi, inclusiv în engleză în 2018 și în română în 2018. Ediția românească (Rolul imaginilor sfinte si cinstirea icoanelor in Bisericile Ortodoxe Orientale) a fost publicată de Presa Universitară Clujeană și a inclus prefețe semnate de Sebastian Brock, specialist în limba siriacă de la Oxford, și de Mitropolitul Damaskinos (1936–2011), Mitropolit al Elveției și copreședinte al Dialogului Teologic Oficial dintre Bisericile Ortodoxe Răsăritene și Orientale începând din 1985, precum și o notă a profesorului Cristian Sonea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB din Cluj.

[3] The Theological Dialogue between the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox Churches, Volos, 2016, with a preface by Patriarch Bartholomew of Constantinople https://www.imdlibrary.gr/publications/the-dialogue-between-the-eastern-orthodox-and-oriental-orthodox-churches/ p. 441. Vezi texul în româneşte în volumul Pentru Unitate. Dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale, editat de Christine Chaillot, Editura Astra Museum, Sibiu, 2014, p. 166-167.

[4] În versiunea în limba engleză, a se vedea nota de la pp. 123-125, în limba română, p. 151.

[5] În legătură cu acest dialog teologic, consultați cărțile mele Towards Unity (https://archive.org/details/christine-chaillot-towards-unity-the-theological-dialogue-1998-rabo-2022), The Theological Dialogue between the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox Churches, Volos, 2016, with a preface by Patriarch Bartholomew of Constantinople https://www.imdlibrary.gr/publications/the-dialogue-between-the-eastern-orthodox-and-oriental-orthodox-churches/ şi RELATIONS AND EXCHANGES BETWEEN THE EASTERN ORTHODOX (CHALCEDONIAN) AND ORIENTAL ORTHODOX (NON-CHALCEDONIAN) CHURCHES. In the Past and Today, Volos, 2025 (with a preface by Patriarch Bartholomew of Constantinople).

[6] În 1975, Sebastian Brock ridicase deja problema iconoclasmului și a monofiziților: Sebastian P. Brock, „Iconoclasm and the Monophysites”, in A. Bryer and J. Herrin (eds), Iconoclasm: Papers given at the Ninth Spring Symposium of Byzantine Studies, University of Birmingham, March 1975, Birmingham, pp. 53-57.

[7] Vezi concluziile cărții mele despre imagini și icoane, în engleză și în română.

[8] Preluată din Benedict Vesa, „Icoană și cult în Biserica Siro-occidentală”, în Vasile  Stanciu  și  Cristian  Sonea  (coord.), Icoană.  Mărturie. Totalitarism, Presa Universitară Clujeană, 2017, pp. 137-154.

[9] „Der Ritus der Ikonenweihe nach dem vestsyrischen Pontifikale und seine theologische Deutung im Vergleich zur byzantinischen Ikone”, Ostkirchlichen Studien, 14/4 (noiembrie 1965).