La începutul lunii februarie, Biserica Ortodoxă cinstește multe femei sfinte care L-au mărturisit pe Hristos în primii ani de prigoană ai creștinismului, viețile lor fiind adevărate exemple de curaj și statornicie în credință.

În acest articol, lor li se adaugă și o misionară din Evul Mediu timpuriu, o prorociță din Vechiul Testament, precum și o nebună pentru Hristos din epoca modernă.

Sf. Mc. Perpetua și Felicitas – 1 februarie

Sfintele Perpetua și Felicitas au fost două femei care au suferit martiriul în anul 203, în Cartagina, Africa de Nord, în timpul împăratului roman Septimiu Sever. Cronicile menționează că Perpetua era o tânără nobilă, de 22 de ani, cu o educație aleasă, iar Felicitas era slujnica ei. Acestea au fost arestate de romani, împreună cu alți trei tineri. Toți cinci erau catehumeni, pregătindu-se pentru botez.

Sfânta Perpetua avea un prunc pe care l-a alăptat în închisoare, fără a ține cont de împotrivirea familiei sale păgâne. Sfânta Felicitas își dorea să primească cununa muceniciei alături de ceilalți, dar era însărcinată și, conform legilor, nu putea fi executată. În urma rugăciunilor sale, a născut înainte de termen o fetiță, care a fost luată de creștini.

În închisoare, Sfânta Perpetua a avut mai multe vedenii care îi confirmau că trebuie să lupte și să renunțe la bucuriile acestei lumi pentru Împărăția Cerurilor.

Tinerii bărbați catehumeni, Saturnius, Secundulus și Revocatus, au fost aruncați la animalele sălbatice în timpul unui spectacol, iar celor două femei, Perpetua și Felicitas, li s-au tăiat capetele.

Moștenirea celor două sfinte a dăinuit peste secole, fiind exemple de statornicie în credință (Perpetua) și de bucurie (Felicitas) în suferință, dar și mame iubitoare.

Tradiția spune că cele două mucenițe au fost îngropate în Cartagina, pe teritoriul Tunisiei de astăzi, iar moaștele Sfintei Perpetua au fost mutate în Franța. În 903, au fost aduse în orașul francez Vierzon, iar în prezent se află în biserica Notre-Dame din oraș, unde sunt scoase spre închinare o dată pe an.

Sf. Brigita din Kildare – 1 februarie

Sfânta Brigita provenea dintr-o familie nobilă irlandeză și a fost convertită la creștinism de Sfântul Patrick, luminătorul Irlandei. Din tinerețe și-a dorit să-și închine viața lui Hristos, iar atunci când a venit vremea căsătoriei, s-a rugat ca Domnul să-i ia frumusețea, ca nimeni să nu o mai dorească de soție.

Rugăciunea i-a fost ascultată, iar tânăra și-a pierdut un ochi și a intrat în mănăstire. În ziua călugăriei a fost vindecată în chip minunat, recăpătându-și frumusețea.

Mai multe tinere și tineri au dorit să intre sub ascultarea ei, astfel că, în jurul său, s-au format două obști: una pentru femei și una pentru bărbați. Locul, aflat la câțiva kilometri de Dublin, s-a numit Kildare sau Cell-Dara, adică „biserica de lângă stejar”, deoarece așezământul s-a dezvoltat în jurul unui stejar.

Mănăstirea ei a fost recunoscută în timp drept un centru important de educație, ospitalitate și răspândire a creștinismului. Ucenicii sfintei Brigita au întemeiat mănăstiri în toată Irlanda, ceea ce a făcut-o să călătorească foarte mult. Pe unde trecea, prin rugăciunile sale, demonii erau alungați, oamenii și animalele se tămăduiau, iar păgânii erau convertiți.

A trecut la Domnul în anul 524 sau 528 și a lăsat ca moștenire o Regulă pentru viața monahală. În Kildare, unde sfânta a fost înmormântată, a fost păstrat mereu un foc aprins în cinstea ei, până în anul 1220, când episcopul locului a interzis acest foc din cauza superstițiilor poporului.

Este foarte cinstită în Irlanda, fiind unul dintre sfinții ocrotitori ai țării, alături de Sfinții Patrick și Columban.

Sf. Prorociță Ana – 3 februarie

Informații despre Sfânta Prorociță Ana se regăsesc în Evanghelia de la Luca, în care este relatată aducerea pruncului Hristos la templu pentru a-L închina Domnului, la patruzeci de zile de la naștere (Luca 2:22-39).

Sfânta Ana era „fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer” și avea 84 de ani. Fusese căsătorită, dar, după șapte ani, a rămas văduvă. A rămas la templu pentru a sluji lui Dumnezeu, fiind una dintre persoanele care așteptau, în post și rugăciune, venirea lui Mesia.

După întâlnirea cu pruncul Iisus, a început și ea să dea slavă lui Dumnezeu, anunțând tuturor mântuirea poporului lui Israel (Luca 2:38).

Sf. Mc. Agata – 5 februarie

Sfânta Agata a fost o muceniță din secolul al III-lea, care L-a mărturisit pe Hristos la vârsta de 15 ani, în timpul prigoanei împăratului Decius împotriva creștinilor.

Tânăra Agata provenea dintr-o familie respectată din Sicilia, din orașul Palermo sau Catania, după unele surse. Auzind despre frumusețea și bogăția ei, prefectul orașului a ordonat să fie adusă înaintea lui. După ce a refuzat să-i devină soție și a ales să rămână fidelă Mirelui Hristos, sfânta a fost torturată, inclusiv prin tăierea sânilor. Din acest motiv, în prezent, sfânta este ocrotitoare a femeilor bolnave de cancer de sân.

Sfântul Apostol Petru i s-a arătat în celula în care era închisă și a vindecat-o. Aceasta a fost din nou chinuită până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

De asemenea, sfânta este ajutătoare în caz de incendiu, datorită unei minuni săvârșite la un an după moartea sa. În timpul unei erupții a vulcanului Etna, când lava amenința orașul Catania, atât creștinii, cât și păgânii au alergat la mormântul sfintei Agata și au luat vălul care o acoperea. L-au ținut ca un scut înaintea râului de foc care amenința orașul, iar lava s-a oprit pe loc. Astfel, sfânta este cinstită până în prezent ca ocrotitoare a orașului Catania.

Sf. Mc. Doroteia – 6 februarie

Sfânta Doroteia a fost o fecioară dintr-o familie nobilă, originară din Cezareea Capadociei. În timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian a fost arestată deoarece era creștină. A fost torturată, dar nu s-a lepădat de Hristos; prin urmare, a fost dată pe mâinile a două surori, Hristina și Calista, care fuseseră creștine, dar care, de frica suferințelor, Îl tăgăduiseră pe Hristos.

Însă Sfânta Doroteia a fost cea care le-a convins pe cele două femei să se întoarcă la adevărata credință, îndemnându-le la pocăință. Acestea au suferit moarte martirică, fiind pomenite în sinaxar în aceeași zi cu Sfânta Doroteia.

Tânăra fecioară a fost condamnată la moarte prin tăierea capului, iar în timp ce mergea spre locul execuției, un păgân pe nume Teofil i-a strigat batjocoritor: „Mireasă a lui Hristos, să-mi arunci niște trandafiri sau niște mere din grădina Mirelui!” Sfânta a încuviințat, iar după ce s-a rugat, un înger a apărut înaintea ei cu trei mere și trei flori de trandafir. Doroteia i le-a trimis lui Teofil, iar după aceea și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Datorită acestei minuni, Teofil a crezut în Hristos și a devenit creștin, suferind, la rândul său, mucenicia.

Sf. Liubov din Riazan – 8 februarie

Sfânta Liubov s-a născut în orașul Riazan, în centrul Rusiei, în 1852, și a trăit înainte de primii ani de persecuție ai Bisericii Ortodoxe de către regimul comunist.

A fost unul dintre cei patru copii ai unei familii simple și, timp de 15 ani, a fost invalidă. Sfântul la care avea cea mai mare evlavie era Sfântul Ierarh Nicolae, care i s-a arătat și a vindecat-o, spunându-i să devină nebună pentru Hristos. Cu binecuvântarea duhovnicului său, și-a asumat această cruce. S-a rugat în toate bisericile din oraș, a mers la mănăstirea de maici din Kazan, iar după o vreme s-a întors în Riazan. S-a zăvorât în propria casă, rugându-se cu intensitate timp de trei ani.

A revenit în oraș, unde era cunoscută pentru bunătatea și generozitatea sa, știind dinainte de ce avea nevoie fiecare. Purta haine colorate și, uneori, o basma roz, culoarea ei preferată. Înainte de moartea sa, a instruit o tânără să-i căptușească sicriul cu material roz. Respectiva tânără a mărturisit că, în ziua morții sfintei, a găsit în mod surprinzător voal roz la un magazin din oraș, astfel încât a putut să-i îndeplinească ultima dorință.

Sfânta Liubov avea, de asemenea, darul profeției. În viața sa sunt relatate întâmplări prin care vestea intrarea în monahism, trecerea la Domnul sau căsătoria unor persoane. La începutul anului 1917, a prorocit începutul Revoluției, strigând pe străzile orașului: „Zidurile Ierihonului vor cădea, zidurile Ierihonului vor cădea!” O altă profeție foarte cunoscută este închiderea mănăstirii din Kazan.

La începutul anului 1920, sfânta s-a îmbolnăvit de pneumonie, a căzut la pat, iar în 8 februarie 1921 a trecut la Domnul. A fost canonizată în 1987, iar din 1988 sfintele sale moaște au fost așezate spre închinare într-o biserică din oraș, închinată Sfântului Nicolae. Pe locul mormântului său a fost ridicată o capelă roz, iar sfânta continuă să fie mijlocitoare pentru toți credincioșii care îi cer ajutorul.

Sf. Apolonia – 9 februarie

Sfânta Apolonia a fost o fecioară martiră și diaconiță, care a trăit în Alexandria în secolul al III-lea, în timpul împăratului Decius.

Martiriul Sfintei Apolonia este descris într-o scrisoare a Sfântului Dionisie, episcop al Alexandriei, către Fabian din Antiohia. Acesta o înfățișează drept o fecioară admirabilă, înaintată în vârstă, care a fost arestată de păgâni și lovită peste față până când toți dinții i-au căzut. De aceea, apare uneori în icoane cu un dinte reprezentat în medalion.

Mulțimea furioasă a păgânilor aprinsese un foc în afara cetății și o amenința că o va arde de vie dacă nu se închină idolilor. Sfânta i-a rugat să o lase câteva momente pentru a se ruga și a sărit singură în foc, în care a primit cununa muceniciei.

Datorită naturii chinurilor pe care le-a suferit, Sfânta Apolonia este chemată în ajutor de cei care suferă de dureri de dinți și este, de asemenea, ocrotitoare a stomatologilor.

Sf. Mc. Valentina – 10 februarie

Sfânta Valentina a fost o martiră din secolul al IV-lea, cinstită pentru credința sa neclintită și pentru curajul deosebit. Era originară din Gaza, Palestina, iar în timpul prigoanei împăratului Dioclețian a fost arestată și adusă în Cezareea împreună cu mai mulți creștini.

Alături de Sfânta Valentina se afla și Sfânta Enata, cunoscută și sub numele de Theia în sinaxarele grecești. Aceasta a fost biciuită, apoi legată de lemn, fiindu-i sfâșiate coastele. Sfânta Valentina a sărit în apărarea prietenei sale și a fost dusă la tribunal, apoi la altarul păgân. Însă, în loc să jertfească idolilor, sfânta i-a sfidat pe prigonitori și a răsturnat cu piciorul altarul. A fost supusă la chinuri, iar apoi a fost arsă în foc alături de Sfânta Enata.

Citește și: Materic digital: Sfintele lunii ianuarie (I) , Materic digital: Sfintele lunii ianuarie (II)

https://basilica.ro/materic-digital-sfintele-lunii-februarie-i/