„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric.”

În data de 2 februarie, Biserica noastră a prăznuit Întâmpinarea Domnului. Acest praznic împărătesc ne amintește momentul aducerii Pruncului Iisus la templu, la patruzeci de zile de la Naștere, când Legea Veche se împlinește în Hristos, iar așteptarea dreptului Simeon se transformă în bucuria întâlnirii cu Mântuitorul lumii.

Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Episcop Emilian Crișanul a fost alături de credincioșii prezenți la Paraclisul Parohiei Arad-Centru, cunoscut de cei care îl frecventează drept „bisericuța de pe Eminescu”. Alături de ierarh au slujit: Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, Pr. Gheorghe Lehaci, consilier economic, Arhid. Cristian Petruț, Arhid. Liviu Bisorca și Arhid. Dorin Neag.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit despre profunzimea teologică a praznicului Întâmpinării Domnului, făcând trimitere la troparul sărbătorii și la legătura tainică dintre acest praznic și taina Învierii.

Întâmpinarea Domnului este sărbătoarea întâlnirii dintre vechi și nou, dintre făgăduință și împlinire, dintre om și Dumnezeu. În persoana Dreptului Simeon și a prorociței Ana se concentrează nădejdea întregii omeniri, care, după o așteptare îndelungată, Îl recunoaște pe Hristos ca „lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Israel” (Luca 2, 32).

Totodată, ierarhul a evidențiat continuitatea mărturisirii lui Hristos în marile momente ale iconomiei mântuirii, punând în legătură mărturia Sfântului Ioan Botezătorul – „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) – și  cuvintele Dreptului Simeon: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne…” (Luca 2, 29). Astfel, Sfântul Ioan Îl arată pe Hristos ca Jertfă mântuitoare, iar Dreptul Simeon Îl primește ca împlinire a făgăduinței și început al vieții veșnice, ambele mărturii convergând spre aceeași realitate: Hristos, Mielul jertfit și Domnul cel înviat, este sensul și împlinirea vieții omului.

În încheiere, ierarhul a subliniat faptul că, deși toate aceste evenimente mântuitoare s-au petrecut în istorie, ele nu aparțin doar trecutului, ci se actualizează astăzi, în timpul liturgic al Bisericii. Trăind între „deja” și „nu încă”, credincioșii nu doar își amintesc de întâmpinarea lui Hristos, ci Îl întâlnesc cu adevărat astăzi, primindu-L în însăși ființa lor prin Sfânta Împărtășanie. Astfel, asemenea Dreptului Simeon, fiecare creștin este chemat să-L ia pe Hristos în „brațele” inimii sale, ca lumină, viață și arvună a Împărăției celei viitoare.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a transmis tuturor urări de bine și binecuvântare, chemându-i pe cei prezenți să devină, asemenea Dreptului Simeon, purtători ai luminii lui Hristos în familie, în comunitate și în întreaga societate.

Prof. Alexandru Obrad