Joi, 16 septembrie, ora 17:00, parohia Livada din Propotopiatul Arad a găzduit întrunirea preoților din cadrul CERCULUI PASTORAL MISIONAR NUMARUL 6 VLADIMIRESCU, coordonat de către Preacucernicul părinte Dan Mândra, preot paroh la Parohia Ortodoxă Fântânele din încredințarea Înaltpreasfințitului Timotei Seviciu.
La această întâlnire au fost susținute două referate, conform programei stabilite.
Părintele paroh din Livada, Florea Gomboș a susținut lucrarea Pomenirea celor adormiți în Domnul – act de credință ortodoxă și mărturie a iubirii față de semeni. Rânduieli liturgice săvârșite la mormintele ortodoxe.
Din această lucrare s-a reținut ideea că pomenirea celor adormiți în Domnul este în primul rând un act de iubire pentru cei ce au plecat din această viață. Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră. Iubirea este mai tare decât moartea.
Pomenirea celor adormiți în Domnul este și un act de speranță. Noi îi pomenim pe cei care au adormit în Domnul în nădejdea învierii și a vieții celei de veci. S-au precizat semnificațiile lumânărilor pe care le aprindem la mormintele celor dragi, ca fiind lumânările credinței și ale nădejdii creștine că sufletul omului este nemuritor. Lumânările semnifică și viața omului care, trăind pe pământ a răspândit multă lumină în jurul său. Pentru viața omului contează mai ales câtă lumină a adunat el în suflet și câtă lumină a răspândit în jurul său prin credința sa în Hristos, care este lumina lumii, prin rugăciune și fapte bune.
Părintele Cristian Tuhuț de la Parohia Ortodoxă Tisa Nouă a prezentat referatul cu titlul Cimitirul, expresie a credinței și a comuniunii între generații. Lucrarea părintelui a subliniat faptul că cimitirul ocupă un loc aparte în cultura poporului român, “loc de plecare, loc de odihnă, loc de întâlnire între generații și epoci.”
Cimitirul este văzut ca o legătură dintre lumea morților și cea a viilor care nu încetează nici după înmormântare. Atunci când vorbim despre cimitir ne gândim la legături și relații care străbat generații având la bază o memorie sentimentală a familiilor, dar și o memorie a generațiilor peste veacuri, o expresie a credinței și a comuniunii între generații.
Cimitirul conservă memoria celor care au plecat, e memoria colectivă de comuniune între generații. Cimitirul este o icoană a perisabilității umane, amestecată cu dorul celor rămași, amplificată de recunoștința acelorași văduviți sau de paloarea mormintelor ale căror nume șterse nu mai înseamnă nimic pentru trecători. Autenticitatea învățăturii creștine stăruie mereu să prezinte în fața conștiinței credincioșilor faptul că toate acestea stau în lumina Învierii.
În concluzie, locurile unde se odhinesc înaintașii noștri trebuie să fie îngrijite și respectate ca fiind printre cele mai sacre locuri dintr-o comunitate.
La finalul discuțiilor, preotul paroh a mulțumit preoților care au participat la acest moment deosebit din viața comunități pe care o păstorește. Seara s-a încheiat cu o agapă frățească la care s-au discutat numeroase probleme de actualitate pastoral bisericească.

Pr. Dan Mândra