Botezul Domnului sau Boboteaza (Epifania, Arătarea Domnului) este o sărbătoare creștină foarte importantă și, practic, alături de ziua Sfântului Ioan Botezătorul încheie șirul prăznuirilor începute cu ziua Crăciunului.

Conform dogmei și învățăturilor scripturistice, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost botezat la râul Iordan, de către mâna omului văzut în persoana lui Ioan Botezătorul, numit și Înaintemergătorul Său. Conform imnelor praznicale dar și a slujbei de sfințire a Aghiazmei Mari, astăzi firea apelor se sfințeste, Iordanul se întoarce înapoi văzând „focul dumnezeirii”, adică pe Hristos care este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Prin firea omenească, El se dă jertfă pentru fiecare dintre noi, dar prin cea Dumnezeiască învie din morți și se înalță de-a dreapta Tatălui, ca a doua Persoană a Preasfintei Treimi.
În această zi de mare praznic, Chiriarhul nostru, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Dr. Timotei a săvârșit slujba sfintei liturghii la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Răspunsurile liturgice au fost date de către Corul Mixt al Catedralei Arhiepiscopale, condus de Părintele Diacon Laviniu Morariu.
„Glasul Domnului…” (Ap. Tit, 2, Ev. Matei, 3, Ap. I Corinteni,10, Ev. Marcu, 1 ) este titlul predicii, din chiar imnul de început al slujbei Sfințirii celei Mari a apei la Sărbătoarea Bobotezei, redând ecoul cântărilor și citirilor zilelor sărbătorești, în legătură cu cele ale Crăciunului, de când evenimentele erau sărbătorite împreună, vrând să arate că nașterea pământească cere și o renaștere spirituală de înnoire a întregii ființe omenești, continuă spre dobândirea veșniciei. Dumnezeu a făcut toate cele ale lumii bune, pentru a tinde spre desăvârșire. După legi nepieritoare care le-a pus în creație, însemnând o continuă evoluție în care omul a dus la lumina zilei prin suflarea divină, totodată focul lămuritor al vieții în lutul sau pământul amestecat cu apa, toate elementele principale ale creației; încercările ce pot interveni, fiind biruite de voința liberă omenească, doar prin ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, omul a primit încredințarea de a îngriji „pomii cei nemuritori ai raiului”, cum cântă imnele praznicelor, prevăzând putința dobândirii nemuririi și asemănării cu Creatorul. Planul lui Dumnezeu de a-i face pe pământeni fii ai Săi prin har, după alunecarea protopărinților Adam și Eva s-a împlinit prin întruparea Fiului Său, Care se botează spre pilduire la renaștere, înnoire, înălțare și șederea de-a dreapta Tatălui. Pentru urmași, glasul Părintelui ceresc este și chemarea la starea de nevinovăție cea dintâi.
La momentul cuvenit, Ierarhul a oficiat și slujba de sfințire a Apei celei Mari, o rânduială cu totul deosebită care se săvârșește doar în două zile din an: în ziua ajunului Bobotezei și în însăși ziua prăznuirii.
A fost o sărbătoare frumoasă, prin care clericii și credincioșii s-au împărtășit de harul iubitor de oameni al lui Dumnezeu care a venit în lume, s-a botezat în apa Iordanului și s-a jertfit pentru întreaga umanitate. Oamenii iau în această zi apă sfințită și o duc la casele lor, unde o folosesc pentru a chema binecuvântarea Fiului lui Dumnezeu peste ei și întreaga lor familie.

Arhid. Claudiu Condurache