În acest weekend, tinerii din parohia Groșeni, protopopiatul Ineu, coordonați de părintele paroh, au realizat mai multe activități catehetice, dar și misionare totodată, prin care aș putea spune că au devenit un fel de „căutători de comori”, dar nu în sensul obișnuit, ci în sensul de căutători ai „comorilor” tradiționale ale neamului românesc,

respectiv instituția familiei regăsită în sufletul mamelor creștine care de nenumărate generații au transmis valorile credinței prin nașterea de copii, în sufletul cărora au știut să întipărească icoana vie a Mântuitorului Hristos, ca Model de viață și ca sens al existenței creștinului în realitatea lumii spirituale.

Astfel, sâmbătă în 21 februarie 2026, adunați în tinda unei vechi case românești din Groșeni, care amintește de perenitatea neamului în decursul vremii, copiii au participat cu părintele Radu Sas, la discuții cu mamele mai în vârstă din parohie, pentru a afla modul în care femeia creștină a știut cu măiestrie să fie o mamă iubitoare, dar în același timp exigentă cu propriile aspirații pentru viitorul copiilor lor, dând țării, neamului și Bisericii atâtea generații de oameni credincioși și model de iubire al semenilor, fiind un pedagog, dar mai ales propriul exemplu de dăruire și devotament.

În ziua următoare, Duminică, 22 februarie 2026, alături de părintele Radu, tinerii s-au deplasat, după participarea la Sfânta Liturghie la schitul Tămand, unde au fost întâmpinați cu multă bucurie de obștea monahală, având în frunte pe maica stareță Serafima Ciorbă. Aici s-au purtat discuții despre viața maicilor din cadrul mănăstirii unde fac nevoință pentru mântuirea lumii în deplină dăruire față de Hristos, având ca model viața pilduitoare a celor 16 femei canonizate în acest an de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Printre cele împărtășite copiilor maica stareță a făcut referire la voturile monahale, în care a pus foarte mare accent pe iubirea față de Hristos, castitatea maicilor fiind pildă de curăție și de dăruire față de Domnul Iisus Hristos, dar și florile din „Grădina Maicii Domnului” așa cum mai este cunoscută țara noastră. Desigur, în același registru de idei s-a făcut referire la nevoință și ascultare care sunt esențiale pentru cel ce caută mântuirea pe calea monahismului.

După frumoasele experiențe trăite în cadrul obștii monahale de la Tămand, tinerii au dăruit maicilor ca simbol de prețuire pentru dragostea și purtarea maicilor în rugăciune a românilor aflați în întreaga lume, o diplomă de mulțumire în contextul anului omagial, și iconițe cu Sfintele Femei românce nou-canonizate.

Prof. Zau Raul