Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist este marcată anual în data de 18 iunie. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la deportările forțate în Bărăgan.
Instituită prin Legea nr. 125/2020, această zi aduce în atenție suferințele zecilor de mii de români care au fost deportați de regimul comunist, cea mai amplă astfel de acțiune având loc în vara anului 1951.
Context istoric
În situația deteriorării relațiilor dintre România și Iugoslavia, după ruptura dintre Iosip Broz Tito și Uniunea Sovietică, conducerea comunistă de la București a considerat populația din zona de frontieră de sud-vest drept un potențial pericol pentru securitatea statului.
În baza unor hotărâri și decizii secrete emise în anul 1951, autoritățile au dispus evacuarea populației de pe o fâșie de aproximativ 25 de kilometri de-a lungul graniței cu Iugoslavia. Măsura a afectat 203 localități din actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
În noaptea de 17 spre 18 iunie 1951, imediat după sărbătoarea Rusaliilor, aproximativ 20.000 de militari, grăniceri, securiști, milițieni și pompieri au participat la operațiunea de strămutare. Oamenii au fost treziți în miez de noapte și obligați să-și părăsească locuințele în doar câteva ore.
Aproape 44.000 de persoane – români, germani, sârbi, basarabeni, bucovineni, macedoneni și membri ai altor comunități etnice – au fost îmbarcate în vagoane de marfă și transportate spre Câmpia Bărăganului. Printre ei se aflau copii, bătrâni, femei însărcinate și persoane bolnave.
Viața în exilul din Bărăgan
Ajunși în Bărăgan după călătorii care au durat uneori până la două săptămâni, deportații au fost lăsați în câmp deschis. În regiunile Ialomița și Galați au luat naștere 18 localități noi, întemeiate de deportați.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat, în mesajul transmis la premiera filmului Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951, organizată de Administrația Prezidențială la Palatul Cotroceni, situația dificilă prin care au trecut victimele deportării.
„Ajunși în Bărăgan, au fost obligați să-și construiască propriile case și sate și să muncească în gospodăriile agricole de stat din regiune, plătiți cu sume modice și controlați periodic de autoritățile de stat. Coeziunea familiei le-a dat puterea să înfrunte cu stoicism vicisitudinile istoriei și geografiei și să supraviețuiască”, a transmis Preafericirea Sa.
Pe lângă locuințe, aceștia au ridicat școli, dispensare, magazine și alte clădiri necesare vieții comunitare. Localitățile se aflau însă sub strict control al Miliției, iar părăsirea lor fără aprobare era pedepsită cu închisoarea.
Începând din 1952, persoanele apte de muncă au fost obligate să lucreze în gospodăriile agricole colective și în întreprinderile agricole de stat din zonă, fiind remunerate modest și supravegheate constant. Condițiile grele de trai, lipsa asistenței medicale adecvate, munca istovitoare și condițiile climatice dure au provocat moartea a peste 1.600 de persoane.
Întoarcerea acasă și memoria unei tragedii
În decembrie 1955, autoritățile comuniste au decis ridicarea restricțiilor pentru majoritatea persoanelor deportate din zona frontierei de vest. În anul următor, cei mai mulți au putut reveni în localitățile de origine. Întoarcerea nu a însemnat însă și recuperarea bunurilor pierdute.
După eliberarea deportaților, o parte dintre așezările din Bărăgan au continuat să fie folosite ca locuri de domiciliu obligatoriu pentru foști deținuți politici considerați de regim insuficient „reeducați”. Aceștia erau obligați să rămână în zonă pentru perioade cuprinse între șase luni și cinci ani. Autoritățile comuniste au declarat ilegală deportarea cetățenilor români în anul 1967.
După grațierea generală din 1964, majoritatea satelor întemeiate de deportați au fost desființate și nivelate. Au supraviețuit doar câteva dintre aceste așezări, precum Fundata și Dâlga.
Din 2021, prin instituirea Zilei Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, statul român comemorează memoria celor care au suferit una dintre cele mai ample și dureroase forme de represiune din perioada comunistă.
Foto credit: Radio România – Timișoara