Toate articolele scrise de Iustin Popovici

,,Viaţa Sf. Maria Egipteanca” în Parohia Caporal Alexa

În Duminica a V-a a Postului Mare, a Cuvioasei Maria Egipteanca, copii din Parohia Ortodoxă Caporal Alexa, Protopopiatul Arad, au desfășurat o activitate în cadrul Proiectului „Sfânta Euharistie – lumina vieții creștine”.

Coordonați de preotul paroh Gabriel C. Mariș, consilier social al Arhiepiscopiei Aradului, copii s-au întâlnit la Centrul Cultural „Sf. Ioan Rusul” al Parohiei, unde au discutat despre viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și importanța pe care aceasta a dat-o Sfintei Euharistii.  Atenția copiilor a fost captată prin proiecția unui film cu viața cuvioasei. Copiii au putut identifica în film elementele deja cunoscute din predica de la Sfânta Litrughie dar au descoperit și alte idei foarte importante, cum ar fi ascultarea de părinți, cumințenia și puterea Sfintei Cruci, a postului și a rugăciunii.

Scopul programului a fost de a cultiva dragostea faţă de Biserică şi Liturghie, de a-i educa pe copii în sensul respectării valorilor tradiţionale şi a afirmării propriei identităţi religioase în contextul unei lumi seculare şi secularizante şi a diluării semnificative a identităţilor de orice fel într-un proces de globalizare alert şi derutant.

 

La final copiii au cântat câteva pricesne ale Postului Mare. Programul s-a încheiat în lumină și bucurie, cu o agapă creștinească

Ultima actualizare (Miercuri, 09 Aprilie 2014 21:38)

Cântecul care te cheamă la rugăciune

Ne aflăm în perioada Sfântului Post al Paştilor, perioadă în care sufletul creştinesc  este chemat a fi mai aproape de Mântuitorul Iisus Hristos.

Acestei chemari îi răspundem prin rugăciune sporită, prin prezenţa noastră la Sfintele Liturghii şi slujbe în Sfânta Biserică, prin post, milostenii, dar şi prin diferite obiceiuri tradiţionale ale acestei perioade, cum ar fi Bătutul Toacei. Bătutul toacei este o adevarată artă presupunând multă măiestrie şi pricepere şi totodată păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor strămoşesti.

În cadrul parteneriatului dintre Biserica Ortodoxă Gurahonţ şi Liceul  ,,Ioan Buteanu”, în fiecare an, în această perioadă, în parohia Gurahonţ, în cadrul programului catehetic ,,Hristos împărtăşit copiiilor” se desfăşoară concursul de bătut toaca cu premii de Sfintele Paşti ,,Cântecul care te cheamă la rugăciune”. Anul acesta în data de 08 aprilie 2014 între orele 09 – 11:00 a avut loc ce-a de-a şasea ediţie a concursului, care s-a desfăşurat în curtea Sfintei Biserici, în faţa unui numeros public format din elevi si părinţi. Au participat, înscriindu-se ca şi concurenţi 54 de elevi din clasele V-VIII de la Liceul ,,Ioan Buteanu” Gurahonţ; Şcoala generală Almaş; Şcoala Generală Dieci.

 

Juriul a fost format din: Preot iconom stavrofor Moţ Crăciun-Dorel, doamna primar Moţica Ana Lenuţa, d-na director adj. prof. Cuţ Maria, profesoara de religie Muţ Ana, profesoara de muzică Brînda Nicoleta, profesoara Păsărica Rodica. Au fost acordate: premiul I: Muţ Maria clasa a VII-a; premiul II: Todea Alexandru clasa a V-a ; premiul III:  Kubelac Eric clasa a V-a de la Liceul Gurahonţ şi 3 menţiuni elevilor Drăgan Anişoara clasa a VII-a Liceul Gurahonţ; Creţa Marinel clasa a-VII-a Liceul Gurahonţ; Urdaş Denis clasa a V-a Liceul Gurahonţ. De asemenea, fiecare concurent a primit o diplomă şi un cadou din partea Bisericii Ortodoxe Gurahonţ. Aşa s-a încheiat şi această ediţie care a dus mult bucurie în sufletele tinere ale elevilor, care prin trăirea lor religioasă duc mai departe obiceiurile şi tradiţiile noastre străbune si totodată arată că vor fi credincioşi de nădejde ai Bisericii noastre Ortodoxe.

Ultima actualizare (Miercuri, 09 Aprilie 2014 21:49)

OSPĂŢUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR- PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI- 2014

OSPĂŢUL ÎMPĂRĂŢIEI CERURILOR

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Astăzi e o zi mare de prăznuire, nu a unui praznic doar, ci a Praznicelor, cum zicem după cântarea bisericească[1]. În legătură cu alte sărbători are și o pregătire deosebită. Toată perioada Triodului, una din cele trei ale anului bisericesc, cu o durată de zece săptămâni, cuprinzând și Sfântul și Marele Post, și care s-a încheiat în ajunul Paștilor, a fost una de nevoință pentru dobândirea bucuriei de acum. Mai mult încă, am simțit mereu măreția sărbătorii așteptate să o ajungem. Participarea la atmosfera cuprinzătoare a slujbelor sfinte se încununează cu aceea a comuniunii întregii obști ortodoxe, așa cum din vremea apostolică se făcea prin mesele iubirii sau agape[2] spre pecetluirea virtuților câștigate pentru apropierea de Dumnezeu și întreaga creație care prin harul Său pururea se înnoiește. În această realitate sărbătorim mereu Învierea și fiecare duminică este un prilej de împărtășire din cele arătate. Mesele creștine urmăreau și oglindeau realizarea concretă a comuniunii sfinte împlinite cu precădere prin Sfânta Liturghie, cu săvârșirea Sfintei Euharistii, adică de mulțumire, pentru împreuna mărturisire a darului sfânt mântuitor pentru toți cei care se împărtășeau. În lumea veche, mesele sub toate formele, adică cele obișnuite de amiază și seara, apoi la boteze, nunți și înmormântări sau comemorări, aniversări, petreceri cu diferite prilejuri, strângeau pe cei apropiați din familii sau obștii spre a împărtăși tristețea sau bucuria și, totodată, a adopta cele de cuviință pentru viața de toate zilele, spre folosul tuturor. Praznicele erau însoțite de astfel de ospețe, numire legată de oaspeți, care la rândul lor, aduceau după bunăvoință partea ce se cuvenea, pusă în comun spre împlinirea unei tradiții de omenie. Mai mult ca la alte praznice, acum la încheierea postului și ca început al rodirii pământului, se binecuvântau prinoasele de carne, brânză, ouă, poame și altele după slujba Învierii, toate simbolizând ospățul ce întrece semnificația materială, arătând pe cea spirituală. În vechime, la diferite comunități omenești mesele primeau și un caracter sacrificial, jertfele de animale sau din lumea vegetală înlocuind pe cele umane și care reprezentau răscumpărarea vieții însăși din stricăciune pentru nemurire. Consumarea integrală sau parțială a jertfei nutrea convingerea dobândirii însușirilor acesteia, spre câștigarea unor virtuți care să asigure desăvârșirea.[3] Aspectul spiritual având întâietatea, s-a impus mereu. Din istoria biblică, jertfa mielului pascal este grăitoare pentru ce a însemnat eliberarea poporului din robia vrăjmașului văzut și nevăzut.[4] Adevărata răsplătire a virtuții își are icoana în șederea ”la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în împărăția cerurilor.”[5] Este și aceea a ospățului ceresc.

 

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

 

Privind acum prin prisma celor arătate viața Domnului nostru Iisus Hristos, înțelegem că pentru a apropia de lucrarea mântuitoare cât mai mulți sinceri năzuitori, Însuși a luat parte la mese în casele fariseilor și vameșilor și, desigur, a multor altora, de fiecare dată făcând ca în locul hranei materiale să fie preferată cea spirituală, după dreptarul cumpătării[6]. A adus în pilde rostul ospețelor ca prefigurare a ospățului Împărăției. Așa se tâlcuiește și  parabola nunții fiului de împărat, a omului care a făcut cină,[7] cu învățătura desprinsă din următorul text evanghelic: ”Când faci un ospăț, cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților. Și auzind acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu”[8]. Mântuitorul Însuși a lăsat testamentul întregii Sale misiuni la Cina cea de Taină, instituind Taina Jertfei pentru lume, luând pâinea și vinul, zicând: ”Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; … și acest pahar este Legea cea nouă întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi…”[9]. Odată cu slăvita Sa înviere, ca dovadă că Iisus Hristos, ”ieri și azi și în veci este același” – după cuvântul apostolului[10], a luat masa înconjurat de ucenicii îngrijorați, în foișorul Cinei dinaintea jertfirii, apoi în cămara de la Emaus și pe țărmul Mării Tiberiadei,[11] făcându-se  cunoscut la frângerea pâinii. Așa vor face de-a lungul secolelor și în același fel toți cei ce trăiesc realitatea prin harul Sfântului Duh, în ”Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului”[12]. Nu se înregistrează doar un memorial simbolic, ci realitatea vie a Bisericii, de la începutul ei până în veacul ce va să fie, cum mărturisim în Crezul Ortodoxiei. Dacă Domnul este prezent precum s-a făgăduit și acolo unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Său, cu atât mai mult e unde toți sunt în jurul mesei Sfintei Euharistii, adică a mulțumirii pentru ”slava cea mare”, cum cântă slujba de la Răsăritul Soarelui Celui de Sus și Neapus[13]. Psalmistul întregește cadrul prin stihurile: ”Fiii tăi, ca niște vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. Iată, așa se va binecuvânta omul cel ce se teme de Domnul… Gustați și vedeți că e bun Domnul; fericit bărbatul care nădăjduiește în El”[14]. Imnul ales al slujbei din Paresimi lămurește cele arătate astfel: ”Din ospățul Stăpânului și din masa cea nemuritoare, veniți credincioșilor la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe Cuvântul Cel preaînalt din cuvântul Lui cunoscându-L, pe care Îl slăvim”; sau altul: ”Zis-a ucenicilor Cuvântul, în taină învățându-i: mergeți în loc înalt, unde gândul se întărește, de gătiți Paștile prin cuvântul adevărului cel fără de aluat și întărirea harului să o măriți”[15]. De adaos, ca lămurire la toate cele arătate și imnul slujbei de praznic: ”Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos, întru Care ne întărim”[16]. În contextul de referință, unul dintre Sfinții Bisericii întreabă, dând și răspunsul: ”Și ce este ospățul? Împărăția cerurilor pe care a pregătit-o celor invitați, potrivit hotărârii Lui de la întemeierea lumii”[17]. Același precizează: ”Și mâncând atotneprihănitul Lui trup, adică dumnezeieștile Taine, ne facem cu adevărat în chip deplin contrupești și înrudiți cu El, cum spune și dumnezeiescul Pavel: Suntem os din oasele Lui și carne din carnea Lui; sau iarăși: Din plinătatea dumnezeirii Lui toți am luat și har peste har. Ajunși astfel ne facem asemenea după har iubitorului de oameni Dumnezeu și Stăpânului nostru, restabiliți și reînnoiți cu sufletul; și suntem făcuți nestricăcioși și ca înviați din morți. Căci văzându-L pe Cel ce a binevoit să se facă asemenea nouă și fiind văzuți de El, ne-am învrednicit să ne facem asemenea Lui așa cum se întâmplă cu cineva care vede de departe fața prietenului și vorbește cu el și i se adresează și aude glasul lui”[18]. În tâlcuirea celor spuse, Părintele Dumitru Stăniloae afirmă: ”Privind mereu la Hristos și Hristos privind mereu la el și aflându-se într-o convorbire continuă, omul devine tot mai asemenea lui Hristos, căci imită chipul Lui, își însușește modul Lui de a fi și de a gândi. Iar prin aceasta i se transmite omului puterea spirituală însăși a lui Hristos”[19]. Pentru această împlinire este de trebuință neîncetată strădanie în despovarea de patimi, păcate sau greșeli și alte rele asemenea lor. Cercetarea amănunțittă a cugetului cu voință hotărâtă de îndreptare și pășire pe calea binelui e potrivită a se face sub purtarea de grijă a preotului duhovnic, după rânduiala Bisericii prin Taina Spovedaniei sau Mărturisirii. Fără harul lui Dumnezeu, încredințarea despre iertarea dorită nu e cu putință, oricâtă îmbunătățire sufletească ar fi dobândit cineva. Dezlegarea păcatelor și curăția sufletească prin Mărturisire deschide ușa spre Sfânta Împărtășanie sau Ospățul Stăpânului.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

De sărbătoarea Sfintelor Paști credincioșii găsesc și prilejul arătării grijii față de Sfintele Taine la care s-a făcut trimitere. Ori, se știe că fiecare duminică  reamintind Ziua Învierii, recomandă ca aceeași grijă să fie dovedită mereu. Anul în curs, ca Omagial Euharistic (Spovedanie şi Împărtăşanie) în Patriarhia Română, dă putința stăruirii în aceasta. În plus și ca an comemorativ al Sfinților Brâncoveni, amintind jertfa lor, îmbie  gândul că exemplul pe care aceasta îl dă este luat din cea de pe Golgota, spre a avea răsplata biruința în Hristos Cel Înviat. Ea se înscrie în istoria Bisericii ca o contribuție semnificativă a Ortodoxiei românești atât la unitatea creștinilor, cât și a lumii. În continuarea gândului, de subliniat că, la începutul Postului, anume între 6 – 9 martie, acest an, la Patriarhia Ecumenică din Fanar, s-a ținut Sinaxa Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe, la care a participat și delegația română, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, scopul urmărit fiind pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. Locul desfășurării este cel al vechiului Constantinopol, unde acum trei sute de ani s-a întâmplat și martiriul Sfântului Voievod Constantin cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei  și sfetnicul Ianache. Spre cinstea lor au dat exemplu de jertfelnicie pentru Biserică şi Patrie. În toate sfintele locaşuri, Sfânta masă sau prestolul  reprezintă altarul pe care se aduce mereu jertfa Crucii, odinioară sângeroasă, iar acum nesângeroasă, pentru toate căderile omenești spre ridicarea și moștenirea Împărăției cerești. Împrejurul ei, ca la o slujire îngerească, sfințiții slujitori primesc Sfânta Împărtășanie, dându-o apoi şi credincioșilor înaintea ușilor centrale ale iconostasului, ce închipuiesc pe cele ale cerului. Acum toată suflarea ia aminte la îndemnul dumnezeieștii Liturghii: ”Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați” şi ca o adeverire a participării la realitatea Tainei  la chinonicul: ”Trupul lui Hristos primiți și din izvorul cel fără de moarte gustați, Aliluia,” neuitându-se nici versul psalmistului ”Mărturisiți-vă Dumnezeului ceresc; că în veac este mila Lui”[20]. Cuvântul de învăţătură tradiţional al Sfântului Ioan Gură de Aur pentru praznicul de azi îndeamnă: “Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte…” Așa se dobândește chezășia, că veacul de acum se deschide spre veșnicie, credincioșii cu adâncă smerenie rostind rugăciunea: ”O, Paștile cele mari și preasfințite Hristoase! O, Înțelepciunea și Cuvântul și Puterea lui Dumnezeu. Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale”[21]. Dorind unii altora tot binele de slăvite sărbători, toți fiii duhovnicești se înfăţişează la ospățul Împărăției Cerești în haina sufletului luminată de lumina Celui ce cu adevărat a înviat și Căruia se cuvine mărirea cu Tatăl și Sfântul Duh în veci. Amin.

 

Al vostru, către Domnul rugător și de tot binele doritor,

 

TIMOTEI

A R H I E P I S C O P

 

ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 1000 / 2014, având titlul „OSPĂȚUL ÎMPĂRĂȚIEI CERURILOR” se va citi în fiecare biserică parohială sau mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti.

 


[1] Canonul Învierii, Cânt. 8, Irmos;

[2] Pr. Prof. Dr. I. Rămureanu, M. Șesan, T. Bodogae, Istoria Bisericească Universală, București, 1987, vol. I, pp. 225 ș.urm.;

[3] Diac. E. Vasilescu, Istoria Religiilor, București, 1975, p. 57 ș. urm.;

[4] Cf. Facerea, 4, 3 -4; Ieșirea, 12, 3 ș.urm.;

[5] Matei, 8, 11;

[6] Cf. Luca, 5, 29; 7, 36;

[7] Matei, 22, 1 – 14; Luca, 14, 16 – 24;

[8] Luca, 14, 12 – 15;

[9] Luca, 22, 19 – 20,

[10] Evrei, 13, 8;

[11] Luca, 24, 13 – 43; Ioan, 21, 1 – 13;

[12] I Tim, 3, 15;

[13] Doxologia Utreniei, Troparul Crăciunului, Prohodul Domnului, Starea II, 3, Icosul Utreniei Învierii;

[14] Psalm 127, 3 – 4; 33, 8;

[15] Canonul de la Denia de Miercuri seara, Săptămâna Mare, Cântarea a 9-a, Irmos, şi stihira 1;

[16] Canonul Învierii, Cânt. 3, Irmos;

[17] Cf. Rom. 8, 28, Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 1, cap. 11, la L. Petcu și G. Herea, Lumina din inimi, Iași, 2003, p. 838;

[18] Efes. 5, 30; Ioan 1, 16; Col. 2, 9; la Idem, cuv. 3, la o.c., p. 497;

[19] Idem, Ibidem;

[20] Psalm 135, 1;

[21] Canonul Învierii, cânt. 9, stihira 2;

Ultima actualizare (Miercuri, 09 Aprilie 2014 22:31)

,,Şcoala Altfel” la Biserica din Gurahonţ

În cadrul programului catehetic „Hristos împărtăşit copiiilor”  şi prin parteneriatul existent între Biserica Ortodoxă Gurahonţ şi Liceul  ,,Ioan Buteanu”, la iniţiativa cadrelor didactice, clasele I-IV, aflându-se în săptămâna ,,Şcoala Altfel” au participat în data de 09 aprilie 2014, în biserica parohială ,,Buna Vestire” la o dezbatere pe tema: ,,Delicvenţa juvenilă ca păcat înaintea lui Dumnezeu” tratată de preotul paroh Dorel-Crăciun Moţ.

Având în vedere faptul că ne aflăm în ,,Anul omagial euharistic al (Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni” tema tratată cuprinde şi pregătirea tinerelor vlăstare ale Bisericii (elevii), pentru spovedanie şi fapte bune, gândindu-ne la perioada în care ne aflăm a Sfântului Post şi la implicaţiile ce le vizează tema extinsă în comunitate şi în viaţa personală, spunea părintele paroh.

Delicvenţa juvenilă este o realitate dureroasă a zilelor noastre, care din nefericire, în ultimii ani cunoaşte o semnificativă creştere, dar şi o diversificare din punct de vedere al tipurilor de păcate şi încălcări a normelor morale, care de multe ori se constituie în infracţiuni, conturându-se astfel o adevărată dramă socială.

Păcatul şi delicenţa juvenilă în rândul minorilor apare în orice mediu social, chiar şi într-unul superior din punct de vedere etic iar factorii care le determină sunt multiplii: ereditate, cadrul familial, mediul de contact, sărăcia, inegalitatea socială şi factorii de ordin psihologic.

 

Pentru rezolvarea acestei grave probleme trei instituţii sunt chemate să-şi îngemâneze eforturile în această luptă: familia, biserica şi şcoala. Cultivarea în sufletul, mintea şi inima copiiilor a dragostei faţă de Dumnezeu, a iubirii aproapelui şi a respectului şi seriozităţii faţă de actul de învăţare, sunt lucruri ce trebuiesc transpuse de cele trei instituţii în ce priveşte formarea tinerelor vlăstare.

În cadrul temei au fost prezentate exemple a unor elevi din diferite locuri care au păcătuit încălcând legea iar pe urmă au cunoscut rigorile legii prin pedeapsa primită. De asemenea, au fost prezentaţi şi elevi care prin seriozitatea lor şi prin comportamentul moral se constituie în exemple demne de urmat.

Mântuitorul a spus ,,Lăsaţi copiii să vină la Mine”, iar prezenţa voastră astăzi şi totdeauna în biserică, dragi elevi, este o împlinire a acestui îndemn iar faptul că suntem în apropierea Sfintelor Paşti, presupune şi pregătirea şi primenirea sufletească ce o veţi realiza prin Sfânta Spovedanie, primindu-l apoi în Sfânta Împărtăşanie pe Mântuitorul Iisus Hristos, a încheiat părintele.

Ultima actualizare (Miercuri, 09 Aprilie 2014 22:12)

Concert prepascal al Corului masteranzilor arădeni

În duminica a V-a a Postului Mare, corul dirijorilor masteranzi ai Facultății de Teologie Ortodoxă Ilarion V. Felea ai Universității Aurel Vlaicu din Arad a susținut un concert prepascal sub genericul Crucii Tale ne închinăm Stăpâne. Acesta a avut loc în biserica parohiei Arad-Șega II, Protopopiatul Arad, în prezentarea Pr. Lect. Dr. Filip Albu.

Repertoriul a cuprins nouă piese muzicale: Rugăciune, armonizare Teodor Teodorescu – Iași, versuri de Mihai Eminescu; Către Tine Doamne de Nicolae Lungu; Graiurile mele de pr. Alexandru Delcea; Doamne nu ne lepăda de la Fata Ta, prelucrare Nicolae Lungu; Doamne, răbdând toate – Antifonul VII din Joia Mare și Acestea zice Domnul către iudei, armonizare pr. Ioan Șerb; Fie, Doamne mila Ta spre noi de Gheorghe Danga; Mare ești Doamne de Iulian Cârstoiu; Ca pe Împăratul tuturor sa-L primim de Gheorghe Danga.

Miniconcertul a adus în atenție frumusețea și bogăția tezaurului liturgic-muzical răsăritean care conferă rugăciunii ceva din aura slavei cerului unde îngerii slăvesc pe Dumnezeu cântând. Textele muzicale alese de dirijor, Conf. dr. Mircea Buta, au avut darul de a scoate în evidență calitatea, rostul și rolul slujirii jertfelnice a Mântuitorului Iisus Hristos, fiind o înălțătoare pregătire în exercițiul postirii spre dobândirea bucuriei pascale. Totodată, acesta s-a dorit a fi un bun mijloc de educare muzicală, de calitate, a credincioșilor, proiectul acesta dorind a se continua în perioada următoare în mai multe parohii ale Arhiepiscopiei.

Ultima actualizare (Miercuri, 09 Aprilie 2014 21:31)

Corul Catedralei Arhiepiscopale din Arad la ceas aniversar

Cu ocazia împlinirii a cinci ani de la înființarea Corului Catedralei Arhiepiscopale ,,Sfânta Treime” din Arad, cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte dr. Timotei Seviciu, în data de 1 iunie 2014, a avut loc un concert aniversar.

După rânduita slujbă a Vecerniei, PC Simion Mladin a prezentat câteva momente de referință din istoricul Corului arădean. La stăruința Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop, în anul 2008, diaconului Laviniu Morariu i s-a încredințat misiunea de a forma un cor mixt pe patru voci care să ofere răspunsurile liturgice la sfintele slujbe. Credincioșii Catedralei și-au arătat dragostea și jertfelnicia, participând la repetițiile săptămânale ale corului, precum și la Sfintele Liturghii din Duminici și Sărbători. Înființarea Corului a coincis cu momentul ridicării Episcopiei Aradului la rang de Arhiepiscopie.

Corul a interpretat câteva piese consacrate. Juristul Ioan Pascal – membru al Corului, a adus un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, evocând și greutățile întâmpinate la început, dar în egală măsură și satisfacțiile dobândite de-a lungul timpului petrecut împreună. Corul a devenit o mare familie în care toți și-au adus propria contribuție și au câștigat mulțumirea sufletească de a-L sluji pe Dumnezeu.

 

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a apreciat prin cuvinte de laudă rolul corului în viaţa Eparhiei, o dată cu ridicarea acesteia la rangul de Arhiepiscopie, prezentând, adică, pe lângă cântarea stranei şi a credincioşilor, frumuseţile imnografiei bisericeşti în împletirea cu cele ale iconografiei, acum ilustrată în lucrarea de la noua catedrală şi care, împreună pun în lumină tezaurul Ortodoxiei. După acest cuvânt,  Chiriarhul a ținut să felicite atât pe dirijorul cât și pe membrii Corului pentru strădania depusă.

De asemenea, Momentul aniversar a fost încununat de oferirea fiecărui corist a unei diplome de merit de către Ierarhul locului. Chiriarhul a primit un frumos coș cu flori din partea coriștilor și a preoților slujitori. Evenimentul s-a încheiat cu o poză de grup pe treptele Catedralei și o agapă frățească.

Ultima actualizare (Miercuri, 04 Iunie 2014 19:22)

Festivalul de spiritualitate și artă sacră Filocalia

Festivalul Filocalia, ediția 2014, va fi o celebrare a frumuseții, adevărului și bucuriei în cetatea Aradului. Festivalul Filocalia promovează tema frumosului care este definitorie pentru a înțelege arta în general. Iisus Hristos a introdus în istoria omenirii toată bogăţia evanghelică a adevărului şi binelui şi împreună cu ea a dat la iveală şi o nouă dimensiune a frumosului: mesajul evanghelic este supraplin în acest sens. Frumuseţea este într-un anumit sens expresia vizibilă a binelui, aşa cum binele este condiţia metafizică a frumuseţii. Într-adevăr, Biserica are nevoie de artă, deoarece ea trebuie sa facă prezentă fascinanta lume a duhului,  a invizibilului lui Dumnezeu şi deoarece frumuseţea artistică, reflectare în miniatură a Duhului lui Dumnezeu, este un semn al tainei prezenței și Întrupării, o invitaţie la a căuta chipul lui Dumnezeu, care s-a făcut vizibil în Iisus Hristos. Frumuseţea de care are nevoie generaţiile de azi și de mâine este  chemată să fie de aşa natură încât să trezească în ele uimire. O asemenea frumusețe divină va salva lumea.

Festivalul de artă sacră „Filocalia” promovează valențele ethosului ortodox reflectate în spiritualitate, icoană, imnografie, muzică și poezie religioasă.Organizatorii, Consiliul Județean Arad, Centrul Cultural Județean Arad, într-un parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, vor prezenta un program pentru toate inimile. Ediția din acest an, închinată Sfinților Martiri Brâncoveni, va fi realizată numai de către artişti, care sunt îndrăgostiţi de frumuseţe şi care lucrează pentru ea: poeţi şi oameni de literatură, pictori, critici de artă, muzicieni, scriitori, oameni de teatru şi cineaşti. Invitații din acest an sunt prietenii adevăratei arte, prietenii lui Hristos.

Sfânta Scriptura este „marele cod” al culturii universale: artiştii şi-au înmuiat în mod ideal pensula lor în acel alfabet colorat de imagini, istorii, simboluri, reprezentări care sunt paginile biblice; muzicienii au împletit armoniile lor în jurul textelor sacre, mai ales psalmice; scriitorii au reluat de-a lungul secolelor acele naraţiuni antice care deveneau parabole existenţiale; poeţii s-au întrebat cu privire la taina duhului, cu privire la infinit, la rău, la iubire, la moarte şi la viaţă preluând adesea freamătele poetice care animau paginile biblice; gânditorii, oamenii de ştiinţă şi însăşi societatea avea des ca referinţă, chiar şi prin contrast, concepţiile spirituale şi morale din cuvântul lui Dumnezeu. Şi atunci când imaginea sau ideea prezentă în Scripturi era deformată, se recunoştea că nu se putea face abstracţie de ea şi că era parte constitutivă a civilizaţiei noastre.

 

Adevărații artiști în istorie au edificat şi au decorat altarele Bisericilor, au celebrat dogmele sfinte, au îmbogăţit liturghia cerească. Ei au ajutat Biserica să traducă mesajul său divin în limbajul formelor şi al figurilor, să facă comprehensibilă lumea răsăritului de sus. În contextul societății europene, valorile evanghelice devin pentru unii o contra-evanghelie. Astăzi ca şi ieri Biserica are nevoie de oamenii de cultură şi se îndreaptă spre ei. Ea vă spune cu glasul slujitorilor ei: nu lăsaţi să se rupă o alianţă aşa de rodnică! Nu refuzaţi să puneţi talentul vostru în slujba adevărului divin! Nu închideţi sufletul vostru în faţa suflului Duhului Sfânt! Această lume în care trăim are nevoie de frumuseţe pentru a nu se prăbuşi în disperare. Frumuseţea, ca şi adevărul, este ceea ce revarsă bucurie în inima oamenilor, este acel rod preţios care rezistă în faţa uzurii timpului, care uneşte generaţiile şi le face să comunice în admiraţie, uimire și contemplare. Amintiţi-vă că sunteţi păstrătorii frumuseţii în lume. Fiţi mereu şi pretutindeni vrednici de idealul vostru şi veţi fi vrednici de Biserică, ea care, și prin acest Festival de spiritualitate și artă sacră, vă adresează mesajul său de prietenie, de recunoștință, de mulţumire.

La reuștia Festivalului Filocalia își vor da concursul Doina Mândru, Director la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, curatorul expoziției de icoane a artiștilor Elena Murariu, Grigore Popescu, Gabriel Toma Chituc, Ioan Popa, Mihai Coman etc. Expoziția de icoane (4-13aprilie) este închinată  credinței mărturisitoare a Sfinților Români și, în special, Sfinților Martiri Brâncoveni, mucenici ai iubirii desăvârșite de Dumnezeu și ctitori ai ethosului românesc. Vernisajul „Darul iconarului” și Gala de deschidere a Festivalului Filocalia va avea loc în 4 aprilie, ora 18, la Galeria Delta, în prezența Înaltpreasfințitului Timotei, Arhiepiscopul Aradului.

Manifestările cultural-spirituale vor fi întregite prin participarea următorilor invitații: Pr. Dionisie Ignat („Duhovnicii de ieri și de astăzi : Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca și Teofil Părăian”, 5 aprilie, ora 18, Filarmonica de Stat, Arad), actorul Dorel Vișan ( Cuvânt și rugăciune „De vorbă cu Domnul”, 6 aprilie, ora 18, Filarmonica de Stat, Arad), grupul psaltic Byzantion (Concertul de muzică „Psaltichia rumânească la curtea lui Constantin Brâncoveanu”, 11 aprilie, ora 18, Filarmonica de Stat, Arad), actrița Ana Calciu, regizorul Marian Popescu ( Spectacolul de teatru creștin „Diaconița Olimpiada”, 12 aprilie, ora 18, Filarmonica de Stat, Arad), actorul Dan Puric („Suflet românesc”, 13, aprilie, Filarmonica de Stat, Arad).

Organizatorii invită intreaga cetate a Aradului să participe la manifestările cultural-spirituale închinate Sfinților Martiri Brâncoveni, care au avut voința de a se jertfi pentru Hristos, din disponibilitatea și plinătatea unei iubirii adevărate, gratuită și în totalitate. Martiriul nu este altceva decât urmarea pașilor lui Hristos răstignit. Sfinții îl iubesc pe Dumnezeu pentru El însuși și se iubesc pe sine înșiși pentru Dumnezeu. Iubirea este întotdeauna disponibilă : se dăruiește cu promtitudine și din inimă.

Ultima actualizare (Joi, 03 Aprilie 2014 12:36)

Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, la ultima conferință ASCOR Arad, din Postul Mare

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului, la invitația ASCOR Arad, PS Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului, a susținut o conferință duhovnicească sub genericul ,,Postul Mare ca timp al pocăinței”, în Aula Colegiului Naţional ,,Moise Nicoară”din Arad.

În debutul prezentării, PS Lucian a mulțumit Chiriarhului locului pentru binecuvântarea oferită, precum și conducerii Universității Aurel Vlaicu din Arad, prezentă aici prin doamna președinte a Consiliului Academic, Prof. Univ. Dr. Lizica Mihuț și președintele Senatului universitar, Pr. Prof. Dr. Cristinel Ioja, pentru deschiderea cu care l-au primit în cadrul corpului profesoral al Facultății de TeologieiIlarion V. Felea.

În meditația duhovnicească prezentată, Preasfinția Sa a subliniat contextul liturgic al Postului Mare care determină o atitudine de pocăință, prin sfintele slujbe care se oficiază cu precădere acum: Canonul cel Mare, Liturghia darurilor mai înainte sfințite, rugăciunea Sf. Efrem Sirul, zilele aliturgice, precum și chipurile duhovnicești ale Duminicilor perioadei Triodului, toate fac din acest răstimp unul deosebit, unic. În contextul celor lecturate din cartea Eclesiatul, cap.3, v. 1-8, Preasfinţia Sa a marcat vremea postului ca vreme de pocăință urmând interpretarea textului de mai sus: „vreme este să ne rugăm mai mult, …să-i zidim în bine pe cei din jurul nostru,… să ne bucurăm duhovnicește, după cum să plângem, să ne jelim pentru păcatele noastre,…să ne ostenim cu tăcerea, …. să iubim întreit: pe Dumnezeu, pe semeni și pe noi înșine, ….să înțelegem că vremea de pace nu poate fi agonistă fără războiul împotriva patimilor”.

 

Preasfințitul Părinte Lucian a reliefat și câteva aspecte privitoare la motivațiile pentru care Biserica a rânduit timp oprit pentru nunți în câteva perioade din anul bisericesc: „Vremea postului ca vreme de pocăință înseamnă un timp de bună rânduială în viață! Din această perspectivă Biserica a rânduit ca în posturi și în preajma lor să ne bucurăm duhovnicește. De aceea trebuie să-i învățăm pe credincioșii noștri să nu mai ceară dispense pentru dănțuirea trupească prilejuită de nuntă, ci să urmărească bucuria duhovnicească. Să nu mai umbrim aceste serbări spirituale cu cele trupești!”

La finalul conferinței a urmat sesiunea de întrebări și răspunsuri. Aici, PS Lucian a amintit de buna rânduială a desei împărtășiri cu Sfintele Taine sub îndrumarea preotului duhovnic și cu pocăință reală, mai ales în acest timp al postului.

Moderator al conferinţei duhovniceşti a fost studentul teolog Marius Martin Lăscoiu, preşedintele Filialei ASCOR Arad.

Ultima actualizare (Joi, 03 Aprilie 2014 23:06)

Ceas de sărbătoare cu mulţumire şi recunoştinţă

La sfârşitul săptămânii trecute Şcoala Gimnazială „Caius Iacob” din parohia arădeană Micălaca Veche şi-a sărbătorit ziua şcolii. După cuvântul de bun venit rostit de prof. Mihela Voştinar – directorul şcolii, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, alături de slujitorii parohiei, a săvârşit o slujbă de sfinţire a şcolii, în mod cu totul aparte a cabinetului de religie, aflat sub ocrotirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României şi de mulţumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra elevilor şi profesorilor acestei şcoli. În cuvântul adresat celor prezenţi, Chiriarhul Aradului a adresat îndemn spre muncă susţinută pentru obţinerea rezultatelor bune la învăţătură şi purtare, cu aceea că Religia, alături de celelalte discipline se învaţă pentru viaţa întreagă, aşa cum grăitor subliniază stema şcolii. Totodată, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei i-a sfătuit pe elevi să fie mereu buni credincioşi ai Bisericii strămoşeşti, cu atât mai mult cu cât au privilegiul de a se învecina cu biserica parohială cu hramul Naşterea Domnului”.

Dintre activităţile cele mai importante dedicate acestei zile s-au remarcat: lansarea revistei „Vestitorii credinţei”, revista elevilor din clasa a V- a B, diriginte profesoara de religie Beatrice Mandă, întâlniri cu foştii elevi ai şcolii – acum actuali părinţi, desene pe asfalt, concursuri sportive.

Conducerea şcolii a mulţumit elevilor, foştilor elevi, părinţilor, foştilor şi actualilor profesori ai şcolii, precum şi tuturor celor care de-a lungul timpului au contribuit la promovarea imaginii instituţiei de învăţământ arădene pusă sub patronajul academicianului Caius Iacob.

Înaltpreasfințitul părinte Timotei, Arhiepiscop al Aradului, a participat la slujba de dimineață , oficiată în biserica Nașterea Domnului, parohia Micălaca Veche II, după care a vizitat stadiul lucrărilor  de amenajare a parcului parohial, lucrări ce se apropie de final. Acesta lucrare de modernizare a parcului se desfășoară în cadrul proiectului European, Transfrontalier, dintre Arhiepiscopia Aradului și Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria.

Ultima actualizare (Luni, 31 Martie 2014 18:28)