Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, reprezintă una din sărbătorile prin care Biserica cinsteşte ,,pe cea mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui’’, marcând totodată şi un stadiu duhovnicesc în perioada celor patruzeci de zile ale postului Naşterii Domnului. Prăznuim astăzi pe cea mai dinainte rânduită spre mântuirea şi chemarea neamului omenesc, pe cea aleasă dintre cei aleşi din veac, care se arată ea însăşi Sfânta Sfintelor, ca cea care a avut trupul mai curat şi mai dumnezeiesc decât cele mai curate duhuri după cum ne încredinţează Sf. Grigorie Palama. Pe drept a fost astăzi aşezată în Sfânta Sfintelor ca o comoară a lui Dumnezeu folosită la vreme, ca primitoare a Însuşi Cuvântului celui Unul născut şi ipostatic al Tatălui celui fără de început.

Aceste coordonate au fost trăite şi de obştea Sfintei Mănăstiri a Bodrogului astăzi, când am prăznuit hramul bisericii vechi. De altfel Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor mănăstirilor şi a tuturor monahilor, este de fapt prima monahie, ea trăind în Sfânta Sfintelor o viaţă desăvârşită, model de viaţă la care este chemat orice monah sau monahie. Aşadar Maica Domnului este ocrotitoare şi a Sfintei Mănăstiri Bodrog; iar biserica mănăstirii este închinată praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Este cea mai veche construcţie din ansamblul mănăstiresc datând din a doua jumătate a sec. XIV, mai precis din anul 1370. Construcţia bisericii este executată în stil triconc  bizantin, stil răspândit în întregul Orient creştin, iar începând din sec. XIV şi în Ţările Române. Amintim şi faptul că două din bisericile mănăstirilor Sfântului Munte poartă acelaşi hram; lucru care ne îndreptăţeşte să evidenţiem legătura acestui străvechi aşezământ monahal din parte de Vest a ţării, cu lumea bizantină. În decursul timpului biserica a trecut prin mai multe faze de restaurare atât a exteriorului, cât şi a interiorului. Prin purtarea de grijă şi neobosita trudă a Preacuviosului nostru părinte stareţ, arhimandritul Nestor Iovan, în ultimul an s-a executat ample lucrări de restaurare a picturii. Cu acest prilej s-a scos la iveala scene care erau acoperite şi de asemenea la baza turlei s-a descoperit anul în care a fost pictată biserica mănăstirii şi cine a pictat. Este vorba de anul 1658, execuţia picturii fiind făcuta de ieromonahul Nicodim.

Praznicul a fost amplificat de prezenţa Înaltpreasfinţiei Sale Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului. Ca de fiecare dată, a ţinut să fie prezent în mijlocul obştii pentru a marca hramul vechi al mănăstirii, pentru a împărtăşi bucuria praznicului cu obştea Sfintei Mănăstiri şi pentru a arăta neîncetata purtare de grijă faţă de acest aşezământ monahal. În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, pe care a săvârşit-o împreună cu obştea Sfintei Mănăstiri şi cu credincioşii prezenţi, Înaltpreasfinţia Sa a vorbit despre dubla sărbătoare: cea a duminicii şi cea a Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Referitor la pericopa duminicii a subliniat dreapta întrebuinţare a bogăţiei spre exercitarea virtuţilor aceasta pentru că sufletul nu are nevoie de bogăţii, ci de practicarea virtuţilor.  Comentând finalul pericopei: ,,aşa se întâmplă cu tot cel ce nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu’’, a evidenţiat că îmbogăţirea noastră în Dumnezeu, se face prin ceea ce completează Apostolul zilei: ,,prin roada luminii care este în orice bunătate, dreptate şi adevăr’’.

Vorbind despre a doua pericopă, pe care o auzim aproape la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului, subliniază faptul de a nu neglija sufletul, ci să alegem partea cea bună, să vedem care este adevărata valoare, aceea a împărtăşirii cu Hristos. O altă idee evidenţiată de Înaltpreasfinţia Sa a fost aceea a alegerii părţii celei bune. A alege ,,partea cea bună’’, pentru o femeie, înseamnă creşterea şi educarea pruncilor, pentru a deveni oameni de bază ai societăţii, oameni care să facă parte din marea comunitate a Bisericii. Maica Domnului la rândul ei a primit o bună creştere fiind închinată de mică Templului Vechiului Testament. Maica Domnului a împlinit Împărăţia Cerească prin intrarea în Templu, aşa cum sunt consacraţi şi astăzi cei care intră cu totul în viaţa Bisericii, mai ales prin viaţa monastică, bărbaţi şi femei. Maica Domnului însăşi este considerată ca o ,,Biserică’’ pentru Fiul ei; este în mod tainic şi Maică a Bisericii, deoarece Cel pe care l-a născut este Capul Bisericii.

La sfârşitul slujbei Preacuviosul părinte stareţ a mulţumit Înaltpreasfinţiei Sale pentru participarea la hramul bisericii vechi a mănăstirii, evidenţiind faptul că de aproape şase secole şi jumătate mănăstirea prăznuieşte an de an, neîntrerupt acest praznic şi hram totodată.

Fie ca prin mijlocirile Maicii Domnului sa fim părtaşi bunătăţilor celor veşnice!