La sărbătoarea Intrării Donmului în Ierusalim, Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala ,,Sfânta Treime” din municipiul Arad, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Catedrala s- a dovedit neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor arădeni, prezenţi pentru a asculta sfânta slujbă, dar şi pentru a lua şi duce la casele lor salcia sfinţită.

În cuvântul de învăţătură, sub titlul „Intrarea Domnului în Ierusalim – preludiu al săvitei Sale Învieri”, adresându-se deopotrivă credincioşilor maturi, dar şi copiilor, Chiriarhul a arătat că Sărbătoarea Floriilor încheie Postul de patruzeci de zile şi începe o perioadă de şi mai intensă pregătire sufletescă şi trupească, ambele marcate de Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, care  reflectă tendinţa omului de înnoire şi regenerare sufletească, într-un anotimp în care întreaga natură se trezeşte la viaţă, se reînnoieşte. Tâlcuind pericopa Evangheliei zilei a arătat că în acelaşi simbolism cu palmierul şi finicul stă salcia pe care credincioşii o ţin în mână, în zona noastră geografică, şi de aceea cine o ia mărturiseşte împreună cu cei de odinioară  care, cu ramuri şi cu stâlpări, îl aclamau pe Iisus şi strigau ,,Osana , bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”. Prin Patimile Sale, Mântuitorul intră în Ierusalimul cel ceresc, simbolizat de Cetatea Sfântă – Cetatea păcii; la fel, fiinţa umană este chemată şi ea să- şi depăşească condiţia pământească, pentru a privi la Ierusalimul ceresc.

În după- amiaza zilei Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a efectuat o vizită canonică în parohia Arad Micalaca Veche II, pentru a sfinţi incinta noii biserici purtând hramul ,,Naşterea Domnului”, pentru ca enoriaşii să se poată ruga aici, concomitent cu finalizarea lucrărilor în curs de edificare.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Timotei a motivat sfinţirea locaşului în această zi cu aceea că există o legătură între cele două momente, Naşterea Domnului- hramul bisericii şi Intrarea în Ierusalim- momentul sfinţirii şi anume cei doi pomi, bradul de Crăciun şi salcia de Florii. Bradul arată în sus, este simbolul năzuirii şi al dăinuirii, salcia se pleacă în jos ca expresie a smereniei, dar şi unul şi celălalt,  prin verdele lor, sunt simbolul vieţii şi al nemuririi. De asemenea a adus mulţumiri tuturor ctitorilor sfântului locaş, pentru jertfa fiecăruia, asociind prinosul lor cu jertfa Mântuitorului şi cu nădejdea moştenirii Ierusalimului ceresc. Preoţii deservenţi Iacob Bupte şi Mircea Bupte au mulţumit Chiriarhului, în numele cerdincioşilor, a tuturor celor prezenţi, pentru vizita făcută.