Duminică, 2 decembrie 2012, clerul şi credincioşii Arhiepiscopiei Aradului s-au aflat la ceas aniversar. În Catedrala Arhiepiscopală Sfânta Treime, în toate bisericile şi mănăstirile eparhiei s-au înălţat rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu pentru că, în bunătatea Sa nemărginită, a adăugat încă un an, al 28-lea, cununii anilor arhipăstoririi Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Timotei, în fruntea trisecularei eparhiei ortodoxe a Aradului, dintre care trei, împliniţi la 28 noiembrie, ca Arhiepiscop. Doririle adresate celui sărbătorit au îmbrăcat exprimare liturgică: ,,Întâi pomeneşte Doamne pe Înalt Preasfinţitul Arhiepiscopul nostru Timotei, pe care îl dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău”.

Cuvântul adevărului divin, învăţătura Bisericii,  înaltă şi sfântă, precum Întemeietorul ei, răspunde nevoii de continuă desăvârşire şi mântuire a omului credincios. Episcopul este cel care  face legatura sufletească între propovăduirea de acum aproape doua milenii şi între cei care o cred şi o mărturisesc astazi. „Iisus Hristos – ieri şi azi şi în veci -este Acelaşi” ( Evrei 13, 8 ). Capul Bisericii, Hristos, se adresează prin Evanghelia Sa, prin Biserica intemeiată de El, prin slujitorii Săi, cu aceeaşi prospeţime şi cu aceeaşi putere, ca în vremea Sa, tuturor credincioşilor care alcătuiesc, după învaţătura noastră de credinţă, „Trupul Său tainic” ( Coloseni 1, 24 ). Potrivit învăţăturii evanghelice şi doctrinei canonice, episcopul în eparhia sa este singura autoritate care deţine responsabilitate învăţătorească, fapt exprimat dealtfel şi în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea BOR. Iată de ce, pe deplin întemeiat, Sfântul Ciprian al Cartaginei, în jurul anului 200 afirma: unde este episcopul, acolo este Biserica, iar în afara Bisericii nu există mântuire. Credincioşii trebuie să fie uniţi între ei, avându-l în centru pe episcop. „Nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, acela care nu are Biserica de mamă” scria acesta în cea mai importantă lucrare a sa, Despre universalitatea Bisericii (cap. 6).

Ca dintr-un iconostas, ies la iveală în acest moment sărbătoresc, chipurile celor 23 de ierarhi din trecut, înaintaşi ai Înaltpreasfinţitului Timotei dintru începuturi , din care unii au strălucit prin viaţa lor cucernică şi prin hărnicie, alţii prin întelepciunea cuvântului şi prin dârzenia în păstrarea dreptei credinţe, cu toţii însă ostenind întru temeluirea acestei vechi vetre arădene de viaţă şi credinţă ortodoxă, arătându-se totodată apostoli ai dragostei faţa de popor, faţă de crezul şi aspiraţiile lui şi dovedindu-se neinfricaţi apărători ai emancipării şi luminării acestuia. Amintim, în treacăt doar, de Isaia Diacovici, primul episcop al Aradului, supranumit ,,singurul balaur şi stâlp şi razim al Ortodoxiei care a mai rămas în imperiu”, ales patriarh al sârbilor în 1708, de Pavel Nenadovici, cel mai mare arhiereu pe care l-au avut ortodocşii în acea vreme, venit la Arad în anul 1748 de la Carlstadt, de Sinesie Jivanovici, ctitorul mănăstirii Arad- Gai. Timpul nu ne permite decât să ne gândim doar la întelepciunea cu care au păstorit învăţaţii episcopi Gherasim Raţ, Procopie Ivaşcovici şi Miron Romanul; la figura luminoasă a episcopului Ioan Meţianu, care şi-a împodobit cununa chipului său cu multe înfăptuiri trainice între care  înfiinţarea foii săptămânale ,,Biserica şi Şcoala” şi a tipografiei diecezane, ostenindu-se să sporească moştenirea înaintaşilor săi şi punându-şi sufletul pentru apărarea drepturilor credincioşilor şi preoţimii; la cuvintele întelepte, rostite de vrednicul întru pomenire Episcopul Ioan Ignatie Papp: „Unde merge poporul, mergem şi noi, vlădicii”. Şirul lor se continuă cu luminatul Episcop Grigorie Comşa, cel plin de zel apostolic, cu fericitul întru adormire Andrei Magieru, care cu întelepciune a păstorit această eparhie timp de 24 de ani, cu ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul actual al Banatului, cu Patriarhul Teoctist, cu episcopul Visarion Aştileanu.

Dintre toţi, cu evlavie şi adânc respect, zborul gândului ni se se opreşte asupra lucrării apostolice a unuia dintre aceştia, singurul care a avut la Arad o arhipăstorire mai lungă decât a Înalt Preasfinţitului Timotei, 28 de ani şi 9 luni: la harnicul şi neobositul episcop Pavel Avacumovici (1786- 1815). În timpul păstoririi vlădicului Pavel Avacumovici s-a înfiinţat, la 2 ianuarie 1793,Vicariatul Ortodox Român de la Oradea, dependent, până la înfiinţarea Episcopiei Oradiei, în anul 1920, de Centrul eparhial de la Arad, şi, mai ales sub el, la 3/15 noiembrie 1812 şi-a deschis porţile prima şcoală pedagogică românească, Preparandia arădeană, de la a cărei înfiinţare, în mod solemn, într-un parteneriat organizatoric: Primăria Municipiului, Liceul Pedagogic ,,Dimitrie Ţichindeal” şi Arhiepiscopia Aradului, s-a sărbătorit zilele acestea împlinirea a 200 de ani. Bătrânul arhiereu, cu luare aminte în vorbă şi în gândire, îndemna în limba românească, în pastorala trimisă tuturor parohiilor, ca să se înscrie tinerii la noul izvor de lumină, făcându- se astfel ,, apostolul binevestitor al învierii unui neam”.

Asemenea acestuia şi asemeni celorlalţi vrednici vlădici ai Aradului, Înalt Preasfinţitul Timotei în toţi aceşti ani de binecuvântată arhipăstorire s-a arătat un vrednic promotor şi continuator  de alese înfăptuiri în plan cultural-spiritual administrativ- bisericesc, social şi economic, recunoscute şi evidenţiate în prilejuri festive sau în momente de bilanţ: întemeierea şcolilor teologice, edificarea catedralei, construirea de biserici noi şi sfinte mănăstiri.

Nu ne-am propus o inventariere a lor, deşi, în mod incontestabil, ele vor rămâne  consemnate ca mărturie peste vremi a unei rodnice activităţi. Ceea ce se doreşte a fi evidenţiat acum, la ceas aniversar este imaginea vie a comuniunii evanghelice, a comuniunii de simţire şi de trăire pe care Înalt  Preasfinţia Sa,  ierarhul, dascălul şi, mai ales omul Timotei, a cultivat-o şi întreţinut-o în toţi aceşti ani la Arad. Nu numai cu fii duhovniceşti ci, potrivit poruncii dumnezeieşti, cu toţi oamenii. Roadele acestei atitudini comportamentale se văd, se simt. Deşi smerenia îi este cunoscută ca şifaptul  că nu doreşte  prăznuiri, iată, an de an este căutat şi felicitat în modul cel mai  cordial şi sincer de reprezentanţii de frunte ai vieţii publice din eparhie, de preoţi şi de credincioşi. Expresie vizibilă a comuniunii sufleteşti dintre ierarh şi fiii sufleteşti au fost şi în acest an, în cadrul recepţiei de la reşedinţa chiriarhală, ,,ramurile de finic”, coşurile şi buchetele de flori exprimând dragostea filială a clerului şi credincioşilor din această de Dumnezeu păzită eparhie, dragoste, respect şi preţuire cu care îşi ascultă şi  înconjoară păstorul şi astăzi, în vremuri în care lumea parcă s-a înrăit. Această imagine străluceşte în timp ca o lumină de candelă ce nu se stinge niciodată din sufletele celor care au aprins-o şi care mereu toarnă în ea untdelemnul iubirii evanghelice.

În numele Permanenţei Consiliului eparhial şi al ostenitorilor de la Centrul eparhial, al părinţilor protopopi, al părinţilor profesori şi al tuturor cadrelor didactice de la şcolile teologice ale eparhiei, al clerului din Arhiepiscopia Aradului şi al profesorilor de Religie, al bunilor credincioşi Înalt Preasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei i-au fost transmise urări de ani mulţi şi binecuvântaţi de Dumnezeu cu ocrotire de sănătate, împlinirea tuturor rugăciunilor celor către mântuire, revărsare de milostenie şi îndurări divine, putere de muncă şi alese bucurii în slujba Bisericii şi nemului.