În zilele de sâmbătă şi duminică, au fost prăznuite două dintre  hramurile  Mănăstirii Arad-Gai. Sărbătoarea ,,Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului” şi pomenirea Sfântului Cuv. Simeon Stâlpnicul, au adunat la aşezarea monahală de la marginea cartierului arădean Arad-Gai, numeroşi credincioşi şi preoţi, avându-l în frunte pe chiriarhul locului, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu.

Biserica nouă poartă hramurile: „Veşmântul Maicii Domnului”, „Brâul Maicii Domnului” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, ce se sărbătoresc la 2 iulie, 31 august şi 1 octombrie. Decizia stabilirii hramurilor a aparţinut Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Timotei, care vizitează des această vatră monahală, odinioară reşedinţă de vară a ierarhilor străvechii eparhii arădene.

Duminică, în ziua Sfântului Cuvios Simeon Stâlpnicul, atmosfera de sărbătoare a culminat cu slujba Sfintei Liturghii, săvârşită de Înaltpreasfinţitul părinte Arhiepiscop dr. Timotei, avându-i alături pe părintele arhim. Ilarion Tăucean, exarhul mănăstirilor din Eparhia Aradului, părintele protos. Matei Buliga, stareţul Mănăstirii Dobreşti, jud. Timiş, precum şi alţi slujitori.

Mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Mănăstirea Gai a fost ridicată între anii 1760-1762 de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) pentru veşnica sa pomenire şi pentru a fi folosită de urmaşii săi în scaunul episcopal al Aradului. Sfântul Simeon Stâlpnicul este patronul spiritual al mănăstirii.

În cuvintele de învăţătură la sfintele slujbe din aceste zile de sărbătoare, chiriarhul, pe temeiul pericopelor  biblice, îndeosebi Matei cap. 17, Luca cap. 4 şi 10, I Cor. 4, în cadrul mănăstiresc, a stăruit mai ales asupra ,,darului deosebirii”, adică a discernerii între bine şi rău, a comportării şi cumpătării în viaţă, cu ajutorul Maicii Domnului şi după exemplul Sfântului Simeon Stâlpnicul, dând stâlpului şi sensul de arătător al căii sfinţilor spre înălţimile cereşti. Cum ziua sfântului cade în indiction sau începutul anului bisericesc, stâlpul amintit ca întregitor al numelui celui pomenit, primeşte sensul de indicator pentru viaţa credinciosului, calendarul nostru ilustrând aceasta.

Istoria sfintelor locaşuri amintite se leagă şi de etapele înălţării acestora peste vitregiile vremii, care însă au dovedit tăria unităţii ortodoxiei.

La finalul slujbei, preacuvioasa maică stareţă stavrofora Magdalena Borteş, a mulţumit ierarhului, părinţilor slujitori şi credincioşilor pentru prezenţă şi pentru împreuna-rugăciune.