Sute de pelerini din împrejurimile Aradului, cu multă bucurie sfântă, au prăznuit hramul bisericii noi a Mănăstirii Hodoş-Bodrog, în ziua Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, alături de vieţuitorii străvechii mănăstiri arădene Hodoş-Bodrog. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită în altarul de vară din incinta mănăstirii de un sobor condus de arhim. Nestor Iovan.
Cuvântul de învăţătură cu acest prilej a fost rostit de părintele Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului. Pentru început părintele a făcut o prezentare istorico-scripturistică a sărbătorii arătând importanţa duhovnicească a acestei duminicii. După aceea a vorbit despre revărsarea limbilor de foc ceresc peste Sfinţii Apostoli, umplându-i de o strălucitoare lumină şi mult curaj, încât din oameni simpli şi pescari, nepricepuţi în lucrurile lui Dumnezeu şi fricoşi, s-au schimbat până în starea de a nu-i putea recunoaşte. De asemenea, părintele a arătat conlucrarea şi opera dumnezeiască a Sfântului Duh, Care lucrează şi se manifestă neschimbat şi astăzi în lume. Prezenţa Duhului Sfânt în viaţa Bisericii se manifestă prin harul sfinţitor pe care-l revarsă prin mijlocirea Sfintelor Taine şi ierurgii.
La momentul împărtăşirii zeci de copii şi credincioşi au primit Trupul şi Sângele lui Hristos.
Vecernia plecării genunchilor
După cum este tradiţia, imediat după Sfânta Liturghie, s-a săvârşit Vecernia plecării genunchilor, numită astfel datorită faptului că cele şapte rugăciuni se citesc stand în genunchi.
Momentul central al acestei slujbe îl constituie citirea celor şapte rugăciuni, toate în legătură cu Pogorârea Sfântului Duh, de invocare a ajutorului Sfintei Treimi. Acestea dezvăluie misterul lucrării lui Dumnezeu în lume prin Biserică şi sunt simbolul unei aşteptări deosebite, dar, mai ales, se constituie într-o adevărată epicleză a Duhului Sfânt.
Autorul acestor frumoase rugăciuni, în care găsim o bogăție teologică extraordinară, este considerat Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
În Duminica Rusaliilor, sunt sfinţite ramuri de tei înflorit şi apoi sunt duse acasă, pentru a fi puse la uşă sau la icoane, în credinţa că vor păzi casa de furtuni, grindină şi duhuri rele. Aceste crenguțe sfințite simbolizează limbile de foc pogorâte asupra Apostolilor.
O veche sărbătoare creştină
Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile rememorează şi actualizează în fiecare an trimiterea de către Dumnezeu, a Sfântului Duh peste Apostolii Mântuitorului adunaţi în Ierusalim. Pogorârea Sfântului Duh, alături de sărbătoarea Paştilor şi de ziua Duminicii, este una dintre cele mai vechi sărbători creştine. Menţiuni despre Sărbătoarea Cincizecimii găsim la Sfinţii Părinţi şi la scriitorii bisericeşti – precum Sfântul Irineu al Lionului († 202), Tertulian († 220-240), Origen († 253), Sfântul Epifanie al Salaminei -, cât şi în canoanele Bisericii. Canonul 43 al Sinodului de la Elvira (300), Canonul 20 al Sinodului I Ecumenic şi Constituţiile Apostolice (secolul al V-lea) fac referire la acest praznic. Până aproape de sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Pogorârea Duhului Sfânt era prăznuită dimpreună cu sărbătoarea Înălţării Domnului la cer, aşa cum apare menţionată la Eusebiu de Cezareea (Viaţa lui Constantin, în P.G., t. 20, col. 1220). Abia după anul 400, Înălţarea Domnului era prăznuită la 40 de zile, iar Cincizecimea la 50 de zile după Paşti, cele două praznice fiind astfel sărbătorite în mod separat. În vechime, bucuria sărbătorii era amplificată de catehumenii care primeau botezul în această zi, într-un cadru solemn şi festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori şi ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de către iudei la Sărbătoarea Cincizecimii în care se aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru strângerea recoltei. Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii prin trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sfinţii Apostoli să vestească Evanghelia. Biserica devine o realitate văzută prin pogorârea Duhului Sfânt, iar a fi creştin înseamnă a avea pe Duhul Sfânt.
