Seria conferințelor din cadrul „Serilor duhovnicești de la Catedrala Veche” a ajuns în ultima vineri din luna februarie la cea de-a cincisprezecea manifestare. La această întâlnire, desfășurată în sala de cor a Parohiei, a fost invitat ca și conferențiar părintele Flavius Petcuț, Protopop al Aradului și totodată preot slujitor al Parohiei Arad-Centru.

Tema dezbătută a fost despre înțelesul duhovnicesc al duminicilor premergătoare Postului Mare – duminica vameșului și a fariseului, duminica fiului risipitor, duminica înfricoșătoarei Judecăți și cea a izgnoirii lui Adam din Rai. Aceasta este o perioadă temporală și liturgică deosebită, în care Biserica are deosebită grijă pentru ca credinciosiii să poată intra în Post în cunoștință de cauza. Prezentarea temei a fost urmată de un dialog cu credincioșii prezenți, în care părintele a răspuns întrebărilor.

Pentru început, părintele protopop face o corelație proprie între cele patru duminici și anume corelează duminica vameșului și a fariseului cu cea a înfricoșătoarei Judecăți și pe cea a fiului risipitor cu duminica izgonirii lui Adam din Rai. Prima duminică stă sub semnul orgoliului ascezei, al ispitei de-a dreapta, așa cum spun Sfinții Părinți. Însă dacă încercăm să o interpretăm în cheia Evangheliei înfricoșătoarei Judecăți, ni se oferă un înțeles duhovnicesc în sensul în care omul contaminat cu acest orgoliu al ascezei nu are nimic în comun cu taina fratelui, despre care vorbește Evanghelia Judecății. Așadar, cheia este smerenia, virtutea cu care să ne ducem spre infricoșătoarea Judecată.

În al doilea grupaj observăm orgoliul libertății la fiul risipitor, sau ispita de-a stânga. O libertate care a ajuns la libertinaj, apoi la desfrânare și, în final, la animalizare. Cheia acest duminici este dobândirea pocăinței, la care asociem iubirea Tatălui, a lui Dumnezeu. Legătura cu duminica izgonirii din Rai este înțelesul duhovnicesc pe care îl dă Biserica pentru izgonire – nu în sensul respingerii, ci al reintegrării în Rai, prin pocăință. Duminica izgonirii din Rai pune început Postului Mare, ca duminică a reprimirii în Rai prin virtutea pocăinței, prin venirea în fire a omului și întâlnirea cu iubirea Creatorului său.

Timpul pregătirii și timpul Postului Mare este parte integrantă a timpului anului bisericesc, prin care fiecare dintre noi avem șansa să actualizăm Botezul nostru, un timp care privește renașterea noastră în Hristos. Părintele Flavius Petcut prezintă astfel o analogie cu desfășurarea și semnificațiile duhovnicești ale slujbei Botezului și cu etapele care sunt parcurse de un creștin pe calea spre mântuire: curățirea, luminarea și sfințirea omului, așa cum sunt arătate de Sfinții Părinți. Perioada Postului Mare este perioada curățirii, luminarea este dată, în primul rând, de praznicul Învierii, iar apoi perioada Penticostarului reprezintă sfințirea omului. La Botez, exorcismul este curățirea, iluminarea este botezul propriu-zis (“Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru” – din troparul Botezului), iar Taina mirungerii reprezintă începutul sfințirii, viața omului deschizându-se spre eternitate, spre Împărăția lui Dumnezeu, având pecetea darului Duhului Sfânt.

O altă analogie interesantă prezentată de părintele Petcuț a fost accea că perioada de șase săptămâni de post, înaintea Săptămânii Patimilor, poate fi asimilată cu cele șase zile ale Creației. Dacă primele șase săptămâni de post pot reprezenta efortul nostru, săptămâna a șaptea, cea a Patimilor, reprezintă timpul lui Hristos, al patimilor Sale. Timpul postului nostru este sfințit de această săptămâna, este sensul hristologic al Postului. Credința că nu postul nostru ne face mai aproape de Dumnezeu, ci că ne asociem la acest mare plan al Creației și al mânturii lumii în Hristos cu partea noastră, cu cele 6 săptămâni ale noastre de nevoință, la care vine Dumnezeu, cu moartea Să, ca în moartea Sa să ia și moartea noastră, și în Învierea Sa să ne facă și pe noi părtași timpului veșniciei și bucuriei – acesta este sensul Postului.

De aceea, tot ceea ce facem – spovedania, postul, milostenia, iertarea, înfrânarea, împărtășania – toate acestea trebuie să aibă dimensiune hristică și să conștientizăm la începutul postului că noi suntem curățiți prin puterea lui Hristos, suntem luminați de Învierea Sa, suntem părtași ai tainei Bisericii și sfințiți în Duhul Sfânt, pentru a fi moștenitorii împărăției Sale. De asta ne pregătesc cele patru duminici și în acest mod intrăm în Postul Mare.
Drd. Sorin Săplăcan
Dl. Florin Babau