La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 28 şi 29 octombrie 2015, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru naţional bisericesc care se va desfăşura după coordonatele de mai jos.
În primul semestru al anului 2017, sub genericul „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”, vor fi evidenţiate următoarele teme: apariţia icoanei şi a picturii în Biserică, teologia icoanei, prevederi canonice, juridice şi ermineutice privitoare la icoane şi pictură bisericească, icoana în cultul ortodox, icoana în viaţa creştinului ortodox, icoana în şcoală, pictorul de icoane, tradiţia iconografică românească; actualitatea, importanţa şi necesitatea sfintelor icoane pentru viaţa şi misiunea Bisericii astăzi.
În acest context, facem precizarea că în anul 2017 se împlinesc 1230 de ani de la întrunirea Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787), care a condamnat iconoclasmul şi a restabilit cultul sfintelor icoane.
În al doilea semestru al anului 2017, sub genericul „Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, va fi evidenţiată personalitatea şi moştenirea misionară a Patriarhului Justinian la împlinirea a 40 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, precum şi jertfelnicia unor ierarhi, preoţi şi mireni din toate eparhiile care au mărturisit şi apărat credinţa creştină ortodoxă în timpul regimului comunist (prin înţelepciune şi tact pastoral, prin curaj şi fermitate în transmiterea credinţei, prin mărturisire jertfelnică în timp de prigoană).
În timpul comunismului foarte mulţi clerici şi mireni au suferit ca urmare a mărturisirii credinţei.
Cinstirea celor care au pătimit pentru Hristos în comunism într-un regim ateu ostil Bisericii este nu numai o datorie morală, ci este şi un izvor de inspiraţie să vedem cum în timpuri grele sute de preoţi au fost chinuiţi şi trimişi în închisori, dar şi-au păstrat credinţa. De asemenea, mulţi credincioşi mireni au suferit pentru că erau creştini şi au mărturisit credinţa. Între apărătorii ortodoxiei se află bunicile şi mamele, părinţii simpli, dar credincioşi. Deşi copiii învăţau la şcoală că nu există Dumnezeu, bunicile şi părinţii copiilor, împreună cu preoţii slujitori ai Bisericii, i-au învăţat pe copii să se roage, să iubească pe Hristos, să sărute sfintele icoane, să se împărtăşească. De aceea, deşi nu s-a predat religia în şcoli, în anul 1989 când a avut loc Revoluţia din decembrie, mulţi copii şi tineri au îngenuncheat şi au rostit rugăciunea «Tatăl nostru» şi s-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci. De unde au învăţat ei acestea? Din familia credincioasă, precum şi de la Biserică. De toţi aceşti mărturisitori ai ortodoxiei în timpul comunismului ne amintim cu evlavie, respect şi preţuire în anul în care am intrat.
La invitatia preotului Vlad ONEȚ, preot capelan la Penitenciarului Arad, preotul Emil Roman a susținut conferința cu titlul „ Credincioși creștini din zona Aradului închiși în perioada 1948-1953” în cadrul Secției exterioare a Penitenciarului Arad. Conferința face parte din cadrul proiectului de activitate „ De vorbă cu personalitățile locale” la care a participat un număr mare de deținute. Preotul Emil ROMAN, un reprezentant de seamă al preoției arădene, cu o vastă experiență ca preot paroh și profesor al Facultății de Teologie și a Seminarul Teologic din Arad, un slujitor al biericii care a trăit în perioada comunistă simțind chiar în familia sa vitregia acelor vremuri, părinții lui fiind închiși în temnițele comuniste. Preotul Emil Roman, un bun cunoscător al istoriei și a vremurilor tulburi din acea perioadă, a prezentat contextul istoric în care biserica prin reprezentanții ei și-au manifestat credința în Dumnezeu, precum și motivele pentru care regimul comunist a pedepsit prin ani grei de închisoare pe aceia care nu erau supuși sistemului ateu. Au fost amintite nume importante ale comunității arădene din perioada 1948-1953, clerici sau simpli credincioși care au făcut ani grei de temniță comunistă, amintind aici numele cele mai reprezentative pentru credincioșii arădeni. În discursul său a amintit pe: pr. Ilarion Felea, pr. Dimitrie Gornic, pr. Cornel Caceu, pr. Petre Boldor, pr. Alexandru Budai, pr. Gheorghe Bej, pr Demian Tudor, preot alături de care el a slujit la parohia Micalaca Veche, pr. Aurel Moise, precum și de maica Patricia Ecaterina Codău, care în luna mai a anului 1955 este chemată de Episcopul Andrei Magieru la Arad după o deosebită osteneală în monahism alături de nume mari ale vieții monahicești din acea perioadă, Chiriarhul Aradului intenţionând redeschiderea Mănăstirii Gai. Maica Patricia şi-a luat ascultarea în serios, luptând şi reuşind în justiţie pentru recuperarea unor bunuri funciare (aproximativ 10 ha). Având sprijinul Episcopului Andrei şi al vicarului, preotul Gheorghe Liţiu, maica stareță Patricia a reutilat mănăstirea cu lucruri provenite de la foste instituţii de învăţământ eparhiale, Institutul diecezan şi Academia teologică, cu utilaje necesare unei gospodării agricole şi a reuşit ridicarea unei obşti cu maici provenite din rândul ucenicelor şi al fostelor eleve. Înfiinţează o şcoală monahală, unde profesori erau vestiţi preoţi arădeni, precum Ilarion V. Felea, Petre Dehleanu și Tudor Demian.
La finalul conferinței, preotul capelan Vlad Oneț alături de preotul Emil Roman și de corul Capelei de la Secția Exterioară au savârșit o Panihidă în cinstea celor care și-au pierdut viața în temnițele comuniste.
Preotul capelan a mulțumit preotului Emil Roman pentru că a răspuns afirmativ chemării de a susține acestă conferință cu titlul „ Credincioși creștini din zona Aradului închiși în perioada 1948-1953” în Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, datorită faptului că un membru al Bisericii Ortodoxe Românești, trebuie să-și cunoască trecutul, dar mai ales să învățe din acele vremuri, cu atât mai mult pentru că persoanele prezente la această conferință se află închise într-un penitenciar.