Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, și prin purtarea de grijă a Preacuviosului Părinte Stareț protos. Grigorie Timiş, și în acest an, în Vinerea Mare, sute de credincioși au participat la Procesiunea ,,Drumul Crucii”, la străvechea mănăstire Hodoș-Bodrog. Procesiunea din acest an a fost condusă de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Din sobor au făcut parte și Arhim. Teofan Mada, vicar administrativ, Protos. Grigorie Timiș, starețul mănăstirii, Protos. Iustin Popovici, consilier cultural, Protos. Nicolae Tang, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion V. Felea” din Arad, alături de alți părinți și viețuitori ai mănăstirii.
La Mănăstirea Hodoș – Bodrog, această tradiţie dăinuie de câteva decenii (mai precis din anul 1925), de pe vremea episcopului Grigore Comșa, rânduiala constând pe atunci doar din meditaţii şi pe parcurs s-au adăugat unele cântări specifice Săptămânii Mari.
Din anul 2000, procesiunea se face pe drumul de la mănăstire spre satul Bodrogul Nou, drum pe care au fost amplasate 14 cruci, fiecare având câte o icoană cu una din cele paisprezece opriri, conform mărturiilor Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții, și anume: prima oprire: interogatoriul și condamnarea la moarte; a doua oprire: arcada ,,Ecce Homo”, unde Iisus a luat crucea; a treia oprire: Prima cădere a lui Iisus sub povara Crucii; a patra oprire: întâlnirea lui Iisus cu Mama Sa; a cincea oprire: întâlnirea cu Simon din Cirene; a șasea oprire: întâlnirea dintre Iisus și Veronica; a șaptea oprire: Drumul Crucii întretăiat de Cardo Maximus; a opta oprire: a doua cădere a lui Iisus sub povara Crucii; a noua oprire: a treia cădere a lui Iisus sub povara Crucii; a zecea oprire: dezbrăcarea lui Iisus de hainele Sale; a unsprezecea oprire: pironirea pe Cruce; a doisprezecea oprire: Răstignirea și Moartea lui Iisus; a treisprezecea oprire: coborârea de pe Cruce și cea de-a paisprezecea oprire: mormântul și locul Învierii lui Hristos.
Drumul Crucii durează aproximativ trei ore, iar pelerinii au de parcurs aproximativ patru kilometri.
După Slujba Ceasurilor care s-a săvârșit în biserica nouă a mănăstirii, soborul de de slujitori în frunte cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, au plecat în procesiune pe ,,Drumul Crucii”, făcând câte un popas la fiecare dintre cele 14 cruci, unde s-au citit pericope evanghelice, s-au înălțat rugăciuni.
Pe acest parcurs au fost rostite meditații adecvate acestui moment de către PS Părinte Emilian Crișanul, Arhim. Teofan Mada și Protos. Nicolae Tang.
Preasfințitul Părinte Emilian – a vorbit despre faptul că drumul crucii este o însoțire a Mântuitorului spre Ierusalimul cel ceresc. Femeile reprezintă pe femeile mironosițe care L-au însoțit pe Domnul, copiii și tinerii, reprezintă pe copiii care L-au întâmpinat pe Domnul în Ierusalim, iar bărbații sunt chipul lui Simon Cirineul, care a purtat crucea Mântuitorului. Toți suntem datori a ne asuma crucea împreună cu Hristos pentru a fi părtași bucuriei învierii. Drumul crucii nu are sfârșit, el continuă spre veșnicie, a mai spus Preasfinția Sa.
Părintele Arhim. Teofan Mada – a vorbit despre faptul că credincioșii care participă la această procesiune sunt pelerine cu Marele Pelerin Hristos. Crucea este răspunsul plin de iubire dat de către Dumnezeu omenirii, la angoasa lumii.
Părintele Protos. Nicolae Tang – în meditația rostită a spus că jertfa lui Hristos reprezintă punctual culminant al iconomiei lui Dumnezeu cu lumea. Imaginea zilei Îl reprezintă pe Hristos spânzurat pe cruce între cer și pământ, în mijlocul Cosmosului și a timpului. Astfel că, Crucea și jertfa lui Hristos ordonează întregul cosmos: spațiul și timpul.
,,Drumul Crucii”, pe lângă faptul că este un ritual bisericesc apreciat cu multă evlavie de credincioși, a devenit o tradiție foarte cunoscută în aceste părți ale țării, credincioșii participând trupește și sufletește, ca o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru a primi ajutor la cererile lor și iertare de păcate. Această tradiţie a fost dusă şi în alte părţi de către părinţi care au fost vieţuitori la Mănăstirea Hodoş-Bodrog şi mai apoi au devenit stareţi la alte mănăstiri, precum: Feredeu, Hadâmbu, din Iaşi şi Schitul Straja, din Hunedoara.
***
Mănăstirea Hodoș-Bodrog este considerată cea mai veche așezare monastică din țara noastră, cu viață monahală neîntreruptă. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1177, după cum reiese dintr-o diplomă dată de Regele Bela al III-lea al Ungariei, iar informațiile unor istorici vorbesc despre existența unor călugări greci încă din secolul al XI-lea. Tradiția spune că mănăstirea a luat ființă după ce un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele din pământ Icoana Maicii Domului cu Pruncul Iisus, icoană făcătoare de minuni. Exact pe acel loc, credincioșii au construit o biserică. Pentru a confirma datele tradiției, se mai păstrează încă, în biserica mănăstirii, capul taurului care a descoperit Icoana, precum și Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, la care, de secole, credincioșii din câmpia Aradului și mai de departe vin aici spre a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pentru a rosti rugăciuni și pentru reculegere spirituală.
În exteriorul bisericii, pe zid, este o inimă din piatră, iar credincioşii se opresc aici pentru că au credinţa că, dacă îşi lipesc urechea de piatră, se aud bătăi de inimă.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog mai deţine şi o bogată colecţie de icoane, numeroase cărţi vechi şi de alte obiecte de patrimoniu din secolele al XIV-lea şi al XIX-lea. Cel mai valoros obiect fiind Icoana Maicii Domnului, care datează de când este mănăstirea.
Protos. Iustin Popovici
Foto credit: Dan Cioca