La fiecare doi decembrie a anului, clerul și credincioșii eparhiei Aradului cinstesc cu prețuire, recunoștință și bucurie pe arhipăstorul lor, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, de la a cărui întronizare se împlinesc anul acesta 34 de ani, cu o săptămână înaintea sfințirii picturii Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime”.

Calendarul Bisericii noastre însemnează în această zi pomenirea profetului Avacum, din a cărui carte citim: „Voi sta de strajă și mă voi așeza în turnul cel de veghe ca să priveghez ți să văd ce-mi va grăi mie (Domnul)” (Avacum 2,1).

Prilejul binecuvântat pe care îl trăim acum ne îndreaptă gândul pe firul istoriei, departe, spre izvoare, pentru că purtarea luminii, a învățăturii și a toiagului arhieresc de către ierarhul arădean au fost spre deșteptarea, învățarea și călăuzirea păstoriților.

Înaltpreasfințitul Părinte Timotei seamănă și astăzi învățătura din cea a Bisericii, oferind exemple de răbdare, smerenie, cercetare cu de-amănuntul, atenție și grijă în slujire pentru cler și credincioși.

Chiriarhul arădean urmează cu vrednicie și cinste sporite vlădicilor de pe istoricul scaun eparhial arădean. La împlinirea unui secol de la făurirea României Mari, Înaltpreasfinția Sa ar dori să spună tuturor că: „Dumnezeu m-a trimis să vă fiu păstor, părinte sufletesc, rugător către Dumnezeu pentru buna sănătate și mântuirea dumneavoastră; și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate câte va aduce ceasul și vremea, pentru care am datoria să priveghez cu osârdie și făr de lene, ziua și noaptea și tot ceasul pentru folosul și mântuirea tuturir de obște, învățându-vă și îndreptându-vă cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreaptă” (Sfântul Antim Ivireanul, Opere, București, p. 7). Precum un străjer în turnul de pază, ascultând cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare și îndrumând, sfătuind, alinând, îmbărbătând pe toți cei ce vin înainte-i.

În asentiment cu poetul, astăzi ne-ar zice:

„Ascultă, copile, ce-mi spune viața:

De-apururi în umbră să torci al tău gând

Când simți în pleoapă o lacrim-arzând

Ia seama la vreme și acopere-ți fața

Să nu fie ochi să te vadă plângând.

Alături cu alții te-nșiruie-n horă

Și lumii plătește-i cu ce-i ești dator

Fă-i patimei tale din zâmbet zăvor

Tăcerea să-ți fie statornică soră,

Să nu știe nimeni ce rane te dor.

Iar noaptea când cade și ceața se lasă,

Tu trage-ți oblonul să n-ai mărturii

Și-atunci sub tavanul ascunsei chilii

Despătură-ți taina ce-n suflet te-apasă,

Stropind-o cu lacrimi de ceasuri târzii.”

La ceas aniversar rugăm pe Hristos, Marele Arhiereu, să vă dăruiască sănătate liniște și bună sporire în  arhipăstorirea obștii încredințate, spre slava sfintei Biserici și propășirea neamului românesc.

Pr. Mircea Bupte

Foto credit: Arhid. Claudiu Condurache