În contextul Anului omagial al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari, în Duminica a XXII-a după Rusalii, s-a oficiat în Parohia Prunișor un parastas pentru preoții și învățătorii care au contribuit la promovarea valorilor morale în secolul al XX-lea în această comunitate eclesială.

După otpustul Sfintei Liturghii, în prezența a numeroși credincioși și în glasul cântărilor copiilor, s-a săvârșit slujba paarastasului, în cadrul căreia au  fost pomeniți doi preoți și un învățător: părintele Ionuțaș Aurel și părintele Pui Ioan, alături de domnul învățător Vasile Brăiloiu. La această slujbă au participat alături de credincioșii parohiei și unele rudenii ale celor care au fost pomeniți.

Îndată după sfârșitul parastasului, s-a făcut o scurtă biografie a fiecăruia dintre cei trei, amintindu-se cele mai importante momente și cele mai relevante realizări. Astfel, părintele Ionuțaș Aurel (1926-1976) a păstorit această comunitate timp de 50 de ani, în care a desfășurat o activitate pastoral-misionară de excepție. Întâi de toate în acele vremuri de tranziție și de mare încercare, datorită celui de-al doilea Război Mondial, părintele a reușit să adune comunitatea în jurul bisericii, ceea ce a reprezentat pentru toți, un timp mai ușor de trecut alături de Dumnezeu. O încercare foarte mare atât pentru părintele, cât și pentru credincioși a fost ziua de 17 septembrie,  anul 1944, când din nefericire „oaza” lor de liniște (biserica) a fost distrusă de un obuz de artilerie al maghiarilor. Mai apoi anul 1951 a reprezentat o reînviere  a vieții duhovnicești din toate punctele de vedere, în special datorită faptului că la inițiativa părintelui Ionuțaș și al sătenilor se dorește ridicarea unui nou locaș de cult, însă datorită unor motive de natură financiară, nu se mai poate continua proiectul. Dar părintele a stăruit neîncetat în a ridicat o nouă biserică, iar după multe frământări și încercări în anul 1974 se începe zidirea noii bisericii, astfel că în anul 1975 se reușește acoperirea acesteia. 

În data de 1 noiembrie 1976, a fost numit preotul Pui Ioan (1976-1988) ca păstor al parohiei Prunișor, care a avut o activitate extraordinară. Întâi de toate, sub păstorirea sfinției sale s-a realizat tencuirea bisericii și împodobirea interiorului acesteia cu pictură. Pe lângă acestea a fost unul dintre cei mai de seamă preoți ai acestei parohii. Prunișorenii, chiar și astăzi își amintesc cu mult drag de părintele Pui Ioan, care a rămas întipărit în sufletul lor pentru totdeauna datorită bunătății, dragostei și simplității cu care îi înconjura pe aceștia. Sigur, ar fi multe lucruri de subliniat vis-a-vis de personalitatea părintelui. Dar cel mai important este că a știut cu adevărat să își îndeplinească misiunea sa de slujitor al lui Dumnezeu și al oamenilor. Timp de 12 ani a lucrat cu timp și fără timp în ogorul Domnului. Din nefericire, la aproapre de 60 de ani a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul orașului Sebiș.

În strânsă legătură cu cei doi amintiți mai sus a fost și domnul  învățător Vasile Brăiloiu, care și-a îndeplinit cu devotament misiunea de învățător. Din spusele sătenilor din Prunișor, acesta a fost un om cu o capacitate fabuloasă, acest lucru constatându-se prin faptul că a scris o Monogarfie a satului Prunișor, unde consemnează foarte multe lucruri despre istoria satului, cuprinzând o paletă foarte largă, plecând de la aspectul cultural, spiritual și chiar gospodăresc al satului, de la atesarea lui documentară (1406) până la sfârșitul secolului XX.

Astfel, cele trei personalități ale satului Prunișor, au contribuit la intensificarea și promovarea valorilor perene ale satului de odinioară.

Pr. drd. Florin Ioan Avram