CERC PASTORAL MISIONAR ÎN PAROHIA ODVOȘ

Duminica a III-a din Postul Mare cercul pastoral misionar Bârzava s-a întrunit în biserica cu hramul ”Buna Vestire ” din localitatea Odvoș, unde s-a săvârșit TAINA SFÂNTULUI MASLU cu un sobor de nouă preoți iar mai apoi la finalul SFINTEI TAINE, părintele Dan Ioan Lulaș de la parohia Căpruța a rostit un cuvânt de învățătură având ca temă „ Rugăciunea în Sfânta Scriptură, de mulțumire, de laudă și de cerere și  Învățătura  despre rugăciune a Sfântului Simeon Noul Teolog ”.

În cuvântul său părintele a evidențiat  că regăsim o formă de rugăciune din Vechiul Testament de la Set, fiul Protopărinților Adam și Eva, menționat în prima carte a Sfintei Scripturi, Facerea, ca fiind cel în timpul căruia „ au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu ” (Facerea 4, 26). De aici înțelegem că odată cu Set oamenii au început să se roage chemând numele Domnului Dumnezeu. Această rugăciune străbate toate cărțile Sfintei Scripturi. Ea este un izvor pentru toate modurile de rugăciune pe care le găsim în Biblie.

În Vechiul Testament regăsim rugăciunea care este adusă pentru iertarea păcatelor, de izbăvire, de vindecare ș.a. Spre exemplu, rugăciunea judecătorului Samson: „Doamne, Dumnezeule, adu-Ți aminte de mine și întărește-mă încă o dată…” (Judecători 16, 28).

Alte forme sunt cele de pocăință și de mulțumire. Rugăciunile de pocăință au în general aceleași elemente ca și cele de cerere, numai că acestea se axează pe dorința principală: iertarea unei greșeli sau a unui păcat. Ea este exprimată prin exprimarea greșelii comise (Judecători 10, 10) și este legată de cererea de izbăvire, uneori (Judecători 10, 15). Rugăciunea de mulțumire apare de multe ori ca o invocare adresată lui Dumnezeu, dar și o mărturisire a nevredniciei omului de a se bucura de binefacerile pe care le-a primit de la El. Cel care se roagă exprimă recunoștința sa față de Dumnezeu în mod direct. Numeroase rugăciuni sunt exprimate poetic, precum cele din Psalmi.

În cuvântul său părintele a tratat și importanța pe care o dădea  Sfântul Simeon atitudinii exterioare ce trebuie păstrată în timpul rugăciunilor din biserică, ca mijloc ajutător de a păstra atenția si exprimând frica evlavioasă în prezența lui Dumnezeu în aceste rugăciuni a căror țintă sunt smerenia, pocăința și iluminarea Duhului Sfânt. Se pot afla la  Sfântul Simeon numeroase feluri de rugăciuni, deosebindu-se după obiectul lor și starea duhovnicească a celui ce se roagă, de pilda rugăciunile Treimice (către Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) evidențiindu-le pe fiecare în parte, către Hristos ca tămăduitor sau rugăciunea către Dumnezeu pentru trimeterea Duhului Sfânt. Părintele paroh a mulțumit tuturor pentru prezență.

Pr. Dan Ioan Lulaș 

Parohia Căpruța