Duminică, 02.10.2022, când în Biserica noastră ortodoxă este rânduită citirea pericopei evanghelice a Predicii de pe munte, făcându-se referire la iertarea vrăjmașilor, cu părinteasca binecuvântare și inițiativă a părintelui paroh Morar Ioan, corpul profesoral al școlii din Beliu, atât cei aflați în activitate, cât și cei care nu mai activează la catedră, au ridicat întru amintirea și iertarea păcatelor ale celor care au fost lumină pentru generații de tineri, dascăli și profesori ai comunității din Beliu, un parastas de obște. Inițiativa părintelui Ioan Morar, a fost în baza protocolului / parteneriatului educațional, de colaborare între Biserică și școală, acum, în apropierea zilei educației când dascălii și profesorii din cuprinsul țării își aniversează ziua profesiei, o zi a vocației sau a chemării de slujire în chip desăvârșit a aproapelui, prin dăruire din iubire a modelului, o iubire formatoare a personalității elevului, dascălul având vocația să fie lumină pentru elev, după cum și Hristos a fost Lumină pentru Apostolii Săi, dar și pentru întreg neamul omenesc.

La Sfânta Liturghie, precum și la slujba parastasului, au participat mai multe cadre didactice „de ieri și de azi”, în prezența directorilor: prof. Amalia Severina Fleștea, actualul director al Liceului Tehnologic Beliu, precum și a prof. Sofia Purice, și Mihai Sarközi – ambii pensionari, oficialități locale, precum și numeroși enoriași ai comunității ortodoxe din Beliu. În predica sa, părintele paroh cu tact pedagogic (fiind și unul dintre profesorii „de ieri” care a slujit la catedra de Religie ortodoxă din Beliu), a povățuit atât profesorii, cât și pe credincioși la iubirea aproapelui și la iubirea vrăjmașilor, ca pildă de viață curată și sfântă, după îndemnul Mântuitorului Hristos.

La finalizarea slujbei parastasului, la îndemnul părintelui, d-na. Director, prof. Amalia Severina Fleștea, în numele cadrelor didactice prezente a adresat comunității un cuvânt de elogiere a celor care în decursul veacurilor au fost formatorii de „oameni”, dar și modele de conviețuire pașnică  și creștinească. În cuvântul său, d-na director a arătat că cei care azi nu mai sunt printre noi, mutându-se la „cereasca slujire”, prin chemarea lui Dumnezeu, au fost „lumină” mai întâi pentru elevii lor, înainte de tot ceea ce presupune activitatea formatoare de cunoștințe, abilități, aptitudini, definitorii pentru personalitatea elevului. Acei dascăli nu au murit, decât în sensul material, inerent, biologic, căci sufletește, și chiar spiritual, dascălii prin moarte nu își încetează existența, ci doar ei, formatorii de caractere, și-au mutat catedra de pe pământ, în lumina iubitoare a Preasfintei Treimi, ducând preamărire în mod desăvârșit Celui ce este vrednic de a fi numit Învățătorul și Lumina întregii lumi.

Prof. Zau Raul