„Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” – O nouă zi pe calea mântuirii, a treia zi din Postul Paștelui, a treia parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la Mănăstirea Gai din Cetatea Aradului.
Luni la Catedrala Veche, marți la Catedrala Nouă, astăzi la Mănăstirea Gai.
Timp cu bucurie, timp de analiză sufletească, timp al nostru cu noi înșine, timp cu și pentru Dumnezeu, într-un loc care, prin așezarea și lucrarea sa, s-a transformat într-o oază de liniște, de împăcare, de binecuvântare.
Fiecare loc își are duhul său. Deloc greu de intuit că mănăstirile, cu atât mai mult în aceatsă perioadă, au ceva numai ai lor. Poate și prin felul în care viețuitorii sau viețuitoarele lor înțeleg profunzimea și importanța acestui timp. Lesne de observat râvna acestora ca la fiecare stih „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă” să își plece genunchii în, poate, cele mai importante mătănii făcute în timpul anului.
„Învățătura Mântuitorului Iisus Hristos despre rugăciune, despre post și despre milostenie este foarte clară și nu greu de îndeplinit. Am ascultat an de an, săptămână de săptămână ceea ce Mântuitorul ne învață ce să săvârșim ca lucrare folositoare pentru noi: să ne rugăm Preasfintei Treimi, să iertăm, să postim și să facem milostenie.
Potrivit acestei învățături, Sfinții Părinți au tâlcuit, au nuanțat și au îndrumat cum să procedăm pentru îndeplinirea îndemnurilor și poruncilor date nouă, celor care credem în Dumnezeu, celor care credem și ne-am botezat în numele Preasfintei Treimi. Nu sunt învățături greu de îndeplinit nici în viața monahală, nici în cea de familie, folositoare fiind deopotrivă atât călugărilor cât și mirenilor. În măsura posibilităților, fiecare îndeplinește cât poate, cu gândul că Mântuitorul nu cere prea mult de la noi. Cere esențialul. Atât postul, cât și rugăciunea și milostenia să fie săvârșite din dragoste, nu forțat sau de ochii lumii. Lucrarea pe care o săvârșim în biserică, în familie, acasă nu trebuie să ne ducă la o stare de mândrie, de laudă. Eforturile noastre sunt minime, sunt puține. În istoria Bisericii avem exemplul acelor oameni care au vrut o stare mai desăvârșită, alegând o cale mai greu de îndeplinit, tocmai din dorința de a ajunge la o unitate profundă între persoana umană și Dumnezeu.
Nouă nu ne cere mult Dumnezeu, ci doar ca ceea ce facem să facem cu toată ființa noastră, disciplinându-ne atât trupul cât și sufletul.
Sf. Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca atunci când postim, să însoțim postul cu rugăciunea și milostenia. Lucru îndeplinit și în această mănăstire, maicile îngrijindu-se în post și nu numai de rugăciune și post. Milostenia nu înseamnă doar a da de pomană, ci ea înseamnă și rugăciune pentru cei bolnavi, pentru cei săraci, pentru cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ne bucurăm că obștea acestei mănăstiri se străduiește să facă din acest loc o oază de meditație, rugăciune și milostenie și pentru cei care vin din cetate pentru a găsi cadrul potrivit pentru dobândirea liniștii sufletești.
Este important ca fiecare să meargă, în post sau în afara lui, în acele locuri în care mintea se poate înălța la Dumnezeu.
Să rânduiască Dumnezeu ca noi toți să putem posti postul bun și să ne ancorăm până la Paști și dincolo de el în trăirea lui Dumnezeu în viața noastră. Să ne rugăm pentru toți oamenii, pentru cei bolnavi, cei afectați de război și alte calamități. Post cu folos și să ajungem cu bine la Înviere!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian.
1 martie 2023, început de Primăvară, început de analiză sufletească și de ce nu cerută curățire a ferestrelor sufletului pentru a lăsa ca Lumina Învierii să pătrundă pentru a aduce liniște, odihnă și împăcare.
