Duminica a 5-a a Postului Mare, a ”Mariei Egipteanca”, a prilejuit un eveniment plin de încărcătură duhovnicească pentru credincioșii parohiei Șilindia din Protopopiatul Ineu, cu ocazia întrunirii preoților Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.
Slujba Vecerniei ”de umilință” – specifică Duminicilor Postului Sfintelor Paști, ce îmbină rânduiala Vecerniei mari cu cea din Ceaslov, și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, a fost săvârșită în sobor, de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova, Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Tudor Robert – Parohia Drauț, Pr. Achim Giani – Parohia Dud, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Lucaciu Marius – Parohia Minișel, Pr. Giurgiu Gheorghe – Parohia Nadăș, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna, Pr. Bișorca Ciprian – Parohia Hodiș, Pr. Pavel Dan – Parohia Șilindia.
Îndemnul duhovnicesc în cuvântul de învățătură a fost rostit de părinte Bun Costel, reiterând conștiinței noastre, după modelul Cuvioasei Maria Egipteanca, chemarea noastră de a ne întoarce și a ne raporta la Dumnezeu, la Sfânta Treime, de a redeveni icoană curată a Celui după al Cărui chip am fost creați, spre a Cărui asemănare trebuia sa ajungem prin ascultare. Această întoarcere este posibilă doar prin întâlnirea vie cu Cuvântul creator prin care toate s-au făcut (cf. In. 1, 3), cu mesajul lui Dumnezeu din Sfântă Scriptură, mesaj ce odată primit cu bucurie și cu adevărat în inima credinciosului, devine la rându-i viu și creator/lucrător din inima bunului creștin exteriorizându-se prin fapta cea bună.
De aceea este atât de important în creștinism Cuvântul, deoarece este începutul, viaţa și temelia creștismului, doar ”Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17), dar și ” Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are?” (Iacov 2, 14) și ” Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.” (Iacov 2, 26). Cât despre Cuvânt ca și temelie a creștinismului, este evident caracterul hristocentric, că ” La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” (In. 1, 1) și ”Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălășluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (In. 1, 14), iar toate acestea ” Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veşnică” (In. 3, 16).
Cele evidențiate mai sus ne reamintesc și ne responsabilizează ca și creştini – următori ai lui Hristos – importanța Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră, dar și a felului cum noi, între noi creștinii folosim cuvintele. Dacă din Sfânta Scriptură descoperim gândul lui Dumnezeu pentru noi oamenii, exprimat prin Cuvântul vieții, la fel, și cuvintele noastre ne descoperă gândul nostru, gândul – acea taină interioară numai de noi știută se descoperă prin cuvântul nostru. De aceea și îndemnul apostolului: ”Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca niște fii iubiți, Şi umblați întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. Iar desfrâu şi orice necurăție şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinților; Nici vorbe de rușine, nici vorbe nebunești, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulțumire. Căci aceasta s-o știți bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moștenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deșarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Deci să nu vă faceți părtași cu ei. Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Încercând ce este bineplăcut Domnului. Şi nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deșteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos”. Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.” (Efeseni 5, 1-16)
În încheiere preotul paroh Pavel Dan a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor, și, întrucât Sfântul Sinod a proclamat anul acesta, ca „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)” în Patriarhia Română, părintele paroh a conturat în unele aspecte practice ale pastorației persoanelor vârstnice, cu atât cu mai mult, cu cât realitatea satului românesc, îmbătrânit, slăbit și izolat din zilele noastre este tot mai evidentă.
Pr. Lucaciu Ionuț Marius