Satul Prunișor, orașul Sebiș, județul Arad este o localitate pentru care, anul 1944 a însemnat o filă de istorie scrisă cu sângele bravilor eroi, care cu prețul vieții lor și-au apărat neamul și pământul străbun.

Pentru aceștia, preotul paroh împreună cu credincioșii din sat în fiecare an la data de 18 septembrie săvârșesc parastas și totodată își aduc aminte cei mai în vârstă despre acele momente foarte grele.

Luptele de la Prunișor împotriva armatelor germano-maghiare, unde elevii Școlii de ofițeri nr. 2 din Ineu,  elevii  Școalii de ofițeri nr. 2 din Bacău, Regimentul 85 Infanterie, Regimentul 93 Infanterie, Regimentul 38 Artilerie și Compania de Grăniceri au rezistat și au opus rezistență celor care doreau să ne cucerească pământul sfânt.

În această bătălie, și-au pierdut viața foarte mulți oameni, printre care  elevi și tineri  ai Școlii de ofițeri de reverză nr. 2 din Bacău, care și-au sacrificat tinerețea vremelnică, pentru tinerețea veșnică, pe care oamenii acestui sat o pomenesc neîncetat, prin respectul și recunoștința pe care o dedică acestor eroi.

Despre acești tineri se pot consemna foarte multe aspecte, dar cred că primul dintre acestea este curajul despre care a scris foarte elocvent un martor ocular, care a participat la război, acesta fiind un camarad de arme al eroului căzut pe câmpul de luptă, Hristache Rădulescu, fiind o scrisoare trimisă mamei acestui erou: “Școala de ofițeri rezervă Bacău, din care fac parte a luptat la Prunișor – Arad, una dintre cele mai sângeroase ciocniri și totodată începutul victoriei noastre. Acolo am stat alături de fiul dumneavoastră. Elevii Școlii din Bacău au sfințit cu sângele lor pământul ce-l aveau de apărat de furia criminală a dușmanului. Hristache Rădulescu a apărat cu îndârjire acest pământ, cu curajul cel mai tineresc și mai mândru, fiind pentru noi primul exemplu de bărbăție românească și eroism…” (T. Cazalan, Școala de ofițeri rezervă Bacău, compania a VI-a, revista Magazin Istoric, nr. 5 din luna Mai 1980).

În cinstea acestor eroi ai neamului țării noastre, locuitorii satului Prunișor au ridicat un monument în centrul satului, pe care este inscripționat un erou cu o armă în mână, o cruce, care este înfrumusețată cu drapelul României, iar pe partea interioară a monumentului sunt aminitiți nominal toți eroii care au căzut pe câmpul de luptă în acest sat. De asemenea, unii oameni mai în vârstă din sat, își amintesc de groapa comună unde au fost așezați toți soldații necunoscuți care au murit, iar aproape de locul acela, în cimitirul satului a fost ridicat un alt monument dedicat lor, întâi a fost o cruce de lemn, iar din anul 1984 s-a ridicat un momument mult mai solid, realizat din beton.

În prezent, noi săvârșim slujbe de pomenire pentru toți eroii din anul 1944, care au luptat la Prunișor la data de 18 septembrie, 1 decembrie și la sărbătoarea Înălțării Domnului, când copiii Școlii Primare din Prunișor, pregătesc un program artistic, dedicat acestora.

Pentru noi cei de astăzi, rămâne amintirea acestora, dar și datoria sfântă de a-i pomeni și a le arăta recunoștință și respect, pentru că datorită lor trăim astăzi în liniște și pace. Aș dori ca la final să amintesc un scurt catren, atât de elcovent despre ceea ce a reprezentat, reprezintă și va reprezenta bravul erou căzut la Prunișor:

 “Românii mei de astăzi și veacuri viitoare;

În inimile voastre, cea mai frumoasă floare

S-o închinați de-a pururi slăviților eroi,

Că și-au dat Țării viața, ca să trăiască-n noi”.

CINSTE BRAVILOR EROI AI NEAMULUI ROMÂNESC!

Pr. Dr. Florin Ioan Avram