Liturghie Arhierească a fost astăzi în Parohia Arad-Șega 1, la plinirea a 90 de ani de la sfințirea bisericii cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” și 62 de la trecerea la cele veșnice a Părintelui nostru, martir al temnițelor comuniste, Ilarion V. Felea.
La capătul acestei Sfinte Liturghii Arhierești și a Slujbei de pomenire pentru Părintele, Sfânt al cetății noastre aflat în curs de canonizare, Ilarion V. Felea, săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, lesne am putea spune despre această zi de 17 septembrie că a fost o zi, o Duminică, cât o părintească binecuvântare. O părintească binecuvântare, care, la ocrotitorul adăpost al timpului de ieri și de astăzi rostuit zilei de mâine un răsărit mai bun.
„Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”, spunea marele istoric. Ori noi, în această Duminică invitați am fost din biserica Parohiei Arad-Șega 1 să ne cunoaștem părinții: prin Evanghelie, prin lucrarea înaintașilor noștri care în urmă cu nouă decenii își vedeau jertfa târnosită, și prin chipul celui pomenit la 62 de ani de la trecerea la cele veșnice în temnița Aiudului.
La chiar intrarea în biserica de la Șega, privind dinsspre Sfântul Altar spre ușă, vezi Pisania și vezi chipul ctitorului ei, Părintele Ilarion, sfântul cetății noastre care va fi canonizat în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).
„Cu vrerea tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sântă Biserică cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” din Parohia Arad Șega I – Protopopiatul Arad, Episcopia Aradului, Ienopolei și Hălmaciului, între ani 1930-1933, sub păstorirea Părintelui dr. Ilarion V. Felea și s-a sfințit de către PS Episcop Dr. Grigorie Comșa la 17 septembrie 1933”
Și numai atât de vom citi, vom fi făcut necesarul arc peste timp încât să deschidem ușa cunoașterii părinților noștri, să le înțelegem lucrarea și învățând din ea să ne invrednicim, prin propriile lucrări, a fi buni părinți copiilor de mâine.
Evanghelia zilei, așa cum întotdeauna o face, pecete tuturor acestora. Căci ea, Evanghelia, ne-a vorbit astăzi tuturor despre Luarea Crucii și urmarea lui Hristos, căci „Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie…”.
Despre Cruce a vorbit astăzi și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură în care ne-a îndemnat pe toți a ne purta Crucea, indiferent de greutatea și responsabilitate ei.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„În această Duminică după Înălțarea Sfintei Cruci, Sfânta Biserică a rânduit ca la Sfânta Liturghie să fie citite două fragmente din Noul Testament: unul din Evanghelia de la Marcu și altul din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel. Două texte care ne sunt, la prima lectură și nu numai, foarte clare pentru că ne prezintă învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și modul în care ea a fost împropriată. Anunțându-și Pătimirile Sale, Mântuitorul i-a sfătuit de multe ori pe ucenicii săi în a avea curaj și putere a accepta și înțelege sensul slujirii Lui, sensul Crucii Lui. Cuvinte redate de Sfântul Apostol Marcu și ceilalți Evangheliști. De multe ori i-a întrebat Mântuitorul Iisus Hristos pe ucenici cum percep persoana Lui. „Cine credeți voi că sunt Eu?”… iar Petru i-a răspuns: „Tu ești Hristos. Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. I-a învățat, le-a spus că o să pătimească multe şi o să fie defăimat de bătrâni, de arhierei, de cărturari şi să o fie omorât, iar după trei zile va învia. Și a continuat zicându-le: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”. Îi învață, așadar, despre importanța sufletului omenesc. Omul care a primit de la Dumnezeu viață și este responsabil pentru sufletul lui. Toată lumea valorează cât valorează un suflet de om, pentru că Dumnezeu a sădit îm om acest dar al vieții, cel mai important dar al Său pentru creația sa.
Ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Nimic. Sufletul omului valorează mai mult decât toate bogățiile lumii. Despre sufletul omului a scris și Părintele Sfânt Ilarion Felea. Importanța sufletului omului, în ceea ce privește relația sa cu Dumnezeu și semenii. Importanța sufletului și a trupului, pentru că împreună acestea săvârșesc și cele bune și cele mai puțin bune. La Înfricoșătoarea Judecată, și trupul și sufletul vor da răspuns înaintea Dreptului Judecător.
Să nu ne rușinăm de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, de Evanghelia Lui, pentru că cei care se vor rușina de El și Dumnezeu Fiul se va rușina înaintea Tatălui Ceresc de noi. Să devenim mărturitoi ai Săi în lume. Această mărturisire și asumare a vieții noastre este încărcată de multă libertate: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie… nu obligă pe nimeni să vină cu forța după El, nu obligă pe nimeni să Îl mărturisească ci ne respectă libertatea și lasă la alegerea noastră. După darul vieții, darul libertății este cel mai important, pentru că așa devenim responsabili. Această Cruce despre care vorbește Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelie, este Crucea vieții asumată de fiecare dintre noi. O mulțime de aspecte duhovnicești sunt în viața noastră cu privire la această cruce: avem Crucea copilăriei prin ascultarea față de părinți, bunici și profesori; Crucea tatălui și mamei, care au responsabilitatea să nască și crească pruncii în dragoste față de Dumnezeu și responsabilitate față de familie și societate; Crucea dascălului, profesorului și învățătorului, care au responsabilitatea de a învăța copiii ce înseamnă viața, lucrarea și darurile lui Dumnezeu în lume; Crucea medicului, care are responsabilitatea de a tămădui, cu ajutorul lui Dumnezeu pe cei aflați în suferințe; Crucea preotului, care are mare responsabilitate înaintea omului, înaintea societății și înaintea lui Dumnezeu, pentru că este mijlocitor al Harului lui Dumnezeu spre oameni și răspunde de mântuirea sufletelor încredințate spre păstorire.
Crucea are și sensul asumării suferinței. De multe ori oamenii suferă din diverse cauze: boli, neputințe, sărăcie. Asumarea acestei Cruci înseamnă asumarea vieții, dar toate aceste aspecte ale asumării Crucii în viața noastră trebuie să aibă ca scop chemarea ajutorului lui Dumnezeu până la mântuire. Urmăm lui Hristos, dar cu Hristos împreună. O mulțime de oameni, din păcate, nu își mai regăsesc existența în această comuniune cu Dumnezeu și semenii și își iau viața, deznădăjduind și crezând că nu mai au niciun rost în această lume. Ne rugăm pentru toți cei care sunt în neputințe, în însingurare, pentru cei bolnavi, pentru cei bătrâni, pentru cei părăsiți. Ne rugăm pentru ca ei să aibă nădejde, să aibă speranță și crucea vieții lor să fie mai ușoară, ca Mântuitorul Iisus Hristos să îi cerceteze, dar mai ales ca ei să-și întoarcă fața către Dumnezeu și să înțeleagă lucrarea Lui în viețile lor.
Sfântul Apostol Pavel, un exemplu de asumare a Crucii și a trăirii vieții lui Hristos pe pământ, spune în Epistola către Galateni: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel care trăiește în mine. Spune și ne îndeamnă și pe noi să trăim viața lui Hristos.
Să ne dea Dumnezeu înțelepciune, credință, dragoste și nădejde, după numele Sfintelor pe care le sărbătorim astăzi: Sofia cu fiicele sale: Pistis , Elpis și Agapis, și să aplicăm în viața noastră aceste virtuți, pentru mântuirea noastră și moștenirea vieții veșnice. Amin.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cuvântul așezat la sufletele tinerilor de toate vârstele prezenți la Sfânta Liturghie.
17 septembrie 2023, Liturghie Arhierească la sărbătoarea comunității din Parohia Arad-Șega prilejuită de plinirea a nouă decenii de la sfințirea bisericii și peste șase decenii de când au câștigat în Cer un Sfânt: Părintele Ilarion v. Felea.
O zi în care, privind spre îndemnul Evangheliei, nu putem decât să ne luăm Crucea și împreună cu Sfinții Stareți de la Optina să ne rugăm zicând:
„Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povățuiește-mă în toate și ajută-mă. Chiar dacă aș primi necazuri și nenorociri în timpul zilei, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că în toate este voia Ta cea sfântă.
În toate faptele și cuvintele mele, Tu călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu toți frații mei, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând.
Doamne, dă-mi puterea să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei. Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Amin.”
