Cu ajutorul Lui Dumnezeu, în ziua de 16.09.2023 am săvârșit Slujba punerii pietrei de temelie pentru ridicarea unei troițe cu înălțimea de aproximativ 14,5 metrii care va fi pusă la cota maximă de 417, în filia Văsoaia care va fi realizată prin efortul și finanțarea domnului Flavius Pârtan.
Această troiță va fi realizată din fier beton, urmând apoi a fi turnat și învelișul de ciment și în cele din urmă legată la energia electrică pentru a fi văzută pe deasupra dealurilor Minișelului, Bârzavei, Chisindiei și Păiușeniului.
O troiță este un simbol de cult creștin folosit în România. Troița poartă zonal alte denumiri, precum: „cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei), „răstigniri“ (în Maramureș), „icoane“ (în Vâlcea), „rugi“ (în ținutul Pădurenilor), „lemne“ (în documentele mai vechi), „cruci“ (în Transilvania și Oltenia).
Troițele sunt cruci din lemn sau piatră, cu diferite inscripții, sculpturi, icoane nelegate de cruce. Unele cruci sunt adăpostite în chioșcuri de lemn sau piatră prevăzute cu o fereastră sau ușă de vizitare și care seamănă cu un mic altar având crucea, icoane de sfinți, ștergare, mănunchiuri de flori și busuioc și candele. Potrivit credinței populare, troițele se construiesc la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul.
Mircea Eliade istoric român al religiilor, afirma, în lucrarea sa „Sacrul și Profanul”, că troița sau stâlpul cerului are rol ritual și închipuie axul cosmic, pentru că, odată înălțat, teritoriul din jurul lui devine locuibil.
Nicolae Iorga a scris că „Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic”.
Mircea Cristian Pricop, a scris că poporul român a rezistat în fața mării slave fiindcă era deja creștinat iar credința era exprimată la început prin ridicarea de prototroițe (stele funerare).
Tradiția troițelor a fost mai puternică și s-a menținut mai ales în zonele submontane, mai ferite de influentele străine. Troițe mai vechi de perioada medievală a secolelor XIV-XV din țările române nu au rezistat din cauza perisabilității lemnului. Numărul mare de cruci și troițe care umplu drumurile satelor românești arată cinstirea deosebită pe care a acordat-o mereu țăranul român principalului semn creștin.
Prin această continuitate istorică a însemnătății lemnului crucii, care va veghea peste aceste sate pitorești autentice, și prin strădania și jertfelnicia iubitorului de Dumnezeu, Flavius Pârtan care va înălța această troiță solidă și trăitoare peste veacuri, însemnând pentru credincioși o oază de credință tare și neîntreruptă, prin acest fapt măreț aduce mulțumire Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile aduse asupra familiei domniei sale, și pentru ca această credință statornică peste veacuri să devină un sprijin necontenit pentru credincioșii din aceste părți.
Aducând cinste și mulțumire pentru îngrijirea față de satele autentice românești, care în continuare își mențin autenticitatea creștinească prin strădania preoților slujitori și prin jertfelnicia unor astfel de buni credincioși ai Bisericii noastre străbune, nădăjduim ca odată cu această troiță înălțată spre slava și cinstea Atotmilostivului Dumnezeu, să cinstim în continuare aceste sfinte odoare care ne sunt aduse în locuri și timpuri binecuvântate.
Preot Paroh Andrei Oprea