Teodor Papp (1822-1887). Truda unui om pentru Biserică și Neam

În contextul anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești se cuvenea să ne aducem aminte de personalitatea cântărețului și filantropului Teodor Papp, de la a cărui mutare a osemintelor în cimitirul românesc din Jula se împlinesc anul acesta 110 ani.

  1. Scurte referințe biografice

Teodor Papp s-a născut într-o zi de vineri, la 24 februarie 1822, într-o casă de pe strada Golumbului din orașul Jula, în familia lui Ioan Papp și Floarea Oros, români ortodocși, tatăl maistru curelar, deci o familie cu posibilități financiare cât se poate de modeste, dar avuți în frică de Dumnezeu, credință și înțelepciune, tezaur care a fost unicul scut al înaintașilor din acele vremuri. Însă au mai fost bogați în ceva: în copii. Au avut patru copii, trei fete și un băiat: Maria (căsătorită cu Teodor Misaroș, apoi cu George Gurbădan), Persida (căsătorită Dudaș), Ecaterina (căsătorită cu Pavel Știr) și Teodor Papp. Cel din urmă se naște tocmai în plina luptă de mișcare națională pe care a dus-o Moise Nicoară, concetățeanul său, pentru episcop de neam și suflet român la Arad, pentru limbă românească și pentru instituții de învățământ superioare românești, cum au fost: Preparandia la 1812 și Institutul Teologic din Arad la 1822. Își începe pregătirea intelectuală la școala românească din Jula, apoi la cea catolică. Între anii 1836-1838 a frecventat cursurile Preparandiei din Arad, după care, între 1838-1841, a urmat studii teologice la Institutul Teologic din Arad. Între dascălii pe care i-a avut la catedră îi amintim pe Dimitrie Constantini, Grigorie Lucaciu și Alexandru Gavra la Preparandie, iar la Institutul Teologic arădean îi amintim pe Patrichie Popescu, Ghenadie Popescu, Petru Varga, Petru Popovici și Simeon Sofroniu. Înzestrat de Dumnezeu cu o voce bună, cultivată apoi la catedra de Cântare bisericească și Tipic de la Institutul Teologic din Arad, sub îndrumarea profesorului Petru Popovici, tânărul absolvent Teodor Papp ajunge în 1842, la intervenția lui Gheorghe Pomuț, cântăreț bisericesc la biserica greco-românească din Pesta. În răstimpul cât a slujit strana de aici își continuă și desăvârșește studiile, între 1844-1846 la gimnaziul luteran din Pesta, unde îl are coleg pe Vincențiu Babeș, tatăl microbiologului Victor Babeș, și pe care de altfel îl găzduiește și îl învață limba germană. Vincențiu Babeș avea să-l descrie astfel pe tânărul de atunci Teodor Papp: „tânăr frumos, de statură înaltă, îmbrăcat bine, și pentru smerenia sa față de mai marii săi și modestia sa față de alții era plăcut în societate”. Absolvind gimnaziul, Teodor Papp renunță la postul de cântăreț bisericesc și se apucă de studii juridice, în 9 august 1850 depunând examenul privat din primul an la Facultatea de Drept din Oradea.

După absolvirea studiilor juridice, Teodor Papp își începe cariera publică. După Revoluția din 1848, Teodor Șerb, până atunci secretar erarial în Pesta, a fost numit în postul de comisar districtual al Beiușului. În această nouă funcție Teodor Papp îl însoțește pe Teodor Șerb la Beiuș, iar de aici cei doi trec în Lugoj, unde Teodor Papp este numit începând cu 26 decembrie 1850 în postul de cancelist al preturiei din Oravița Montană. Rămâne în acest post până la 30 iunie 1853, când este numit ascultant la tribunalul din Lugoj, funcție deținută până în anul 1856. În acest timp, din salariul de 300 fl. pe an la care se adaugă încă 300 fl. pe an din alte venituri, Teodor Papp a reușit prin cumpătare și bună chibzuială să adune un mic capital. Voind să fie independent, renunță la postul de la tribunalul Lugoj și intră în afaceri cu avocatul Constantin Popovici luând în arendă terenuri din acea zonă. În anul 1859 s-a căsătorit cu Emilia Brândaș din Chizătău, localitate unde a funcționat primul cor sătesc  din Banat și din întreaga Românie (1857). După căsătorie intră în afaceri și cu socrul său, Ioan Brândaș, director de poștă în Chizătău, luând în arendă domeniile Belinț și Șușanoveț. Din 1 septembrie 1863 ia singur în arendă domeniile Recaș și Izvin. Toate aceste întreprinderi și afaceri i-au sporit avuția încât la 20 februarie 1869 cumpără la licitație domeniul Checheș din comitatul Timișorii, până atunci proprietate a familiei Nicolici. Tot acum cumpără patru case în Lugoj și 60 de jugăre de pământ în domeniul Jabăr. Prin muncă neobosită și o bună întocmire a câștigului a reușit să adune suma de peste 130.000 fl.

Ascensiunii financiare i s-a opus tragediile din sânul familiei, în 1867 pierzându-și atât soția, cât și singura lor fiică. Ducându-și cu demnitate crucea văduviei, după trei ani se recăsătorește cu Ofelia Popovici, văduva lui Petru Rațiu de Caransebeș, fost solgăbirău. Cei doi vor avea o căsnicie frumoasă vreme de 18 ani. Nașă de cununie trebuia să le fie Ecaterina Mocioni, dar neputând ajunge la Cacova, unde a avut loc ceremonia, l-a însărcinat pe Atanasie Marienescu să o înlocuiască. De aici bunele relații de amiciție și de rudenie dintre Teodor Papp și Atanasie Marienescu, care publică în 1888 în revista Familia un articol în care omagiază personalitatea lui Teodor Papp și mai important articolul este însoțit și de fotografia acestuia.                    Fiind un om cu o pregătire intelectuală deosebită, a fost foarte implicat și în activități culturale, nu greșim dacă l-am numi între ctitorii de cultură românească. A fost membru fondator al Asociației române de cultură din Arad, al Societății pentru fondul de teatru român, al Societății Petru Maior din Budapesta, al corului vocal din Lugoj (câțiva ani a fost și președintele corului), dar a fost și un susținător al tinerilor dornici să pătrundă mai adânc în tainele cunoașterii, oferindu-le stipendii sau burse de studiu.

Cu ocazia Praznicului Rusaliilor din anul 1884 Teodor Papp a revenit în orașul natal. Aici va lua parte la ședința sinodului parohial, prezidat de parohul Iosif Beșan, adunat în vederea găsirii soluțiilor imediate de finanțare a lucrărilor de reparație necesare acestei biserici. Pentru prima dată, în mijlocul alor săi, face publică intenția sa de a lăsa în urmă o fundație care să-i poarte numele. Tot atunci, i-a asigurat pe concetățenii săi de ajutor financiar pentru reparația bisericii, de îndată ce se vor demara lucrările. Așa s-a întâmplat. Un an mai târziu, la 18/30 octombrie 1885, Teodor Papp va dona pentru biserica din Jula nu mai puțin de 500 fl.                                                                    După 65 de ani de trudă, cu împliniri și necazuri, în seara zilei de 17/29 septembrie 1887 fostul cântăreț bisericesc de la Budapesta și mare filantrop trece la cele veșnice, la o săptămână de la moartea preotului Ioanichie Miculescu, ultimul preot al parohiei comune româno-grecești din Budapesta. Slujba de înmormântare a fost oficiată în ziua de sâmbătă, 1 octombrie, de un sobor de preoți format din: Matei Ignea protopopul Lugojului, preoții locali Birăescu și Pocreanu, ierodiaconul Peșteanu și reprezentanții centrului eparhial din Arad, Augustin Hamsea și Ignatie Papp. Înhumarea s-a făcut în mod provizoriu în cimitirul din Lugoj. Parastasul de 40 de zile s-a oficiat în mod solemn în această biserică la 1 noiembrie 1887 de către preotul Iosif Beșan. Cu acest prilej, învățătorul Ioan Mărcuș din Jula îi chema pe concetățenii săi zicând: „Veniți deci iubitorilor creștini să încununăm monumentul marelui binefăcător cu cununi neveștejite! Veniți să lăudăm providența cerească, că a lăsat să se nască din sânul poporului nostru un bărbat generos, care fructul ostenelilor sale din viață l-a destinat spre scopuri culturale. Veniți să binecuvântăm țărâna ce zace asupra osemintelor acelei mame române, care a dat naștere unui astfel de binefăcător și folositor neamului său românesc. El a dispărut de la ochii noștri, amintirea lui însă va fi adânc întipărită în inimile fiilor și strănepoților noștri și veșnic vor binecuvânta memoria lui”.

  1. Testamentul fericitului Teodor Papp

Prietenul său Atanasie Marienescu scrie că Teodor Papp adesea îi mărturisea că „la moartea mea vreau să rămână o fundație cât mai mărișoară”. Un om atât de ambițios, cultivat și calculat nu putea lăsa lucrurile la voia întâmplării. Astfel, cu trei zile înainte de a-și da obștescul sfârșit, Mihai Beșan, notar public în Lugoj mărturisește că: „m-am dus în persoană la dl Teodor Papp, în casa dânsului care se află în Lugojul român, strada podului, unde locuiește numitul Teodor Papp locuitor și proprietar în Lugoj, care e drept că era bolnav în pat, dar fiind cu toată prezența și conștiința de sine și din voie liberă a cerut ca înaintea martorilor: Matei Ignat, preot, Ștefan Oltean, oficial comitatens și Constantin Udrea, oficial urban, toți locuitori în Lugoj și care mie-mi sunt personal cunoscuți, să cuprind în act notarial, și încă în limba română, voința sa ultimă care și-a exprimat-o prin cuvânt viu”. Urmează Testamentul așa cum a fost el dictat de Teodor Papp:

„1. Eu Teodor Papp simțindu-mă morbos (bolnav) și slăbit la puterile fizice, dar cu minte întreagă și sănătoasă, pentru cazul morții, recomand sufletul meu grației nemărginite atotputernicului Dumnezeu, iar trupul meu voiesc să se înmormânteze în mod provizoriu în cimitirul greco-oriental român din Lugoj, de unde apoi să fie transportat cât de curând și așezat la odihnă eternă în cripta mea familiară, care după moartea mea va trebui să se zidească în Giula în cimitirul greco-oriental român.

  1. Toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare, despre care nu fac altă dispoziție mai în jos, și care se află la Lugoj, Jabăr, Kekeș și Giula, o destinez pentru o fundație greco-orientală română în Giula, care să poarte numele: „Fundația lui Teodor Papp” și adică:

a) scopul „Fundației Teodor Papp” este ca din venitul curat anual a tuturor averilor mele să se împărțească stipendii anuale tinerilor greco-orientali români din Giula, care sunt săraci, lipsiți de mijloace materiale și studiază la atare gimnaziu, academie ori universitate în Ungaria ori în străinătate

b) această fundație va prevedea cu stipendiu în prima linie pe neamurile mele până la strănepoți și strănepoate, care s-au născut de la cele trei surori ale mele și umblă la orice școală, și numai suma ce va rămânea după stipendarea neamurilor mele se va întrebuința pentru tinerii români greco-orientali din Giula;

c) un stipendiu, fie pentru neamuri, fie pentru tinerii români greco-orientali din Giula, nu poate trece peste 400 fl. pe an pentru o persoană;

d) neamurile mele, întocmai ca tinerii greco-orientali români din Giula, dacă sunt risipitori, ori nu fac propășire îndestulătoare în învățământ, sunt eschiși (exclus) de la stipendii;

e) neamurile mele rămase după trei surori ale mele, numai până la strănepoții și strănepoatele mele de soră pot avea prioritate înaintea tinerilor români greco-orientali din Giula, iar cei ce urmează după strănepoții și strănepoatele mele, numai ca străini se pot lua în considerare la împărțirea stipendiilor;

f) Familia amicului meu Dr. Atanasie Marian Marienescu, jude la tabla regească din Budapesta și a avocatului din Lugoj Ioan Nedelcu are de a fi privită egală cu neamurile mele până la strănepoți și strănepoate. Va să zică: următorii din familia Marienescu și Nedelcu până la strănepoți și strănepoate, până când umblă la școală, sunt a se prevedea cu stipendii în prima linie întocmai ca următorilor surorilor mele;

g) toți aceia, care din fundația mea creată prin acest testament vor primi stipendii, au să se numească stipendiștii lui Teodor Papp.

3. Manipularea întregii mele averi, împărțirea stipendiilor pe baza punctului 2, cenzurarea recursurilor și a testimoniilor, precum și excluderea de la stipendii, cu un cuvânt facerea tuturor dispozițiunilor necesare spre acel scop, ca fundația mea să corespundă intenției mele ca adică: neamurile mele până la strănepoții și strănepoatele ale surorilor mele să umble la școală și ca tinerii români greco-orientali din Giula să aibă mijloace materiale de a putea studia la gimnazii și la institute mai înalte de învățământ, o încredințez Veneratului consistor greco-oriental român din Arad, pe care-l rog cu deadinsul, ca să caute cu orice preț a susține și a întrebuința venitul curat al fundației mele spre creșterea și luminarea tinerimii greco-orientale române din Giula. Doresc totodată, ca spre orientare și control, socoțile anuale ale fundației mele, precum și numele stipendiștilor să se facă cunoscut publicului român greco-oriental prin atare foaie română, socoțile însă spre cenzurare și întărire să se subaștearnă în fiecare an la sinodul eparhial al diecezei Aradului, ori în caz de lipsă la consistoriul greco-oriental român al Mitropoliei noastre din Sibiu. Rog deci pe Veneratul consistor greco-oriental român din Arad să binevoiască a elabora și un statut pentru manipularea fundației mele, împărțirea și sumele stipendiilor anuale, mai departe pentru modalitatea cum să se cenzureze, să se publice socoțile fundației mele.

4. Bunei mele soții Ofelia, dacă ea va rămâne în văduvie până la moarte, las a i se plăti din toată averea mea suma de 30.000 fl. Dacă însă ea se va mărita și nu va mai purta numele meu, atunci ea în loc de 30.000 fl. are să capete din toată averea mea numai 15.000 fl.. Iar dacă dânsa în orice privință s-ar arăta nedemnă de numele meu, de nemulțumitoare, ori dacă neîndestulându-se cu dispozițiile mele testamentare în orice direcție și sub orice titlu de drept ar ataca cu proces acest testament al meu, atunci soția mea Ofelia din toată averea mea numai suma de 10.000 fl. are să o capete, adică suma ce eu pentru cazul morții mele i-am fost asigurat ei în contractul nostru de căsătorie. Tot soției mele Ofelia las toată averea mea mobilă, de orice natură să fie, care la moartea mea se va afla în casa mea. Îi conced totodată, că până când ea va rămânea văduvă, locuința de astăzi din casa mea să o folosească fără nici o chirie, căci dorința mea este ca soția mea să nu sufere nici o lipsă.

5. Las bisericii greco-orientale din Lugoj suma de 1.000 fl., a cărei interese să se întrebuințeze pentru lipsuri școlare și bisericești greco-orientale române.

6. Las surorii mele Caterina 5.000 fl. Ei îi las și cocia mea și hamurile cele nouă, precum și mașina de treierat care se află la Kekeș.

7. Fiindcă mi-au murit două surori las următorilor acestora laolaltă 10.000 fl., va să zică următorii după fiecare soră repausată capătă 5.000 fl.

8. Las bisericii greco-orientale române din Kekeș 200 fl. pentru pomenirea și odihna sufletului meu, având a se ține pentru procente în tot anul un parastas în ziua de Sfântul Teodor.

9. Las bisericii și școalei greco-orientale române din Giula din veniturile averilor mele câte 80 fl. pe an, având și acolo a se ține parastas pentru mine în fiecare an la Sfântul Teodor, și din suma de 80 fl. a se plăti spesele parastasului, dintre care destinez fiecărui preot care va funcționa câte 5 fl., și numai restul se va putea întrebuința pentru acoperirea lipsurilor bisericești și școlare.

10. La corului vocal român din Giula dacă se va înființa 80 fl. în fiecare an până când va exista un atare cor.

11. Las Teodorei Nedelcu, fetei avocatului Ioan Nedelcu, să i se plătească când se va mărita suma de 500 fl.

12. Las pruncilor avocatului Nicolae Prostean din Lugoj 500 fl. odată pentru totdeauna, făcându-se din această sumă împărțire egală între ei.

13. Las preotului greco-oriental român din Kekeș suma de 100 fl.

14. Las 200 fl. familiei învățătorului greco-oriental român din Giula cu numele Mărcuș, odată pentru totdeauna.

15. Las câte 50 fl. casinei române din Lugoj, reuniunii române de cântări și muzică din Lugoj, spitalului din Lugoj și copiilor săraci greco-orientali români pentru îmbrăcăminte, la olaltă deci 200 fl.

16. Las 100 fl. servitorului meu Vasile, pentru că m-a servit cu credință, iar bucătăresei mele 80 fl.

17. Cu veșmintele mele dispune soția mea Ofelia după plac, ea va da după plac unele din mobili și surorii mele Caterina.

18. De executor al testamentului meu îl denumesc pe avocatul Ioan Nedelcu din Lugoj care se va îngriji ca toate dispozițiile testamentului meu să se împlinească cu acurateță, el se va îngriji asemenea și de plătirea datoriilor mele și va încasa și pretențiunile mele ce le am în Lugoj ori în alte locuri, însemn însă că datornicilor mei iert toate percentele decăzute până la moarte, având a se încasa de la dânșii numai capitalul.

19. Doresc ca din venitul averilor mele înainte de toate să mi se facă o criptă familiară sub numele „Cripta familiei Teodor Papp” în cimitirul greco-oriental român din Giula română unde trupul meu va fi transportat din Lugoj și așezat spre odihnă eternă.

20. Rog pe Veneratul consistor greco-oriental român din Arad, precum și pe executorul testamentului meu Ioan Nedelcu, să binevoiască a face astfel de dispoziții ca la realizarea masei lăsământului meu, dintre realitățile mele, încât să poată să se păstreze în natură pentru fundație, cele trei case ale mele din strada podului în Lugojul român, pentru că aceste case având o situație favorabilă pentru comerț, negreșit din an în an vor aduce venituri mai mari fundației mele.

21. Pretensiunile mele din Boldur, Hodoș, Jabăr, Ollosag și Ohabaforgacs să se încaseze asemenea fără procente și le las Teodorei, fiica lui Ioan Nedelcu, avocat.”

Ce s-a împlinit din acest testament?

Să le analizăm în ordinea în care au fost cuprinse în testamentul fericitului Teodor Papp:                                                                                                    – Dorința sa a fost ca îndată ce va muri să fie îngropat în mod provizoriu la Lugoj, iar de aici să fie reînhumat în orașul natal. În anul 1913 episcopul Ioan Ignatie Papp al Aradului îl încredințează să se ocupe de formalitățile necesare pe asesorul consistorial Gherasim Șerb. Firma de pompe funebre Sal József és Társa din Jula s-a ocupat de procurarea unui scriu solid din metal în care au fost puse osemintele și de aducerea acestuia, folosindu-se ca mijloc de transport calea ferată. Astfel, la 19 octombrie 1913 osemintele fericitului Teodor Papp au fost aduse la Jula și înmormântate cu toată cinstea în cripta familiei din cimitirul românesc, al cărui teren a fost donat chiar de dânsul. Slujba de reînhumare a fost săvârșită de preoții locali, Petru Biberea și Alexandru Popovici, sub protia delegatului eparhial, preotul profesor dr. Teodor Botiș, care a ținut și un cuvânt pornind de la psalmul 36: „Tânăr am fost și am îmbătrânit și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminția lui cerând pâine; Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi” (v. 25-26). Răspunsurile funebre au fost date de corul mixt din Jula maghiară, conduși cu măiestrie de învățătorul Ioan Barbulescu. Impozantul monument funerar ce străjuiește la căpătâiul lui Teodor Papp a fost edificat pe cheltuiala Episcopiei Aradului, iar începând cu anul 2011 a fost declarat monument ocrotit de lege.                                                                                                                     – – Visul de a lăsa o fundație care să-i poarte cu cinste numele, semn al trecerii sale pământești, din care să hrănească foamea de știință a tinerilor înzestrați cu capacități intelectuale deosebite, dar lipsiți de posibilități materiale, s-a realizat prin înființarea Fundației Teodor Papp. Episcopia Aradului, cea care se ocupa de administrarea fundației, scotea la concurs anual 3-4 burse pentru elevii români din Jula. Zeci de tineri ortodocși români din Jula au beneficiat de burse de studiu din fondurile acestei fundații ajungând oameni de seamă și de folos bisericii și neamului românesc. Amintim aici doar câțiva dintre ei: Ioan Chereșlădan; Constantin Illovici; Ioan Ardelean, Iustin Német, Alexe Lațcu, Mihai Mărcuș și Hortensia Raț.

– Testamentul lui Teodor Papp prevedea suma de 80 fl. pe an corului vocal din Jula, dacă acesta se va înființa. La doi ani după trecerea la cele veșnice, dezideratul de a avea un cor vocal în orașul natal a devenit realitate. Corul de plugari, condus de maestrul Achim Siuman, membru al vestitului cor de plugari din Chizătău, au dat răspunsurile pentru prima dată la Liturghia pascală din anul 1889, iar de atunci în fiecare duminică ani la rând. La sărbătoarea Nașterii Domnului din 1889 corul a excelat în interpretarea cântărilor bisericești, impresionând nu doar pe creștinii ortodocși români din această biserică, ci și pe cei străini veniți special să audieze și să constate progresul la care au ajuns acești coriști plugari în cântarea pe note. Mai mult, în ajun de Anul Nou, cei 40 de membrii ai corului în frunte cu dirijorul Achim Siuman au adus cântarea corală în casele românilor din Jula: „ecoul frumos de la mulți ani, urmat de câte o cântare națională se auzea mai peste întreg orașul. Surprinderea a fost mare și impresiunea plăcută”, consemna un martor ocular. Așadar, Teodor Papp poate fi considerat ctitorul cântării corale românești din orașul Jula pentru că ideea și imboldul i-au aparținut. Efortul de a găsi un dirijor bun și de a fi plătit pe măsură ar fi fost imposibil dacă Teodor Papp nu s-ar fi îngrijit să lase un fond în acest sens. Urmaș al acestui cor de plugari poate fi considerat corul „Pro Musica” înființat în anul 1991 de profesorul Gheorghe Flueraș.

  1. În loc de concluzii: Ce învățăm din pilda vieții fericitului Teodor Papp?

1. Rolul familiei în însușirea încă din pruncie a valorilor creștine. Așa cum am precizat dintru început, singura avuție moștenită de la părinți a fost frica de Dumnezeu, rușinea de oameni, credința, bunul simț și cinstea. Provenit dintr-o familie modestă financiar a experimentat încă din fragedă copilărie că cel mai de preț tezaur primit de la părinții săi constă în sfaturile și îndemnurile acestora, potrivit Pildelor lui Solomon: „Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale. Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău și ca o salbă împrejurul gâtului tău. […] Fiul meu, de vei primi povețele mele și sfaturile mele de le vei păstra, plecându-ți urechea la înțelepciune și înclinând inima ta spre bună chibzuială, dacă vei chema prevederea și spre buna cugetare îți vei îndrepta glasul tău, dacă o vei căuta întocmai ca pe argint și o vei săpa ca și pe o comoară, atunci vei pricepe temerea de Domnul și vei dobândi cunoștință de Dumnezeu. […] Atunci tu vei înțelege dreptatea și buna judecată, calea cea dreaptă și toate potecile binelui” (Pilde 1, 8-9; 2, 1-5, 9).

2. Dragostea de carte. Având dragostea de Dumnezeu ca temei, își dă seama că va putea fi de folos bisericii și va putea lumina neamul său numai dacă va avea el mai întâi dragoste de carte, pentru că tot Solomon zice: „Când înțelepciunea se va sui la inima ta și știința va desfăta sufletul tău, când buna chibzuială va veghe peste tine și înțelegerea te va păzi, atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău și de omul care grăiește minciună, de cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase” (Pilde, 2, 10-13). Doar adevărul există, minciuna este tot timpul inventată. Și-a dat seama că ridicarea poporului român se poate face numai prin școală. Și ca să-l ridice s-a școlit. Însă, nici aici nu l-a uitat pe Dumnezeu.

3. Talanții primiți trebuie puși în valoare prin muncă cinstită. A fost un om care nu și-a îngropat talantul, ci l-a pus în lucrare pentru a-i aduce un câștig cinstit. Încă din timpul studiilor a început să muncească cinstit ca și cântăreț bisericesc. Descoperă mai apoi și alți talanți și ca o furnică adună în fiecare zi încă din vara vieții sale: „Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și prinde minte! Ea, care nu are nici mai mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, își pregătește de cu vară hrana ei și își strânge la seceriș mâncare. Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată în iscusință. […] dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine” (Pilde, 6, 6-8, 11).

4. Atunci când ai mai mult nu trebuie să zidești un gard mai înalt, ci o masă mai mare. Teodor Papp a fost un om bogat. Se spune că două lucruri te definesc: răbdarea, când nu ai nimic, și atitudinea, când ai totul. El a avut, însă a privit banul nu ca scop în sine, ci ca mijloc de schimb. A înțeles că tot ce poți cumpăra cu bani e deja ieftin (G. B. Shaw), dar mai important a înțeles că tocmai ce dai, aceea ai. Nu a fost risipitor cu ce a avut, iar dragostea pentru frații săi s-a văzut în faptă, și pentru aceasta Dumnezeu l-a iubit mai mult! Solomon zice: „Mila și adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei afla har și bunăvoință înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor […]. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putința să-l ajuți. Nu spune aproapelui tău: Du-te și vino, mâine îți voi da, când poți să-i dai acum” (Pilde, 3, 3-4, 27-28). A fost bogatul căruia Dumnezeu a binevoit să-i rodească țarina, și încă din belșug, pentru că mila și adevărul erau scrise în inima sa și pentru că așa cum declara: „trăiesc numai pentru biserică și națiune”. Așa a fost, tot ce a lăsat a fost pentru națiune și pentru biserică. A iubit biserica pentru că a înțeles următorul lucru: „la ce bun un drum care nu duce la biserică?” (Căința de Tenghiz Abuladze).

5. Faptele noastre pt deveni model pentru ceilalți, iar roadele se vor vedea peste ani. Testamentul lui Teodor Papp prevede suma de 5.000 fl. pentru singura dintre surorile sale care încă se afla în viață, Ecaterina, căsătorită cu Pavel Știr. Este un lucru foarte interesant și de remarcat în același timp, că cei doi, Ecaterina și Pavel vor ctitori la Jula o școală nouă românească, inaugurată la 24 septembrie 1900. Iată cum râvna și generozitatea lui Teodor Papp devin model pentru ceilalți în a-i urma pilda. Teodor Papp a prevăzut suma de 200 fl. și pentru familia învățătorului Ioan Mărcuș din Jula. Învățătorul Ioan Mărcuș a avut doi copii: dr. Mihai Mărcuș și Xenia Mărcuș, căsătorită cu preotul Cornel Iuliu Bodea, cei doi fiind părinții academicianei Cornelia Bodea. Frumos a rodit fapta bună a fericitului Teodor Papp!

6. Să nu uiți de unde ai plecat. Teodor Papp a fost omul care nu a uitat de unde a plecat. Vestita fundație care i-a purtat numele a fost gândită pentru locurile, care pentru el au rămas acel „acasă”. Mărturisea: „unde am văzut prima dată razele soarelui și lumina vieții, acolo vreau să las urmă după mine, că am trăit pentru luminarea și deșteptarea fiilor și strănepoților neamului românesc din comuna mea natală”. Și chiar dacă apusul vieții l-a prins departe de „acasă”, s-a reîntors sub glia strămoșilor săi, ca împreună cu ei să aștepte zorile Învierii.

                                                                                                               Drd. Alin Ciotea

Bibliografie: Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, fond Parohia Ortodoxă Română Giula I, Biserica și Școala, an VIII (1884), nr. 25 din 17/29 iunie, p. 199; [Redacția], „†Necrologu”, în: Biserica și Școala, an XI (1887), nr. 38 din 20 septembrie/2 octombrie, p. 309; [Redacția], „Necrolog”, în: Telegraful Român, an XXXV (1887), nr. 96 din 22 septembrie/4 octombrie, p. 385; [Redacția], „†Teodoru Papu”, în: Biserica și Școala, an XI (1887), nr. 39 din 27 septembrie/9 octombrie, pp. 313-315; [Redacția], „Testamentul fericitului Teodor Papp”, în: Telegraful Român, an XXXV (1887), nr. 99 din 29 septembrie/11 octombrie, p. 396; Ioan Mărcuș, „Parastasu”, în: Biserica și Școala, an XI (1887), nr. 45 din 8/20 noiembrie, p. 365; Atanasie Marienescu,  „Teodor Pap”, în: Familia, an XXIV (1888), nr. 34 din 21 august/2 septembrie, pp. 385-387; [Redacția], „Nou coru de plugari”, în: Biserica și Școala, an XIII (1889), nr. 12 din 19/31 martie, p. 95; [Redacția], „Chorulu plugariloru din Giula”, în: Biserica și Școala, an XIV (1890), nr. 3 din 21 ianuarie/2 februarie, p. 24; [Redacția], „Stipendii Teodor Papp”, în: Tribuna Poporului, an VI (1902), nr. 171 din 17/30  septembrie, p. 3; Un fost stipendist, „Un act de pietate”, în: Biserica și Școala, an XXXVII (1913), nr. 41 din 13/26 octombrie, p. 344; Teodor Misarăș, „Teodor Papp”, în: Foaia Românească, an XXVII (1977), nr. 22 din 15 noiembrie, p. 7; Elena Csobai, Românii din Ungaria. Studii de istorie, Giula, 2013, pp. 111-117; Maria Berenyi, Personalități marcante în istoria și cultura românilor din Ungaria (secolul XIX), Giula, 2013, pp. 252-253.