Nu de puține ori am pășit pe ușile Bisericuței de pe Eminescu, din Arad, cum nu de puține ori din acest lăcaș de închinare am cules, în ultimii ani, părintești sfaturi și învățături din predicile pe care Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul le-a așezat la sufletele noastre, ale tuturor, din fața Sfântului Altar al bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
În această a 25-a Duminică după Rusalii, pe o vreme bogată prin revărsarea ploilor, din nou în Bisericuța cu o liniște aparte, în care nu mai fusesem de pe la sfârșitul lunii iulie, când Preasfinția Sa ne ajuta să deslușim chipul omului cu adevărat credincios, spunând că acesta „se poate recunoaște ușor prin aceea că predominanta vieții sale este cinstea, credința, sinceritatea, bucuria pentru binele aproapelui, statornicia în dreptate și cinste și nu în ultimul rând dreptatea în relațiile cu semenii”, și ne îndemna todată „să ne slujim de credință ca de o unealtă cu care ne șlefuim propriul eu spre a ne remodela sufletul, iar viața în Hristos să fie pentru fiecare dintre noi întru discreție, smerenie, cumințenie, ferindu-ne de spectacolul zgomotos al lumii și de superficialitate în slujirea lui Dumnezeu și a semenilor”.
Iar cum noi culegem adesea o odihnă aparte în ”Arcurile peste timpul liturgic”, am găsit în aceste cuvinte chiar liantul potrivit care să împletească bun acoperământ timpului nostru cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel din Apostolul citit astăzi în biserici, prin care cu toții am fost chemați să umblăm „cu vrednicie, după chemarea cu care am fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-ne unii pe alții în iubire, silindu-ne să păzim unitatea Duhului, întru legătura păcii”.
Cunună pusă acestora, Pilda Samarineanului milostiv prin care ni se reamintește Să Îl iubim pe Domnul Dumnezeul nostru din toată inima ta și din tot sufletul și din toată puterea noastră și din tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru, ca pe noi înșine. Întocmai samarineanului milostiv căruia i s-a făcut milă de omul căzut între tâlhari și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el… .
În Cuvântul de învățătură așezat astăzi la sufletele credincioșilor, Preasfințitul Părinte Emilian a vorbit despre cele două texte scripturistice ale zilei de la Luca 10, 25-37 și Efeseni 4, 1-7, îndemnându-ne „să reducem distanțele dintre noi, apropiindu-ne unii de alții prin rugăciune, prin dragoste și prin solidaritate”.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Am ascultat două fragmente din Noul Testament pe care le-am mai auzit, participând la sfintele slujbe, pentru că ele se repetă de obicei în aceeași perioadă liturgică a anului, însă învățăturile care se desprind din aceste texte sunt de o diversitate și bogăție ce nu pot fi epuizate. Sunt învățături care ne sunt folositoare vieții noastre de fiecare zi. Pe de o parte ne reîmprospătează cuvîntul lui Dumnezeu, care se adresează fiecăruia dintre noi, iar pe de altă parte ne aduce aminte de ceea ce trebuie să facem în viața noastră și să nu uităm că suntem creați după chipul lui Dumnezeu.
Sfântul Evanghelist Luca redă întâlnirea Mântuitorului cu un tânăr care voia să moștenească viața veșnică și Îl întreabă ce să facă în acest sens. Mântuitorul Iisus Hristos, cunoscând de multe ori atitudinea iudeilor care puneau întrebări iscoditoare, i-a răspuns cu o altă întrebare: Cine ți se pare că din pilda aceasta este aproapele celui care era rănit?
Mântuitorul ne îndeamnă astfel să gândim și să și făptuim. Să gândim și să avem o atitudine potrivită față de semenii noștri, să avem bunătate și empatie. De aceea textul Evangheliei se referă la fiecare creștin, la fiecare generație în parte, de fiecare om, pentru că nu este vorba de bunătate și de dragoste doar față de poporul creștin ci pentru toți oamenii. Toți suntem chemați să fim buni, să fim milostivi, să îi ajutăm pe ceilalți, indiferent de credință, religie, stare socială sau pregătire intelectuală. Dragostea nu are limite atunci când este vorba de oameni, pentru că Dumnezeu ne iubește pe fiecare în parte și pe toți laolaltă fără să facă diferențe. De aici și exemplul cu samarineanul, pentru că ei, samarinenii, erau tratați ca niște oameni care nu au credință în adevăratul Dumnezeu.
Suntem îndemnați astăzi să îi identificăm pe cei care se află în suferință și să îi ajutăm, să fim samarineni milostivi, să fim oameni cu bunătate, credință și dragoste față de ceilalți și să avem în minte Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, când suntem întrebați dacă i-am cercetat pe cei bolnavi, dacă am îmbrăcat pe cel care nu avea haine sau am dat de băut celui însetat. „Dacă ați făcut unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut”, spune Mântuitorul. Să îi identificăm, așadar, pe cei aflați în încercare cu Hristos, căci ajutând un om, Îl îndatorăm pe Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel spune efesenilor că fiecare a primit Harul de la Dumnezeu, după măsura darului. Să lucrăm darurile primite și să le împărtășim și celorlalți: să fim cu iubire, cu bunătate, cu măsura dragostei milostive a lui Hristos.
Fiecare drum al nostru de la biserică până acasă poate fi un drum de la Ierusalim la Ierihon și trebuie parcurs cu multă atenție la cei pe care îi întâlnim în calea noastră și să avem o atitudine creștină, plină de bunătate, față de semenii noștri.
Dragostea aceasta pe care ne-o împărtășește Dumnezeu, darul acesta mare pentru fiecare om și pentru întreaga lume, să îl cultivăm pentru ca binele să sporească și răul să dispară, pentru ca dragostea să se înmulțească și indiferența să dispară. Vă amintiți de perioada nu foarte îndepărtată în care a trebuit să stăm la distanță unii față de alții pentru a nu transmite boala. Această distanță să nu rămână permanent între noi. Să reducem distanțele dintre noi, apropiindu-ne unii de alții prin rugăciune, prin dragoste și prin solidaritate. Să fim uniți în fața răului și a pericolelor care vin și să ne rugăm unii pentru alții pentru a depăși situațiile mai grele.
Ne gândim la bunicii și străbunicii noștri care au trecut prin foamete, războaie, comunism, timp în care s-a văzut solidaritatea dintre ei. Ne întrebăm cum ar fi fost ca unii dintre soldați, din egoism, să îi părăsească pe ceilalți. Ce s-ar fi ales de bunicii noștri duși în gulagul rusesc sau în închisorile comuniste dacă n-ar fi fost solidari? Avem o mulțime de exemple din închisorile comuniste, de oameni care în situații limită s-au ajutat între ei, s-au rugat împreună, au suferit unii pentru alții.
În libertate aflându-ne acum, când nimeni nu ne constrânge să facem răul sau binele, să facem totul după conștiința noastră, căci ea este cea care ne judecă pentru faptele noastre.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
12 noiembrie 2023, Duminica a 25-a după Rusalii; Bisericuța ”Adormirea Maicii Domnului” de pe Eminescu; Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu un sobor de preoți și diaconi; timp liturgic îmbogățit cu cântarea deosebită a Corului „Sfântul Maxim Mărturisitorul, condus de domnul profesor Gheorghe Emanuel; timp cu liniște și pace în care chemați am fost, prin Cuvântul Apostolului, Evangheliei și al Ierarhului arădean, să fim vrednici în toate cele ale vieții și să facem asemenea samarineanului cel bun și milostiv, „reducând distanțele dintre noi și apropiindu-ne unii de alții prin rugăciune, prin dragoste și prin solidaritate.
