Sfântul Proroc Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului a fost prăznuit astăzi, în Duminica după Bobotează, la Catedrala „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din cetatea noastră. Acolo, în sărbătoare și împreună-rugăciune și bucurie, Ierarhii arădeni, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Timotei și Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Emilian Crișanul, preoți, diaconi și o mulțime de credincioși de toate vârstele.
Acasă la Dumnezeu și la Sfântul Ioan Botezătorul, pentru a încheia și continua deopotrivă sărbătorile; pentru a așeza în cufărul sufletesc toate cele culese din bogatele popasuri de Liturghii și Liturghii de după Liturghii ale acestor zile și a continua sărbătoarea vieții de zi cu zi; pentru a fi, în comuniune, martori, învățăcei și mărturisitori, după voință și putință, ai darurilor cu prisosință revărsate peste lume din sărbătorile ce ne-au fost date.
La cale de doar o zi de la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian în aceeași Catedrală, încă purtăm cu noi lumina unuia dintre îndemnurile Ierarhului din Cuvântul de învățătură rostit la praznicul Bobotezei: „Să nu ne temem de cele lumești, pentru că Dumnezeu este cu noi!”. Și Dumnezeu este cu noi, pentru că de astăzi, ne spune Evanghelia, a ieșit la propovăduire. A ieșit pentru a răspândi Lumina „celor ce ședeau în latura și în umbra morții”, zicând lor și nouă: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Împărăție a Cerurilor plină de prezența lui Dumnezeu, care aduce doar pace, bogăție sufletească și lumină. „Unde nu eşti Tu – acolo e pustiu. Unde eşti Tu – acolo e bogăţia sufletului. Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur – vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos!” (din condacele 4 și 5 ale Acatistului de mulțumire ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate”)
La Liturghia Arhierească de astăzi, săvârșită de același Ierarh, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei, Perasfințitul Părinte Emilian a așezat la sufletele credincioșilor învățăturile ce se desprind din textele scripturisticie ale zilei, vorbind despre Împărăția Cerurilor cea lăutrică, despre pocăința sinceră și profundă, despre schimbarea interioară și despre credința care transformă ființa.
CUVÂNTUL IERARHULUI
„Încheiem astăzi o perioadă frumoasă, însemnată și folositoare pe care am petrecut-o împreună în rugăciune, aici în biserică, în familie, împreună cu cei dragi, însă depinde doar de noi dacă astăzi ne aflăm mai plini de Dumnezeu, mai înțelegători, mai luminoși, mai sănătoși sau mai iubitori de frumos și adevăr.
În această zi de praznic, în Duminica după Botezul Domnului, în care sărbătorim atât ziua Învierii cât și Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, încheiem, așadar perioada Sfintelor Sărbători atât de frumoase, înălțătoare și convingătoare pentru ceea ce înseamnă slujirea Bisericii noastre, cler și popor, față de Mântuitorul Iisus Hristos Întrupat, mort și Înviat pentru a noastră mântuire, și față de Sfânta Treime.
Sfânta Biserică a rânduit mai multe citiri din Noul Testament. La Sfânta Evanghelie s-au citit două paragrafe: unul în care se vorbește despre începutul activității Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu aceleași cuvinte pe care le-a folosit Sfântul Ioan Botezătorul „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”, dar cu o altă conotație, și un alt text în care Mântuitorul arată că este Lumina lumii și i-a luminat pe cei care se aflau în întuneric. După cum spun Sfinții Părinți, Mântuitorul nu S-a întrupat doar pentru mântuirea poporului ales, poporul lui Israel, ci pentru întreaga lume. Tocmai de aceea este interesant și folositor începutul propovăduirii Evangheliei Sale nu în Ierusalim, ci în Galileea neamurilor. Și spune Mântuitorul că cei care vor crede în El vor avea viață, că cei care vor primi Evanghelia și Cuvântul Lui vor dobândi Împărăția lui Dumnezeu. Despre această Împărăție, spune Mântuitoul la un moment dat că se află în interiorul noastru, al fiecăruia. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul și-a început activitatea și a continuat-o cu cuvintele „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”, vorbind astfel despre Împărăția ce va să vină, adică despre Mântuitorul, Domnul Hristos vorbește despre Sine, despre Împărăția pe care a întemeiat-o cu Sfânta Treime și care se sălășluiște în fiecare dintre cei care primesc Botezul în numele Preasfintei Triemi și cred în El.
Schimbarea se petrece în interiorul ființei umane, în interior, și de aceea apelează Mântuitorul la conștiința fiecăruia să cunoască și să se transforme în interiorul ființei sale prin credință. Credința care transformă ființa, credința în Dumnezeul cel adevărat.
Pocăința propovăduită de Domnul Hristos este mai mult decât cunoașterea lui Dumnezeu, este mai mult decât efortul omenesc de a crede în Dumnezeu, pentru că această pocăință este o cale către cunoaștere, o cale către întâlnirea cu Dumnezeu. Cerându-ne iertare pentru greșelile făcute înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, de fapt înaintăm pe cale pentru a ne întâlni cu Dumnezeu, pregătiți, curați, sfințiți, iar mai apoi, prin întâlnirea cu El, să ne îndumnezeim. Spune Sfântul Chiril al Alexandriei că cel mai mare rod al pocăinței este de fapt credința. Atunci când te pocăiești, îți ceri iertare, îți revii în fire, de fapt crezi cu adevărat în Dumnezeu. Iar dacă tu crezi cu adevărat în Dumnezeu, nu mai greșești, spune Sfântul Chiril. Căci atunci când crezi în cineva și îl iubești cu toată ființa ta nu îți dorești să îl superi cu nimic, nu vrei să îi greșești cu nimic. Așadar, pocăința este începutul credinței cu adevărat, credința care transformă. Prin pocăință se reface Împărăția lui Dumnezeu care aparține de suflet, căci, spune Sfântul Apostol Pavel, Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci este dreptate, bucurie și adevăr în Duhul Sfânt. Deci aceasta căutăm: dreptatea, bucuria și adevărul.
Ne întrebăm adesea ce este în sufletul nostru. Este liniște, este pace? Este prezent Duhul Sfânt în sufletul nostru sau este tulburare, neliniște, neîncredere sau ură? Ne întrebăm și ne răspundem, fiecare după starea lui.
Sfântul Ioan Botezătorul este glasul celui ce strigă în pustie, însă, spune Sfântul Chiril, Mântuitorul este Cuvântul întrupat, nu mai este glasul celui ce strigă în pustia sufletului.
Dacă s-a sălășluit Cuvântul lui Dumnezeu în noi, să îl lăsăm să rodească în ființa noastreă, pentru a avea Har și a mărturisi despre Hristos, despre Evanghelia Lui, despre Biserică, desprea viață și despre om – coroana Împărăției lui Dumnezeu. Și atunci de ce să fugim de Dumnezeu în lumea aceasta, când El ne caută și ne spune: Veniți la Mine cei osteniți și împovărați. De ce să fugim de Dumnezeu cu conștiința, cu starea noastră sufletească, când ne putem apropia de El și ne putem apropia și de oameni?
M-am întrebat de ce în partea de vest a țării sunt atât de multe biserici cu hramul Sf. Ioan Botezătorul și cred că am găsit răspunsul: pentru că Sfântul Ioan a fost un om al dreptății, iar poporul român din această zonă a țării, de multe ori și-a căutat dreptatea și în fața lui Dumnezeu, și în fața conducătorilor lumii, fiind un popor asuprit de-a lungul vremurilor. De aceea să cinstim memoria înaintașilor noștri, rugându-L pe Dumnezeu să îi ierte pe toți cei care s-au sacrificat, care L-au mărturisit pe El și Biserica Apostolică Ortodoxă chiar cu prețul vieții. În pace și înțelegere continuându-ne activitatea, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile revărsate supra noastră prin Sfinții Săi și să-l rugăm pe Sfântul Ioan Botezătorul să ne lumineze calea pe care mergem, să reușim să fim oameni drepți și iubitori, să fim oameni ai păcii și ai bunei-înțelegeri. Ani mulți și binecuvântați cu ocrotire de la Sfântul Ioan tuturor celor care îi purtați numele și toți să-i urmăm pilda vieții, fiind oameni care fugim de păcat și care căutăm adevărul, dreptatea și dragostea față de Dumnezeu și oameni.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la prăznuirea Sfântului Ioan Botezătorul în Catedrala istorică a Aradului.
7 ianuarie 2024, Duminica după Botezul Domnului, prăznuirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, Ieșirea la propovăduire a Domnului, Liturghie Arhierească la Catedrala Veche și o părintească invitație, ca de la hotarul acestei zile, prin pocăință sinceră, să fim oameni drepți și iubitori, să fim oameni ai păcii și ai bunei-înțelegeri.
