Duminica a 4-a după Paști, a ”Vindecării slăbănogului de la Vitezda”, ne regăsește în Parohia Chier, din Protopopiatul Ineu, cu prilejul de a fi gazda Cercului pastoral-misionar Târnova, coordonat de Pr. Ivănuț Voicu.

S-a săvârșit Sfânta Taină a Maslului de către preoții: Pr. Ivănuț Voicu – Parohia Chier, Pr. Păiușan Florin – Parohia Târnova , Pr. Alin Pingică – Parohia Arăneag, Pr. Giurgiu Gheorghe  – Parohia Nadăș, Pr. Bun Costel – Parohia Tauț, Pr. Lucaciu Marius  – Parohia Minișel, Pr. Măriuță Doru – Parohia Camna, Pr. Bisorca Ciprian-Gheorghe – Parohia Iercoșeni. De asemenea, soborului slujitor s-a alăturat și invitați de suflet al parohiei, părintele pensionar Păiușan Teodor, Pr. Ivănuț  Valerian-Iulian  – Parohia Bârsa, Pr. Buntean Sebastian – Parohia Șomoșcheș, Pr. Leahu Cristian Dănuț – Parohia Mocrea.

Cuvântul de învățătură adresat inimilor credincioşilor prezenți de către decanul de vârstă din sobor, și anume, părintele pensionar Păiușan Teodor. Părintele, ne-a reamintit ca suntem în intervalul celor patruzeci de zile, de la Înviere până la Înălțare, interval de timp în care Hristos cel înviat s-a arătat ucenicilor săi, cu trupul Său cel de după Înviere, ce nu mai este supus rânduielii lumii materiale, nici suferinței. În contextul ”Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și a Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți” în Patriarhia Română, întrunirea Cercului Pastoral-Misionar reprezintă un prilej în plus a Bisericii în a veni în întâmpinarea persoanelor în suferință, prin practica înrădăcinată de a se săvârși Taina Sfântului Maslu, după îndemnul Sfântului Apostol Iacov: ” Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.” (Iacov 5, 13-15).

Acest îndemn al Apostolului Iacov, este atât o chemare la rugăciune cât și o responsabilizare a noastră a tuturor, de a fi ajutor, sprijin și îndemn bun către cei în suferință, înțelegând toți că sănătatea este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, prin urmare, se cuvine cu atât mai mult ca cei ”în putere” – adică cei sănătoși să fie ajutor celor în suferință. Lipsa de compasiune față de cei mai slabi sau în suferință, denotă degradarea umanității, degradarea comportamentului firesc între oameni, de aceea și Evanghelia zilei scoate în evidență acest aspect negativ, când Hristos îl întreabă pe cel în suferință ”Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbura apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea” (Ioan 5, 6-7).

De asemenea, la Vitezda se observă și lucrarea cea adâncă și tainică a vindecării desăvârșite ce o săvârșește Mântuitorul în vița celui în suferință, și aceasta mai clar la reîntâlnirea dintre cel vindecat și Iisus, arătând lămurit legătura dintre suferință și păcat: ” După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Prin urmare, suntem chemați la a fi mai atenți la felul în care alegem să ne trăim viața, fără excese și abuzuri, ci toate cu măsură și responsabilitate, păstrând astfel un echilibru trupesc și sufletesc, cu noi înșine, cu cei din jur, dar și înaintea lui Dumnezeu: ”Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus şi prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tată” (Coloseni 3, 17)

Momentele înălțătoare au continuat și după Taina Sfântului Maslu printr-o serie de pricesne interpretate magistral de tinerii Ignișca Maria Lucia și Pingică Laurențiu.

În încheiere preotul paroh Ivănuț Voicu a mulțumit preoților prezenți și credincioșilor pentru osteneala lor și a susținut referatul cu tema: ”Îngrijirea bolnavilor în viața și scrierile Sfinților Părinți, instituțiile social-medicale pentru îngrijirea bolnavilor din trecutul Bisericii”. Amintim aici, faptul că cele mai vechi referințe legate de îngrijirea bolnavilor la începutul creștinismului se regăsesc în „Didahia celor Doisprezece Apostoli” : „Nu-ți întinde mâinile când e să iei şi nu le strânge când e să dai. Dacă ai prin lucrul mâinilor tale, dă ca răscumpărare pentru păcatele tale. Să nu șovăi să dai, nici să nu murmuri că dai, căci vei cunoaște Cine e Cel ce-ți dă în schimb răsplată bună. Nu-ți întoarce spatele de la cel lipsit, şi să pui în comun cu fratele tău toate şi să nu spui că sunt ale tale; căci dacă veți fi părtași în nemurire, cu atât mai mult în cele muritoare (s.n.).” („Didahia celor Doisprezece Apostoli”, III, 5-8) – având în vedere inclusiv pe cei bolnavi. Apoi, în  „Constituțiile Sfinților Apostoli prin Clement” găsim: „Noi însă trebuie să îi ajutăm pe cei bolnavi, pe cei în primejdii şi pe cei care alunecă şi, pe cât este cu putință, prin îndemnul cuvântului să-i facem sănătoși şi să-i izbăvim din moarte” („Constituțiile Sfinților Apostoli prin Clement”, XIV, 11), Desigur, este recunoscută lucrarea Sfântului Vasile cel Mare, a Sfinților Doctori fără de arginți, de altfel, grija faţă de cei bolnavi poate fi considerată – și este – o componentă a Bisericii lui Hristos.

Pr. Lucaciu Ionuț Marius