Sabin V. Drăgoi – 130 de ani de la naștere

Născut în localitatea Săliște din județul Arad, la data de 6 iunie 1894, învățătorul, profesorul, etnologul și compozitorul Sabin V. Drăgoi și-a asigurat, prin întreaga sa activitate, făcută cu multă dăruire, un loc de frunte în panteonul muzicii românești.

Primii pași în prea frumoasa grădină a Euterpei i-a făcut alături de învățătorul Alexandru Andraș din satul Petriș. S-a inițiat în străvechile glasuri ale octoihului la strana bisericii din Săliște, unde a cântat, din fragedă vârstă, alături de tatăl său, Vasile Drăgoi.

Elev al Școlii medii din Arad, a fost solicitat să cânte în corul bisericii romano-catolice, apoi a devenit cursant al Preparandiei din același oraș, unde l-a descoperit pe muzicianul Matei Zoltan. Acesta a fost cel care l-a inițiat în studiul viorii, pianului și al celui mai complex instrument muzical – orga, în muzica vocală și în studierea creației compozitorilor români: Tiberiu Brediceanu, George Dima, Iacob Mureșianu, Ion Vidu, dar și a celor străini: I.S. Bach, L. van Beethoven, G. Häendel, W.A. Mozart.

După absolvirea Conservatorului din Cluj, Iași și Praga, Sabin V. Drăgoi a devenit un muzician consacrat. George Sbârcea, muzicolog, un prieten apropiat al maestrului Sabin V. Drăgoi, îi creionează astfel portretul: „Mic de statură, cu ochii vii și întunecați, cu lavalieră romantică și costum închis de învățător rural venit de la oraș de sărbători”1. Iar dr. Aurel Cosma aprecia la el „modestia, sufletul generos”, „caracterul frumos”, „firea blândă și tăcută, puțin comunicativă”2.

Cunoscutul compozitor și etnomuzicolog Béla Bártok, trecând prin Timișoara, a intrat în librăria fraților Moravetz. Din mulțimea partiturilor puse la dispoziție, atenția i-a fost reținută de cele ale compozitorului Drăgoi. Iată ce i-a spus librarului: „Aveți grijă de acest om; el vine pe urmele mele”3.

Sabin Drăgoi și-a început cariera didactică la catedră, ca învățător. Mai târziu a funcționat ca profesor și director al Conservatorului din Timișoara. Cunoscut ca un pasionat etnomuzicolog, a fost numit de conducerea Consiliului culturii ca director al Institutului de Etnografie și Folclor din București.

De la prima sa încercare componistică (la vârsta de 16 ani), la armonizarea colindelor (un gen muzical folcloric îndrăgit de el), la compozițiile vocal-simfonice, oratoriul „Constantin Brâncoveanu” și cantata „Lăudați”, la antifonul „Acestea zice Domnul” și „Liturghia” în Mi minor pentru cor de bărbați, la Liturghia solemnă pentru cor mixt și poporală a Sfântului Ioan Gură de Aur, la „Divertismentul sacru” și „Divertismentul rustic” și, în sfârșit, la opera „Năpasta” și „Memento mori” („Orațiune funebră, la groapa mea”), întreaga sa creație este impregnată de muzică bisericească de rit ortodox.

Dr. Aurel Cosma, un apropiat al omului și artistului Drăgoi, ne-a lăsat următoarea mărturisire în lucrarea amintită: „În momentele de inspirație, când îi umblau degetele pe claviatura pianului și compunea armonii religioase, îmi repeta că o tainică șoaptă lăuntrică îl îndemna să-L caute pe Dumnezeu prin muzică, de aceea creațiile sale sunt parcă melodii angelice”.

„Divertismentul rustic” pune în valoare cântecul de stea „O, ce veste minunată” în cele două ipostaze: a citatului folcloric și a prelucrării.

Deosebit de bogat în reprezentări muzical-religioase este oratoriul închinat martirului creștin Constantin Brâncoveanu. În această „lucrare dramatică” sunt prezentați: frați călugări, maici și îngeri, acțiunea petrecându-se într-un spațiu sacru.

Ca și în „Divertismentul rustic”, în această amplă lucrare vocal-simfonică, S.V. Drăgoi nu a scăpat de obsesia valorificării vechilor colinde românești. „Atmosfera tainică”, menționează dr. Aurel Cosma, „și muzica religioasă de stil ortodox sunt impresionante”.

Am consultat o seamă de cântări liturgice ale mai multor compozitori, dar ca „Heruvicul”, „Ca pe împăratul”, „Sfânt” („Osana”), „Cuvine-se cu adevărat” din Sfânta Liturghie în Mi minor pentru cor de bărbați a lui S.V. Drăgoi nu am aflat.

Anul 1928, când a avut loc la București premiera operei „Waporta”, a fost momentul „nașterii” acestui gen muzical.

Inspirat de nuvela „Năpasta”, a lui Ion Luca Caragiale, S.V. Drăgoi a alcătuit libretul operei muzicale pe care a intitulat-o tot „Năpasta”. Și din această lucrare transpare credința autorului în Dumnezeu, conexiunea cu muzica religioasă fiind evidentă. Amintesc doar două exemple. Ion, ocnașul nebun, i-a mărturisit Ancăi că „Maica Domnului îi vine într-ajutor de câte ori necuratul îl încearcă”4. La moartea lui Ion, „sunetele slujbei de utrenie se aud din depărtare de la biserica din sat”5.

Sabin V. Drăgoi a fost muzicianul care a realizat acordajul clopotelor Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Prin sunetul lor, credincioșii își vor aminti peste vreme de cel care a fost un intelectual credincios, un om al Bisericii Ortodoxe și un apreciat creator de muzică religioasă vocală și instrumentală.

Ca urmare a activităţii sale prodigioase a primit titlurile de: maestru emerit al artei; laureat al Premiului de Stat; membru corespondent al Academiei Române .

La un moment dat se punea problema de a fi desemnat „cel mai mare compozitor român”, dar George Enescu era deja apreciat ca fiind „compozitorul fără pereche”.

Fie-i râvna grăitoare, memoria binecuvântată și faptele vrednice de cereasca răsplată!

Note:

1. George Sbârcea, Întâlniri cu muzicieni ai secolului XX, București, Editura Muzicală, 1984, pp. 202-204.

2. Dr. Aurel Cosma, „Sabin Drăgoi și muzica religioasă”, în: Altarul Banatului (Timișoara), II (1991), nr. 7-9, pp. 95-103.

3. George Sbârcea, Întâlniri…, p. 202.

4. N. Negrea, Cartea spectatorului de operă, București, Editura Muzicală, 1956, p. 16.

5. N. Negrea, Cartea spectatorului, p. 110.

Prof. dr. Dumitru Jompan

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sabin-v-dragoi-130-de-ani-de-la-nastere-190432.html