În tinda apusului de soare al Duminicii a 21-a după Rusalii și ajunul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, credincioșii arădeni au trăit clipe de binecuvântată bucurie la Biserica de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, unde au participat la Slujba Vecerniei cu litie urmată de Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva și procesiunea cu racla în care se află Veșmântul care a acoperit pentru o vreme cinstitele ei moaște.
Deși până nu de mult știam că două sunt lăcașurile de închinare arădene binecuvântate de prezența unui Veșmânt al Cuvioasei (Schitul Bodrogu Vechi și Parohia Căprioara), începând din acest an s-a adăugat acestora și Biserica de la Județean. Deloc întâmplător, pentru că acoperământul Cuvioasei a fost primit ca dar special la tricentenarul celei mai vechi biserici funcționale de lemn, din România.
„Vedem de câteva zile cât de mulți oameni merg spre Iași, pentru a o cinsti pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. În smerenie, dar în bucurie și dragoste mare, deși n-am ajuns la Iași, iată că a venit, prin darul lui Dumnezeu, un dar de la ocrotitoarea bisericii noastre. Căci în acest an, în care marcăm 300 de ani de viață liturgică a acestei bsierici, am primit acoperământul Cuvioasei de la frații noștri din Moldova.”, a spus Părintele Ioan Stoica.
Ca dovadă și martori ai bunei lucrări, încă de la intrare, puteai lesne observa un ”300” încă scris cu flori nemuritoare din ziua resfințirii, bustul Academicianului Cornelia Bodea și tabloul-icoană cu chipul Părintelui Pavel Vesa (în fața căruia pâlpâia jucăuș lumina unei lumânări), de numele cărora se leagă aducerea bijuteriei de bisericuțe de la Groșeni la Județean.
Rugăciune, chipuri senine și o liniște aparte în care se înscriau fără vreun efort anume chiar și sirenele salvărilor care veneau și plecau, împletindu-se cu acel ”Domnului să ne rugăm”, rostit adesea de Părintele.
Întâmplător sau nu, ieri am primit de la cineva drag, aflat în pelerinaj la Iași, o fotografie cu o pancartă pe care cineva scrise ”Tu ai să reușești”. Era acolo, chiar în locul în care se așezase la rândul la care avea să stea mai bine de 10 ore pentru a ajunge la Moaștele Cuvioasei Parascheva. ”Tu ai să reușești”, părea că răspunde Cuvioasa, în această seară, prin Slujba Vecerniei, a Acatistului și prin prezența Veșmântului său în apropierea spitalului, tuturor sirenelor/strigăte de ajutor ale celor aflați în neputințe.
”Cuvioasa chiar face minuni!”, avea să îmi spună cu o convingere care ițea lacrimi în colțuri de ochi, doamna care se ocupă de buna rânduială a bisericuței și care îmbrățișează cu o bucurie ce te duce cu ușurință mai aproape de Cer.
Plecând cu pași mici, așa cum faci de obicei când de fapt ai mai vrea să zăbovești într-un anume loc, parcă o tot auzeam spunând ”Cuvioasa chiar face minuni!”. Acolo, în urma pașilor noștri mici… o destăinuire căreia ne-am făcut martori fără să facem ceva în acest sens: „În studenție mergeam în catedrală de multe ori și se întâmpla să fiu doar eu cu Cuvioasa… am stat ore întregi acolo, cu ea. Cine s-ar fi gândit că voi ajunge să îi port veșmântul, în procesiune, în Arad?”, spunea șoptit una dintre cele patru doamne care au dus racla cu acoperământul Cuvioasei.
A fost rugăciune, a fost liniște și au fost sirene, a fost procesiune cu Veșmântul Cuvioasei la Biserica tricentenară de la Județeanul arădean.
„Cu recunoștință am trăit acest moment de sărbătoare, pe care îl vom încununa mâine prin săvârșirea Sfintei Liturghii” – Pr. Ioan Stoica.