Botezul Domnului sau Teofania (Sfânta Arătare a Domnului – în vechime, n.r.) este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății. Ea reprezintă, așa cum îi spune numele, arătarea Domnului – prin botezul lui Ioan – în apele Iordanului și, practic, începutul propovăduirii Evangheliei mântuirii neamului omenesc. Așa cum evidențiază pericopa evanghelică a zilei, de la Sfânta Liturghie, Iisus Hristos, Om Adevărat și Dumnezeu Adevărat, este botezat de către rob, în persoana Sfântului Ioan Botezătorul iar glasul Tatălui din ceruri relevă importanța rolului de mântuire, din iubire, pentru întreaga umanitate, a lui Hristos: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 13-17). Teofania se sărbătoarea în biserica primară alături de Nașterea Domnului, ca o sărbătoare unificată, dar după secolul IV (mai precis în anul 379), există prima mărturie că, atât Crăciunul, cât și Botezului Domnului se prăznuiau distinct, pentru a arăta importanța lor ca momente principale în activitatea și viața Mântuitorului.
În această zi, se oficiază una dintre cele mai frumoase rânduieli de sfințire, anume ierurgia de sfințire a apei celei mari de Bobotează sau a Aghiesmei Mari, cum mai este numită de către preoți, apa sfințită ajungând apoi la casele oamenilor spre desăvârșire și chemarea harului lui Dumnezeu.
Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, a săvârșit în această zi de mare praznic Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala Arhiepiscopală din Arad, într-un sobor de preoți și diaconi, dintre care amintim pe Pr. Bogdan-Gheorghe Noghiu, Consilier Social al Arhiepiscopiei Aradului, Pr. Simion Mladin, Eclesiarhul și Administratorul Catedralei Arhiepiscopale, Pr. Dr. Mircea-Florin Cricovean, Pr. Gheorghe Gogan, Arhid. Claudiu Ștefan Condurache și Arhid. Alexandru-Adrian Tiulea.
La momentul cuvenit, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură despre: „Izvorul binecuvântărilor” (Tit 2 și 3, Matei 3, Marcu 1) în repejunile Iordanului este Însuși Mântuitorul venit să primească botezul de la Ioan Botezătorul pentru a împlini toată dreptatea, adică voia lui Dumnezeu după planul Său mântuitor, ștergerea păcatului strămoșesc pentru toți cei care îl moșteneau și în aceasta dând exemplu îndemnător pentru renașterea duhovnicească spre veșnicie, El Însuși nefiind sub această legătură prin întruparea Sa. Rugăciunea sfințirii mari a apei este deplin lămuritoare asupra învățăturii Bisericii spre luare aminte și încă privind Botezul copiilor, nu ca merite personale ci ca dar al milei lui Dumnezeu față de toți fii Săi, precum glăsuiește însuși imnul praznicului – „În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne – închinarea Treimii S-a arătat…”
Răspunsurile liturgice au fost date de către grupul de cântăreți ai Catedralei, conduși de către Diac. Daniel Cociuba, Dorin Neag și Laurențiu Pingică.
Totodată, după rugăciunea Amvonului, s-a săvârșit slujba de sfințire celei mari a apei sau a Aghiesmei Mari. De menționat este că această ierurgie nu are structura unei slujbe de sine stătătoare, cu formule de binecuvântare la început și de otpust la sfârșit, ci e încadrată în rânduiala Liturghiei. Ea se află în cartea de cult numită Molitfelnic și în Mineiul pe ianuarie (ziua 5).
A fost o sărbătoare de comuniune frățească, prin care toți cei prezenți s-au împărtășit de harul cel sfințitor, care a venit prin apă ca să sfințească toată firea omenească.
Așa cum prin Liturghie se permanentizează Jerfa lui Hristos pe Crucea Golgotei pentru întreaga umanitate, tot așa, la Iordan, Porumbelul, adică Duhul Sfânt, s-a pogorât peste firea omenească a lui Iisus Hristos, arătând că omul se poate îndumnezei prin credință, har și iubire.

Arhid. Claudiu Condurache