Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim a fost trăit anul acesta cu o emoție aparte în Parohia Ortodoxă „Înălțarea Sfintei Cruci” din Moțiori, Protopopiatul Ineu, unde credincioșii au unit rugăciunea, tradiția și bucuria copiilor într-o sărbătoare care a coborât parcă din paginile Sfintei Evanghelii în curtea bisericii satului.

În ajunul sărbătorii, liniștea zilei a fost străbătută de pașii copiilor care, purtând icoane în mâini, au pornit în procesiune după sălcuțe. Această rânduială simplă, dar plină de semnificație, a reînviat imaginea copiilor din Ierusalim care L-au întâmpinat pe Mântuitorul cu ramuri de finic și cu strigăte de bucurie: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”(Ioan 12, 13). Sălcuțele adunate au devenit, pentru micii participanți, nu doar un simbol al sărbătorii, ci o lecție vie despre credință, ascultare și comuniune.

În Duminica praznicului s-a continuat această atmosferă de sărbătoare prin participarea numeroasă la Sfânta Liturghie, iar după încheierea slujbei, curtea bisericii a devenit locul unei activități deosebite, intitulată: „Din pridvorul bunicilor, în inima copiilor-glas de toacă”.

În această întâlnire a generațiilor, cu mic cu mare, de la cel mai tânăr până la cel mai vârstnic credincios, cei dornici au luat parte la baterea toacei. Sunetul ei a răsunat peste sat ca o chemare la rugăciune, dar și ca o mărturie vie a unei tradiții păstrate cu sfințenie în localitate,  în special în perioada Postului Mare când la casele credincioșilor se bate toaca, amintind de vremea când satul întreg trăia în ritmul rugăciunii și al pregătirii pentru Înviere.

Momentul a fost cu adevărat emoționant întrucât a marcat implicare directă a copiilor, părinților și a bunicilor, care la rândul lor fiecare dintre ei și-au manifestat talentul. Nu a fost doar un gest simbolic, ci o punte vie între generații, o predare tăcută, dar profundă, a tradiției și a credinței.

Această activitate s-a așezat în mod firesc în contextul „Anului Omagial al pastorației familiei creștine și a Anului Comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame)” precum și în cadrul Concursului Național Catehetic „Familia-binecuvântare a lui Dumnezeu și Școală a iubirii smerite și darnice” arătând cum familia devine primul loc de învățare a credinței, iar biserica spațiul în care această credință se trăiește comunitar. Pridvorul bunicilor s-a mutat, pentru o clipă, în curtea bisericii, iar inimile copiilor au devenit locul în care tradiția a prins din nou rădăcini. Participanții au primit ca semn de recunoștință pentru implicare o diplomă și un mic dar din partea Bisericii.

Praznicul Floriilor de la Moțiori nu a fost doar o rememorare liturgică a unui moment istoric și spiritual ci o trăire autentică a lui în viața satului. Prin procesiunea copiilor, prin sălcuțe, prin glasul toacei și prin comuniunea dintre generații, s-a arătat că credința nu este doar moștenire, ci viață care se transmite, se învață și se trăiește împreună.

Astfel, Intrarea Domnului în Ierusalim a devenit, pentru credincioși și o intrare a tradiției în inimile celor tineri, o reînnoire a legăturii dintre trecut și prezent, dintre bunici, părinți și copii, sub binecuvântarea Bisericii și în lumina praznicului.

Pr. Drd. Denis-Alexandru Roșu-Drăgan – Parohia Moțiori