Bisericuța și credincioșii parohiei Arad Micălaca Nouă-Pasaj se află sub ocrotirea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos.

Încă de la înființarea parohiei, Icoana Maicii Domnului „Vimatarissa” stă de veghe și poartă de grijă, tuturor credincioșilor ce se închină cu evlavie înaintea ei. O copie a icoanei a fost adusă în Arad în anul 2016 de la Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi din Sfântul Munte Athos. La 1 decembrie 2019, icoana și-a găsit locul în bisericuța noastră, de unde ne povățuiește și ne ocrotește neîncetat. În fiecare luni seară, după rânduiala vatopedină, săvârșim Paraclisul Icoanei.

A treia zi de Paști, Marțea Săptămânii Luminate, credincioșii parohiei noastre o cinstesc pe Maica Domnului, în chip deosebit. În preziua Praznicului a fost săvârșită slujba Vecerniei și Paraclisul Vimatarissei, în fața icoanei. A doua zi de dimineață, după slujba Utreniei, în cadrul căreia s-a pregătit Sfântul Agneț pentru împărtășirea bolnavilor, a persoanelor vârstnice și a copiilor, pentru tot anul, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, după care a urmat procesiunea în jurul bisericii cu Icoana „Vimatarissa”, străjuită fiind de Sfânta Cruce, de prapori, dar mai ales de sufletele copiilor, tinerilor și adulților care și-au unit glasurile cântând polieleul și alte imnuri închinate Maicii Domnului.

„Maica Domnului „Vimatarissa”, „Altărița” sau „Ktitorissa” este cea mai renumită icoană găzduită de Mănăstirea Vatoped, considerată a fi ocrotitoarea așezământului. Este așezată în katholikonul Mănăstirii, pe scaunul arhieresc din Sfântul Altar.

Potrivit tradiției, naufragiind corabia în care se afla Arcadie, fiul împăratului Theodosie cel Mare, acesta a fost izbăvit prin ajutorul minunat al Maicii Domnului, care l-a adus pe uscat, fiind aflat într-un tufiș, în locul în care mai târziu avea să fie construită Mănăstirea Vatoped și unde acesta a găsit icoana Născătoarei de Dumnezeu.

De această icoană este legată o minune petrecută în secolul al X-lea. În vremea unui atac al piraților arabi asupra mănăstirii, ierodiaconul Sava apucase să ascundă icoana Maicii Domnului, aruncând-o în fântâna Sfântului Altar, împreună cu Crucea lui Constantin cel Mare și cu o făclie aprinsă ce ardea întotdeauna înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Nu reuși, însă, să scape și el însuși de urgia cotropitorilor, care l-au prins și l-au vândut rob în Creta. Când, după șaptezeci de ani, în vremea împăratului Nichifor Focas, Creta s-a izbăvit de pirați, și-a recăpătat libertatea și Cuviosul Sava care, fiind acum la adânci bătrâneți, s-a întors în Mănăstirea sa de metanie. Aici i-a arătat egumenului Nicolae locul în care trebuia săpat pentru a descoperi vechea fântână a Altarului în care, o!, minune, au găsit icoana și Crucea plutind drepte deasupra apei, iar lumânarea încă aprinsă, așa cum fusese lăsată cu șaptezeci de ani în urmă! Cu alte cuvinte, se petrecuse o îndoită minune – sfintele odoare aruncate în apă nu suferiseră vreo stricăciune, prin minunea și purtarea de grijă a Maicii Domnului, iar lumânarea ardea de șaptezeci de ani fără a se mistui! De atunci, în amintirea minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Maicii Domnului, iar în fiecare zi de miercuri se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în katholikonul Mănăstirii.

În cadrul litaniilor Mănăstirii, această icoană a Maicii Domnului ocupă locul de cinste. În ziua prăznuirii sale, în marțea din Săptămâna Luminată, are loc procesiune cu Sfânta icoană în jurul Mănăstirii. De asemenea, în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie și de Bobotează, icoana este purtată în procesiune.”

De la venirea icoanei în bisericuța noastră, preot și credincioși, simțim purtarea de grijă și ocrotirea Maicii Domnului asupra noastră, nădăjduind că Preacurata va fi „Ctitorița” sfântului locaș pe care ni-l dorim atât de mult.

„Râurile minunilor Tale să se reverse și în viața noastră,

Ca, și noi călcând toată patima, să petrecem viață cuvioasă,

Îngrădește-ne cu stâlpii rugăciunii Tale de toată mânia celui rău,

Și pentru iertarea păcatelor noastre, roagă-Te Fiului Tău.” – Tropar.

Pr. Dr. Petru Ursulescu