În prima săptămână din Postul Mare am obișnuit să săvârșim după rânduiala Triodului, Pavecernița Mare și canonul Sf. Andrei Criteanul ămpărțit pe cele patru zile având invitați în fiecare seară duhovnicească câte un preot duhovnic pentru a ne întări în credinta cea ortodoxă și a întelege mai mult despre pocaință.
Înainte cu două săptămâni am fost pe la casele creștinilor din parohie fără excepție pt a le adresa o “invitație la rugăciune” stând de vorbă cu ei și aflând că în urmă cu mulți ani pe vremea Pr. Partenie Mârza se săvârșeau aceste slujbe împreună cu ceasurile împărătești la vremea lor.
Cu mare bucurie în suflet în prima seară ne-am strâns la Biserica din sat în număr foarte mare la ora 18.00, începând slujba și având în mijlocul nostru pe Pr. Protopop Ioan Jidoi și secretarul protopopiatului Lipova, Pr. Cosmin Balint de la parohia Batuța, iar la sfârșitul slujbei părintele protopop ne-a vorbit despre importanta Postului și despre folosul acestor slujbe ce trezesc în noi conștiința sufletului și ne duc gândul la adevarata pocăință, cu cele patru etape ale sale și anume recunoasterea păcatului, mărturisirea lui către preotul duhovnic, făgăduința că nu se va mai repeta păcatul în viața noastră și împlinirea canonului dat de preotul duhovnic, iar aceste etape împlinite ne fac să trăim pocăința. În finalul cuvântului părintele protopop a mai explicat despre Pavecernița din punct de vedere liturgic și cum bisericile noastre de mir devin în această perioadă mici mănăstiri.
În seara zilei de marți ne-am bucurat în mijlocul nostru de prezența părintelui Romulus Francescu de la Parohia Toc care ne-a vorbit despre actualizarea postului zilelor nostre. Cum există oameni care postesc de nevoie din cauza lipsurilor materiale și cum posteau odinioară bătrânii noștrii care fierbeau oalele și tacâmurile înainte de intrarea în Postul Mare, și cum în ziua de astăzi poate crestinii nu mai reușesc să postească postul cel alimentar dar fac față stresului, problemelor și necazurilor ce se abat în viața lor si datorită faptului că nu clachează în astfel de încercări am putea spune că este și aceasta o formă de post și ar trebui să începem și postul gândului , a clevetirii și a mâniei. În finalul cuvântului părintele a vorbit și despre simbolismul și istoricul Pavecerniței : “ Slujba Pavecerniței s-a dezvoltat din rugăciunea de mulțumire pe care credincioșii o aduceau lui Dumnezeu, în particular, înainte de culcare, încă din primele trei secole ale istoriei creștine, precum se vede din recomandarea pe care o face de ex. Clement Alexandrinul în secolul III: „E sfânt lucru să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, înainte de a merge la culcare, căci ne-am bucurat de bunătatea și iubirea Lui de oamneni, încât să mergem la somn cu Dumnezeu în suflet”. În secolul al IV-lea Eusebiu de Cezareea amintea deja a șaptea laudă zilnica de rugaciune, ce se săvârșea între masa de seară și culcare.
Cele mai vechi mentiuni cu privire la această slujbă le întâlnim în „Regulile monahale” scrise de Sfântul Vasile cel Mare între 358-362 pentru comunitatea monahală întemeiată de el în Pont. Se pare că în această comunitate Pavecernița a fost inclusă pentru prima dată ca rânduială liturgică zilnică.
De asemenea, rânduiala are un caracter de pocăință. Citirile, rugăciunile, cântările, toate au un caracter penitențial (Psalmul 50, rugăciuni de umilință, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea lui Manase, rugăciunea Sfântului Mardarie).Cei 6 psalmi de la începutul Pavecerniței Mari reprezintă un fel de paralelă cu exapsalmul de la începutul Uterniei. De o remarcabilă frumusețe poetică și mistică sunt cele două cântări caracteristice Pavecerniței mari: cântarea lui Isaia („Cu noi este Dumnezeu”) și „Doamne al Puterilor, fii cu noi”. Amândouă se cântă antifonic, alternativ, precum în Biserica veche.”
În a treia seară duhovnicească am avut în mijlocul nostru pe Părintele Călin Craveț de la Parohia Roșia Nouă care a vorbit despre familia creștină și datoriile sale în zilele noastre, importanța nașterii copiilor în sânul familie și educarea lor corespunzătoare pentru a oglindi părinții în societate încheind cuvântul prin a ne conștientiza importanța rugăciunii și a mersului la Biserică pt familia crestină. În continuare părintele paroh Ștefan Dimitriu a subliniat importanța și semnificația Canonului celui Mare a Sfăntului Andrei Criteanul , “În prima săptămână a Postului Mare şi la Denia din Joia săptămânii a cincea se oficiază în Biserica Ortodoxă slujba Canonul cel Mare. Scopul acestui canon, scris de Sfântul Andrei Criteanul († circa 740 d.Hr.), este să ne readucă aminte de starea noastră de păcătoşenie, de necesitatea chemării numelui lui Iisus Hristos în inima noastră şi de importanţa pe care o are pocăinţa în viaţa noastră.
Din punct de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos (o strofă care dă tonul pentru stihirile care urmează) şi se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi şi una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare”, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.”
În a patra seară duhovnicească am avut bucuria să il primim pe părintele Fabian Iosif Trif de la parohia vecină Corbești care ne-a vorbit despre frumusețea Canonului celui Mare : “ Referindu-se la frumuseţea şi importanţa sa, teologul grec Ioannis Fountoulis a scris următoarele: „(Canonul cel Mare) nu este nimic mai mult decât un cântec de lebădă, un plânset înainte de moarte, un monolog de jale. Poetul se găseşte la sfârşitul vieţii sale. Simte că zilele lui sunt puţine, viaţa lui a trecut. Meditează la moarte şi la judecata dreptului Judecător, care-l aşteaptă. Vine să facă o retrospecţie, o trecere în revistă a duhului lumii. Se aşază ca să discute cu sufletul său. Însă darea de seamă nu este încurajatoare. Lanţul cel greu al păcatului îl strânge. Conştiinţa îl verifică. Şi poetul plânge mereu pentru prăpastia faptelor sale rele. În plânsul acesta se ia la ceartă cu retrospecţia din Sfânta Scriptură. Însă legătura plânsetului cu Scriptura este foarte naturală. Ca om al lui Dumnezeu, poetul deschide cartea lui Dumnezeu ca să îşi evalueze destinul său.
Cercetează unul câte unul modelele sfintei cărţi. Rezultatul comparaţiei este de fiecare dată groaznic şi cauză a noilor bocete. A imitat toate faptele rele ale tuturor personajelor istoriei sfinte, însă nu şi faptele cele bune ale sfinţilor. Nu îi rămân decât pocăinţa, zdrobirea şi refugiul în mila lui Dumnezeu. Şi aici deschide perspectiva optimistă a poetului. A găsit pocăinţa la uşa Paradisului. Nu are să prezinte fructele pocăinţei; oferă însă lui Dumnezeu inima sa zdrobită şi sărăcia duhului său. Modelele biblice: al lui David, al vameşului, al desfrânatei şi al tâlharului îl încurajează. Judecătorul se va milostivi şi de acesta, care a păcătuit mai mult decât toţi oamenii”
În seara zilei de vineri îl așteptăm pe părintele Casian de la Parohia Julița care ne va vorbi și ne va explica despre biruința ortodoxie asupra iconoclaștilor și diferențe între Biserica Ortodoxă cea drept măritoare și sectele protestante și neoprotestante care sunt lipsite de cult și tradiție , acest cuvant ne va fi foarte folositor deoarece ne aflăm în apropierea primei duminici din Post și anume a Ortodoxiei!
Această experiență și practică a fost foarte benefică și cu succes în parohia noastră privindu-o ca pe o necesitate în viața creștinilor care au răspuns la acest apel cu o prezență îmbucurător de mare , aducem doxologie lui Dumnezeu Celui Slăvit în Treime pt toate.
Pr. Ștefan Dimitriu ,
Parohia Petriș pe Mureș
