Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Timotei Seviciu, a participat, joi, 1 decembrie, la manifestările dedicate Zilei Naţionale a României. Acestea au început încă de luni (28 noiembrie) și au continuat și astăzi la Arad. În municipiu au loc o serie de expoziţii, comemorări şi concerte. Cu începere de la ora 10.00, au avut loc depuneri de coroane la mormintele Corifeilor Marii Uniri: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop şi Ioan Suciu din cimitirul Eternitatea de la UTA. Cu această ocazie Înaltpreasfinția Sa a oficiat un serviciu religios după care a avut loc defilarea militară.

Cu începere de la ora 11.15, au avut loc depuneri de coroane la Crucea Martirilor din Parcul Eminescu din spatele primăriei. Pe lângă slujba religioasă şi salutul Drapelului de Luptă, momentul a mai cuprins, printre altele, şi un program artistic al copiilor din cadrul ansamblului „Mărţişorul” al Şcolii Gimnaziale “Aurel Vlaicu” din municipiul Arad.

În seara zilei de joi, în fața Primăriei Arad va avea loc un concert de muzică populară.

Aradul este considerat leagănul Marii Uniri, pentru că aici s-au întocmit documentele şi s-au luat deciziile premergătoare evenimentului care şi-a pus amprenta asupra istoriei României.

Protos. Iustin Popovici

 

Câteva repere istorice la împlinirea a 98 de ani de la Marea Unire

Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În fața amenințărilor Rusiei și Ucrainei, Basarabia și-a proclamat independența la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Țării, care cuprindea reprezentanți ai tuturor naționalităților, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

La 15/28 noiembrie 1918, a avut loc al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului român, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, în unanimitate ”unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României”.

În toamna anului 1918, în condițiile înfrângerii Puterilor Centrale și ale prăbușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională a românilor din Transilvania s-a amplificat. În acest context, la 29 septembrie/12 octombrie 1918 s-a întrunit la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Național Român care a adoptat în unanimitate o declarație privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se poziționa ”printre națiunile libere”.

Actul redactat de Vasile Goldiș se intitula ”Declarația de autodeterminare națională” și făcea referire la cei aproximativ 3.500.000 români care trăiau în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naționale, care să delege organele abilitate ”să trateze și să hotărască în treburi care se referă la situația politică a națiunii române”. Totodată, se cerea ”afirmarea și valorificarea drepturilor ei, nestrămutate și inalienabile, la deplina viață națională”. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în ședința din 5/18 octombrie 1918. Declarația de la Oradea, care afirma dreptul națiunii române la autodeterminare, precum și ideea convocării adunării naționale a reprezentat un act cu o semnificație istorică deosebită privind procesul de unificare națională. (sursa: www.arq.ro)