Biserica filiei Avram Iancu cu hramul „Sf. Trei Ierarhi” a parohiei Vasile Goldiş din protopopiatul Ineu, a găzduit în Duminica a X-a după Rusalii întrunirea preoţilor din Cercul pastoral-misionar nr. 2 – Beliu, coordonați din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, de către Preacucernicul Părinte Radu Belle – Parohia Bochia.

Întrunirea a debutat la ora 17:00 prin săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, de cei 12 preoţi prezenţi. Din sobor din au făcut parte: Pr. Nicolae Ciocan – Parohia Archiș; Pr. Radu Sas – Parohia Agrișu-Mic; Pr. Răzvan Trip – Parohia Bocsig-Gară; Pr. Drăgan Marcel – Parohia Hășmaș; Pr. Ioan Vatrici – Parohia Răpsig; Pr. Florin Culda – Parohia Vasile Goldiș; Pr. Chivulescu Răzvan– Parohia Craiva; Pr. Monea Nicolae – Parohia Tăgădău; Pr. Morar Ioan – Parohia Seliștea; Pr. Huțiu Ioan – Parohia Beliu; Pr. Ardelean Petru- Parohia Chişlaca şi Pr. Ros Roman Ioan Sorin  de la parohia Ciunteşti.  La finalul slujbei părintele Nicolae Ciocan de la parohia Achiş, a rostit un frumos cuvânt de învăţătură, tâlcuind însemnătatea şi folosul postului în viaţa creştinului aducând mărturii din Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Preotul Monea Nicolae de la parohiaTăgădău, a dat citire referatului cu tema ”Patriarhul Nicodim Munteanu (1939-1948): Înţelept păstor şi apărător al Bisericii în timpul unei perioade tulburi din istoria ţării”. Referatul arată că pe parcursul păstoririi sale, Patriarhul Nicodim Munteanu a fost preocupat de starea clerului de mir, de viaţa mănăstirească, de învăţământul teologic, de legăturile cu Bisericile Ortodoxe surori. Remarcabilă este şi activitatea sa culturală. Prin contribuţia sa, Patriarhul se situează în fruntea celor mai importanţi teologi ai epocii sale. Alcătuind numeroase lucrări originale, făcând numeroase traduceri din literatura teologică rusă a secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor, Patriarhul Nicodim va fi personalitatea cea mai de seamă a epocii sale. Încă de la începutul guvernării sale, regimul comunist a pornit o amplă acţiune de epurare a Bisericii Ortodoxe. Astfel, au fost îndepărtaţi din scaune, pensionaţi sau trimişi în recluziune monastică unii ierarhi incomozi pentru noul regim. Prin Decretul 166 din 1947 au fost luate măsuri împotriva tuturor acestora, ca şi împotriva unor preoţi şi monahi. Toţi aceştia erau acuzaţi de simpatii legionare şi închipuite infracţiuni de uneltire contra ordinii sociale.Bolnav şi bătrân, ameninţat în permanenţă cu retragerea din scaun şi cu pensionarea, Patriarhul Nicodim Munteanu a reuşit să se opună transformării Bisericii Ortodoxe Române într-un instrument în mâna regimului comunist. Acuzat că ar fi pactizat cu regimul legionar şi apoi cu cel al mareşalului Antonescu, Patriarhul Nicodim a încercat să nu intre în polemică cu noile structuri comuniste. Istovit de muncă şi apropiindu‑se de împlinirea vârstei de 83 ani, Patriarhul Nicodim Munteanu s‑a stins din viaţă în ziua de 27 februa­rie 1948. A fost înmormântat în ziua de 4 martie 1948 în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

La finalul Tainei Sfântului Maslu preotul paroh a mulțumit din suflet preoților dar și credincioșilor prezenţi. Ziua s-a încheiat cu o agapă creștină

Pr. Nicolae Monea