”Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5, 14-15). Iar Cetatea aflată pe vârful de munte al neamului românesc, clădită din podoaba şi roada lui cea mai de preţ, Sfinții Români, luminează de dincolo de veacuri, nicicum putând fi pusă sub obrocul tulburărilor de tot felul.
Astăzi, în Duminica a doua după Rusalii, facem prăznuirea lor, a Sfinților Români. O mică parte dintr-o rugăciune adresată lor își caută drum spre înaltul cerului zicând: „Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună…”. Își caută drum spre spre înaltul cerului și aprinde candela neamului românesc prin Mucenicii care au murit pentru Hristos, prin Ierarhii care au păstorit cu sfințenie, Cuvioșii care s-au nevoit ca niște îngeri în trup, Mărturisitorii care au păzit dreapta credință și Voievozii care și-au apărat Biserica și neamul.
”Sfinții Români sunt darul poporului român pentru Dumnezeu”,ne-a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în cuvântul așezat la sufletele credincioșilor pentru care astăzi a înălțat Liturghie din Paraclisul ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Arad.
”Duminica trecută am sărbătorit pe toți Sfinții cunoscuți și necunoscuți din toate popoarele lumii, însă această Duminică a 2-a după Rusalii, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât în anul 1992, să fie numită Duminica Sfinților Români, spre a fi pomeniți și cinstiți Sfinții odrăsliți din neamul românesc.
Începând de la Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat la apostolat, despre care vorbește Evanghelia din această zi (Matei 4, 18-23), considerat pe baza argumentelor istorice încreștinătorul strămoșilor noștri, și până astăzi, creștinismul s-a răspândit la străromâni și români, organizându-se astfel comunități creștine și Biserica locală.
Cuvântul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos a prins rădăcini și în ținuturile noastre, încât Pogorârea Sfântului Duh prin Sfintele Taine a făcut să rodească taina Bisericii ca trup tainic al Domnului Hristos. Trimiterea ucenicilor să vestească Evanghelia la toată lumea și să boteze: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19-20), ne învață că Biserica este întemeiată din inițiativa și prin lucrarea lui Dumnezeu, și faptul că Biserica trăiește din harul Domnului Iisus Hristos prin care se arată dragostea lui Dumnezeu -Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh.
Prin harul și puterea lui Dumnezeu lucrează Sfânta Biserică, de aceea în pofida tuturor războaielor, evenimentelor sociale și persecuțiilor, ea a rămas ancorată în cer și înrădăcinată în inimile oamenilor care au slujit-o.
Sfinții români sunt prezenți în toate cetele sfinților și ne ajută să fim contemporani și în comuniune cu prietenii lui Dumnezeu din toate timpurile și locurile.
Preocuparea înaintașilor noștri sfinți, a fost una de transfigurare, de eliberare de limitele egoiste și materialiste ale condiției umane, și de înnoire spirituală, răspunzând cu fermitate creștină provocărilor lumești și devenind mărturisitori ai credinței ortodoxe prin viața, gândirea și faptele lor.
Fiecare creștin vine cu întrebările și răspunsurile lui privitoare la Evanghelia Domnului Hristos, însă Sfinții români (ca de altfel toți Sfinții), ne dau răspunsurile cele mai simple și adevărate, ce ne așează pe calea către Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, suntem îndemnați să citim Biblia, Viețile Sfinților, Filocalia și alte cărți duhovnicești, care ne călăuzesc existența către Fiul lui Dumnezeu, Care este „Calea, Adevărul și Viața” noastră.
Dragostea Sfinților români ne dă o frumoasă lecție de viață, pentru că ne arată cât de necesari ne suntem, de fapt, unul celuilalt. Ei ne îndeamnă să nu avem frici superstițioase sau prejudecăți, iluzii și autosuficiență într-o lume tot mai agresivă și confuză, ci să fim liberi în aspirația către sfințenie, apelând la harul lui Dumnezeu.
În timpul regimului comunist, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a trecut în rândul Sfinților mai mulți mărturisitori români (1950) și a generalizat cultul Sfinților cu Moaște de la noi din țară. Astfel, Icoanele lor, Sfintele Moaște, apoi pelerinajele și evlavia românilor din Biserică reliefează lucrarea lui Dumnezeu în neamul nostru atât de încercat în istorie.
Cinstindu-ne Sfinții români, îl iubim pe Dumnezeu și apreciem credința, jertfa și biruința strămoșilor noștri pentru dobândirea nemuririi.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
Făclia Sfinților Români, astăzi prăznuiți, vine și ne reamintește că toți, indiferent de rasă, pregătire intelectuală sau poziție socială, suntem chemați la sfințenie. Nu mâine, nu peste o săptămână, lună sau an, ci după modelul Apostolilor care îndată lăsând mrejele, corabia și toate cele lumești ale lor au devenit prietenii lui Hristos. Nu pândind greșelile, lipsurile, gândurile altora, ci înțelegând că doar implicându-ne, fiind responsabili și făcând totul ca pentru Dumnezeu, fiecare în parte și toți împreună, putem nădăjdui a ne învrednici de candela faptelor bune ale neamului românesc, care astăzi luminează înaintea tronului ceresc prin jertfelnicia Sfinților Români.
”Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”(Matei 14,16)