Turnurile Catedralei Vechi din Arad – simbol, parcurs istoric și actualitate

Ampla restaurarea a turnurilor Catedralei Vechi din Arad, derulată sub ochii noștri în aceste săptămâni, ne pricinuiește un bun prilej de rememorare și actualizare a ceea ce reprezintă pentru comunitatea din Arad Catedrala Veche și turnurile ei, devenite deja emblematice pentru orașul nostru.

  1. Trecut

Catedrala a reprezentat din totdeauna o realitate religioasă și mistică legată, în mod deosebit, de oraș, iar în mod special, de episcop. Când ne gândim la catedrală ne gândim la o prezență reală a lui Dumnezeu, la biserica cea mai importantă dintr-un oraș și dintr-o regiune. Catedrala însă, nu se reduce doar la edificiul de cult, ci include un întreg ansamblu de clădiri care descoperă imaginea mistică a ceea ce reprezintă Civitas Dei, orașul sfânt, cetatea lui Dumnezeu, îndreptată în întregime spre Dumnezeu. Semnul distinctiv al unui astfel de complex este fără îndoială turnul, cu semnul Sfintei Cruci deasupra. În istoria civilizației lumii turnul este văzut ca o axă care restabilește unirea dintre cer și pământ, iar tradiția creștină vede în turn un simbol al vigilenței și al înălțării spirituale. Medievalii vedeau în turn un simbol al puterii având și un rol defensiv[1]. Pentru majoritatea bisericilor turnurile îndeplinesc și rolul de clopotniță.

Și pentru cei ce au ctitorit catedrala din Arad turnurile edificiului au stat în centru atenției încă de la început. Astfel că, în ședința din 24 ianuarie 1860 membrii comunității ortodoxe din Arad prezintă episcopului Procopie Ivașcovici (1853-1873) primul plan finalizat al viitoarei catedrale, care urma să fie construită în locul celei vechi, aflate pe malul drept al râului Mureș. Dorința tuturor era ca biserica să aibă două turnuri. Lucrul acesta reiese din intervenția lui Ioan Somboti, în ședința de lucru din 1 septembrie 1861. Din lipsa de fonduri, ședința din 30 aprilie 1861 decide ca biserica să fie ridicată cu un singur turn, iar în cazul în care s-ar aduna suficiente fonduri biserica să fie edificată cu două turnuri. La data de 25 mai 1861, „comunitatea bisericească orientală arădeană” încheie un Contract de zidire cu arhitectul Antoniu Czigler junior, în valoare de 34.450 fl. austrieci, iar la data de 15/27 iunie 1861, membrii comitetului bisericesc se întrunesc în ședință de lucru la care este invitat și arhitectul A. Czigler. Se discută unele ajustări ale planului inițial, la dorința credincioșilor și a episcopului. În mod special, episcopul dorea ca noua catedrală să aibă două turnuri și douăsprezece ferestre, lucru realizat într-un final. Acesta va rămâne planul după care se va construi noua catedrală a românilor arădeni, fiind aprobat de membrii comitetului parohial în ședința din 24 iunie 1862[2].

Din aceste aspecte istorice al începutului zidirii catedralei arădene transpare înțelegerea profundă a ceea ce reprezenta pentru românii arădeni catedrala și cele două turnuri. Desigur că, modelul arhitectonic era eminamente inspirat din catedralele apusene. De altfel, nici nu se putea concepe un alt plan de construcție, Imperiul Habsburgic impunând stilul baroc tuturor bisericilor, indiferent de confesiune. Cu toate acestea, episcopul și fruntașii comunității ortodoxe românești din Arad identifică în cele două turnuri năzuințele și idealurile lor. Suntem în plină luptă de emancipare națională, unde prezența și identitatea românească trebuiau afirmate. Turnurile catedralei au devenit astfel un simbol al identității românești și ortodoxe, o prezență reală și viabilă a românilor ortodocși în aceste locuri ale lor. Prin edificiul catedralei era ilustrată, în fond, imaginea românilor ortodocși în fața celorlalte etnii și confesiuni în contextul multinațional și pluriconfesional din părțile Crișanei și ale Banatului.

Construirea edificiului ajunge sub acoperiș în anul 1863, urmând ca în anul 1865 catedrala să fie dată în folosință prin actul de târnosire din data de 17 septembrie. Datorită unor dificultăți apărute pe parcursul lucrărilor, abia în anul 1870 a fost finalizată construirea catedralei românilor din Arad. Astfel, anul 1870 marchează prima etapă în istoria și evoluția arhitectonică a turnurilor. Acestea aveau o formă mai modestă în comparație cu cele de astăzi în ce privește partea de la orologiu în sus, după cum ne arată și imaginile de epocă.

Ca o adăugire a primei etape în construcția și înfrumusețarea turnurilor poate fi considerată și punerea în funcțiune a unui orologiu. După îndelungate discuții începute în anul 1894, în 1903 Nicolae Oncu (1843-1914), președintele comunității parohiale a românilor ortodocși din Arad, încheie un contract cu orologierul Barkoczy Istvan din Bătania în vederea confecționării și montării unui orologiu în turnul catedralei. Valoarea totală a lucrării se ridica la 1.800 de coroane, sumă plătită de către Dimitrie Dobrău. Orologiul va fi montat în turnul de pe latura de sud a catedralei și va funcționa până în jurul anilor 1960[3].

Episcopatul lui Ioan Ignatie Papp (1903-1925) va aduce ample restaurări și finisări la edificiul catedralei episcopale. Primul gând după alegerea sa ca episcop al Aradului a fost „Să împodobim casa Domnului, biserica din Arad, catedrala!”. În vederea materializării acestui gând va institui o comisie de 10 membrii, fruntași ai comunității ortodoxe arădene – clerici și mireni – care să demareze și să supravegheze lucrările de renovare și împodobire a catedralei[4]. Din seria acestor lucrări face parte și restaurarea turnurilor. În anul 1906, datorită șubrezimii turnurilor, acesta sunt refăcute în întregime de la orologiu în sus, mult mai înalte și mai ornamentate, acoperite cu aramă fiind, în aprecierile contemporanilor, „cele mai frumoase turnuri din Arad și am putea zice dintre cele mai frumoase turnuri din țară”[5]. Asistăm, așadar, la o remodelare arhitectonică a turnurilor, la o nouă înfățișare a lor din punct de vedere arhitectural. Impresionantele turnuri au fost împodobite cu două cruci aurite, așezate pe două globuri, la fel, aurite și sfințite cu mare fast, în prealabil, la data de 4/17 iunie 1906, în vederea finalizării construirii celor două turnuri, precum și a întregii lucrări de renovare și înfrumusețare. Întreaga lucrare a fost estimată la suma de 54.443 Cor. și 12 fil.[6].

Anul 1955 aduce o nouă intervenție majoră în ceea ce privește arhitectura turnurilor. Vrednicul episcop Andrei Magieru (1936-1960) va întreprinde, în vara anului 1955, ample lucrări de renovare a catedralei episcopale. Legat de intervențiile la cele două turnuri, s-au efectuat următoarele lucrări: s-au înnoit crucile de pe turnuri, s-a schimbat tabla ruginită de pe ele, iar restul s-a curățat și s-a reparat. Lucrările au fost conduse de către arhitectul Francisc Trithaler, costurile totale ridicându-se la suma de 118.000 lei[7].

2. Actualitate

Lucrările care se desfășoară în acest răstimp definesc o nouă etapă în evoluția istorică a acestui edificiu și, în special, a turnurilor care vor beneficia de o reînnoire majoră, de la structură până la învelitoare și cruci. Această lucrarea de anvergură se desfășoară cu aprobarea și  supravegherea Centrului Eparhial și prin directa implicare a părintelui Traian-Ioan Micoroi, Parohul Catedralei Vechi, cu susținerea și dărnicia credincioșilor, care se arată, și de această dată, extrem de sensibili și receptivi la nevoile financiare ale lucrărilor aflate în plină desfășurare.

Raportul de expertiză tehnică arată că în urma avariilor produse de furtuna din luna septembrie 2017, concretizate prin căderea crucii de pe turnul din stânga bisericii, este necesară întreprinderea următoarelor lucrări de construire și reabilitare: reparații și consolidare șarpantă, învelitoare, jgheaburi, burlane și înlocuirea crucii căzute de pe turnul din stânga edificiului. Același raport arată și o degradare avansată a celor două turnuri, precum putrezirea unor grinzi de lemn și, totodată, afectarea a numeroase zone interioare inaccesibile ale turnurilor, ceea ce duce la o nesiguranță majoră a stabilității structurii acestora la acțiunea orizontală a vântului.

Ținând cont de faptul că edificiul catedralei este înscris în lista monumentelor – categoria B, o problemă majoră care a împiedecat începerea lucrărilor a fost justificarea faptului că tabla de pe corpul principal al bisericii și o bună parte din tabla de pe turnuri, precum și crucile existente nu sunt cele originale, adică cele din anul 1906, când a avut loc schimbarea aspectului arhitectonic al turnurilor. Potrivit documentelor de arhivă, precum și a presei bisericești de epocă, ultima intervenție majoră în structura turnurilor a avut loc în cadrul lucrărilor de restaurare din anul 1955. Așadar, învelitoarea și crucile nu sunt cele originale, ele suferind în timp și alte intervenții. Lucrul acesta este demonstrat în detaliu de către arhitectul proiectului și se regăsește în dosarul întocmit în acest sens.

După o îndelungată perioadă de obținere a tuturor aprobărilor, luna trecută (13 noiembrie 2020) au fost demarate lucrările de restaurare a celor două turnuri. Potrivit cu indicațiile specialiștilor turnurile vor fi coborâte la sol pentru o reconstruire totală a acestora, identică cu modelul inițial. Deja s-a început pentru turnul din stânga reconstruirea la sol a întregii structuri de lemn, cu o rezistență mult mai ridicată. Șarpanta este executată din lemn de rășinoase ecarisat. La fel și astereala sau căptușeala de scândură este realizată din același material. Turnul va fi învelit în tablă de oțel zincat galvanizat la cald, vopsită în aceeași culoare și având aceeași textură cu cea originală. Toate ornamentele vor fi refăcute identic cu cele originale urmând a fi montate pe turn.

Finalizarea turnurilor se va face prin punerea crucilor. Ambele cruci, precum și cele de pe fronton și de pe altar sunt confecționate din tablă de inox sudată și poleite printr-un procedeu de galvanizare, cu aur de 24 karate. Forma globurilor de sub cruci va fi realizată din mai multe fâșii sudate între ele, imagine ce corespunde cu globurile crucilor originale și cu alte cruci din aceeași perioadă, de pildă crucea de pe turnul bisericii din Micălaca Veche.

Sistemul de ancorare a turnului de zidărie se va face prin prevederea la fiecare colț a câte doi tiranți metalici legați de două profile metalice care vor fi ancorate în zidăria existentă. Sunt prevăzuți și popi de lemn suplimentari pentru a mări rezistența întregului turn și a elementelor sale.

Proiectul lucrării a fost realizat de către arhitectul Andrei-Zaharia Grec, arhitect cu drept de semnătură, făcând parte din Ordinul Arhitecților din România, expertiza tehnică de către ing. Czister Kalman Andras, expert tehnic și verificator de proiecte, proiectul de rezistență de către ing. Mihai Bran, iar dirigenția șantierului este executată de către ing. Mircea Drăgan, inginer autorizat cu supravegherea lucrărilor la monumentele istorice. Lucrarea este executată de către firma „Ornamentika”, loc. Gheorghieni, jug. Harghita, specializată în tinichigerie ornamentală și dulgherie de epocă. Costul întregii lucrări se ridică la suma de 1572306,95 lei.

Expunerea istorică precum și actualizarea datelor în ceea ce privește evoluția și starea turnurilor Catedralei Vechi ne arată, înainte de toate, grija slujitorilor lui Dumnezeu pentru locașul sfânt și, în aceeași măsură, dragostea credincioșilor pentru „casa lui Dumnezeu”. Ca și odinioară, și astăzi vedem o mobilizare a slujitorilor și credincioșilor, conștienți de importanța unor astfel de lucrări, dar și de importanța simbolică a ceea ce reprezintă o biserică pentru o comunitate, pentru identitatea și devenirea ei spirituală și istorică. Catedrala Veche a fost dintotdeauna un spațiu bisericesc-liturgic, duhovnicesc și național de primă importanță în definirea identității și devenirea comunității ortodoxe arădene. Turnurile edificiului sunt o emblemă a orașului Arad, în aceeași măsură și un simbol al năzuințelor spirituale și naționale. Cei de astăzi, prin atitudinea lor, omagiază trecutul și conferă identitate viitorului.

Întrucât lucrarea, până la această dată, nu este sprijinită de autoritățile centrale și locale, cei care vor să-și manifeste în concret atașamentul față de Catedrala Veche, o pot face prin donații în contul parohiei sau la oficiul parohial.

Protos. lect. dr. Nicolae M. Tang

[1] Vezi: Alain Erlande-Brandenburg, Catedrala, trad. Dinu Moarcăș, Editura Meridiane, 1993, pp. 359-364; Georges Duby, Vremea catedralelor, trad. Marina Rădulescu, Editura Meridiane, 1998, pp. 168-174; Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, trad. Micaela Slăvescu, Laurențiu Zoicaș (coord.), Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 968-969.

[2] Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang, Catedrala Ortodoxă Veche – centru spiritual-liturgic și misionar-cultural al Aradului, Editura Arhiepiscopiei Aradului, Arad, 2018, pp. 29-30.

[3] Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja, Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang, Catedrala Ortodoxă Veche – centru spiritual-liturgic și misionar-cultural al Aradului, pp. 231 și 234.

[4] Vezi: „Pentru biserică”, în: Biserica și Școala, anul XXVII (1903), nr. 15, p. 118.

[5] Vezi: Cronica preotului Traian Vățian, consemnată în Evanghelia de la 1898, Muzeul Parohiei Arad-Centru și „Sfințirea catedralei din Arad”, în: Biserica și Școala, anul XXXI (1907), nr. 1, pp. 1-2.

[6] „Ridicarea crucii”, în: Biserica și Școala, anul XXX (1906), nr. 24, p. 1.

[7] „Renovarea bisericii catedrale din Arad”, în : Mitropolia Banatului, anul VI (1956), nr. 4-6, pp. 1956-1957.