Că tuturor ne este dor la un moment dat, e o certitudine, că nu toți mai avem la cine să ne întoarcem în satul natal este lesne de înțeles, mai cu seamă atunci când datorită „evoluției” se pierd tradițiile, se pierde spiritul satului de altă dată, când oamenii veneau la Biserică în frumoasele lor costume populare specifice zonei din care provin.
Cu acest gând, și cu mult dor, Școala Gimnazială structura Șiclău în parteneriat cu Parohia Ortodoxă Șiclău au organizat evenimentul „DOR DE ODOARE”, desfășurat în a doua zi de Rusalii.
Liniștea și monotonia ce se lăsate peste sat era tulburată de voci ce în depărtare păreau neastâmpărate, cum sunt copiii de altfel, și cu cât te apropiai de școala ce se află va umbra Bisericii din localitate, o mână de dascăli înarmați cu răbdare și dragoste de tot ce-i frumos, trebăluiau în curtea lăcașului de cult, ba o ulcică pusă pe o masă, ba ochelarii domnului învățător, ba o lampă ștearsă de praf sau o icoană aranjată la umbra Crucii. O mână de dascăli pentru care ziua liberă nu a contat și cu voci blânde ca la catedră doamnele profesoare Jura Claudia, Maier Daniela, Fetița Claudia, Rus Marcela, Viorica Pîrpor și unele mămici, aranjau din zorii dimineții ceea ce avea să reprezinte expoziția de obiecte din vremurile de altădată pe care șiclăuanii le foloseau odinioară.
Curtea Bisericii devenise un muzeu în aer liber, pente 200 de exponate aveau să-i întâmpine pe credincioșii din împrejurimi, Grăniceri, Șiclău, Socodor, Chișineu-Criș chiar și din Arad.
Cu fiecare minut trecut parcă se intra în aceea atmosferă de sărbătoare, „hai să mergem că întră părintele în biserică” spunea o profesoară, așa era pe vremuri, când întra preotul în biserică totul în sat parcă încremenea, timpul devenea sacru și nu se mai făcea nimic.
Programul acestei zile a început cu slujba Utreniei continuat de Sfânta Liturghie, curtea plină de elevi care mai de care mai frumos îmbrăcați în straiele lor populare din zonele din care veniseră, Maramureș, Bihor, Valea Mureșului, Bistrița etc, în biserică atmosfera era ca în cer, pace și har, parcă nimic nu-i tulbura pe oamenii care veniseră să-și astâmpere dorul după Dumnezeu.
„Azi când vorbim de această sărbătoare a Sfintei Treimi, în biserică toate se întrepătrund pentru că azi troița de odinioară adică preotul, directorul și primarul sunt în același cuget de rugăciune”, a consemnat preotul paroh Ardelean Ovidiu.
Înainte de predica obișnuită elevii Școlii Gimnaziale Șiclău, coordonali de doamna învățătoare Marcela Rus, au interpretat două pricesne cu vocile lor angelice pe care mulți din cei prezenți nu le vor uita curând.
După săvârșirea Sfintei Liturghii, în curtea Bisericii unde aste muzeul în aer liber, domnul director prof. Drd. Krizner Paul a prezentat câteva date despre această acțiune ce a trezit parcă dintr-un somn greu întreaga comunitate, „nu-i puțin lucru să vezi că încă mai exista dragoste de costumul popular, dragoste de biserică și mai cu seamă de vatra satului. Mulți de aici au plecat pe alte meleaguri dar întorcându-se la casa părintească își redescoperă adevărata lor identitate. De aceea această expoziție și acest proiect pe care l-am organizat împreună cu părintele Ovidiu Ardelean nu este altceva decât o comemorare a bătrânilor noștri care nu mai sunt dar și un început bun ce sperăm să aibe continuitate”.
Printre bucuria copiilor ce umplură caleștile pregătite pentru ieșirea la țarină, credincioși cu prapori în mâni, cântând pricesne, pornesc în procesiune la hotarul dintre Șiclău și Socodor, unde o Troiță așteaptă tăcută, stropirea cu apă sfințită.
E cald, arșița soarelui ne aduce aminte de vremurile când umblam desculți pe ulița satului și ne bucuram de o adiere de vânt, un alai întreg se apropia de această troiță iar părintele face slujba de binecuvântare a holdelor.
La final toți primesc binecuvântarea sfinției sale și din tradiționala pâine coaptă pe vartă câte o bucățică spre a ne aduce aminte cu câtă nerăbdare așteptam să fie scoasă din cuptor.
Chiar dacă e trecut de miezul zilei, „am avut bucuria să facem acest parteneriat „Dor de odoare” și se cuvine să aducem mulțumiri domului primar al comunei Grăniceri Petru-Claudiu Bătrânut, domnului Director, prof. Paul Krizner, cadrelor didactice de la structura Șiclău și nu în ultimul rând elevilor care azi s-au îmbrăcat în haine populare și au participat într-un număr impresionant. Într-adevăr azi s-a scris o filă de istorie la Șiclău și cu toată convingerea cred că va fii doar începutul unei tradiții pe care o dorim să aibe viață cât mai lungă”, a subliniat părintele Ovidiu Ardelean.
Timpul parcă stă în loc, e ora două după-masa și curtea bisericii e tot plină de obiecte și de vizitatori aducându-și aminte fiecare de unele obiecte ce le aveau în lada de zestre a bunicii.
Dorul nu e doar suferință ci și gingășie, dragoste, și pară o bucurie regăsită, printre odoare și printre oameni, cu siguranță după atât pandemie și lui Dumnezeu i-sa făcut dor de noi.
Prof. Paul Krizner