Cât de importantă și bogată ne este această nouă zi! Zi în care îngăduit ne este a ne împărtăși de zorii unei noi dimineți, a vedea un nou răsărit de soare și, de ce nu, privind spre roadele faptelor zilei noastre de ieri să îi putem astăzi adăuga cele necesare pentru ca mâine să ne fie tuturor, în comuniune, mai bun.
Ascultând zilele trecute un documentar despre temnițele comuniste, n-a putut să nu ne rămână în minte (și inimă!) cuvintele unui supraviețuitor al Experimentului de la Pitești, care, senin și cu ochii înlăcrimați, răspundea unei nerostire întrebări că ceea ce le dădea puterea de a rezista era sunetul clopotelor care răzbătea până dincolo de gratiile celulelor. „Când le auzeam, știam că Dumnezeu este cu noi și că prin acel sunet ne spune că El nu ne-a uitat. Iar asta ne dădea puterea de a rezista”.
Clopotele bisericilor și mănăstirilor au bătut și în dimineața acestei a 7-a Duminici după Rusalii. Mesajul lor, mesajul Evangheliei care urma a se citi. Iar de acolo, din cuvântul ei, văzându-ne „că ne ținem după El”, Mântuitorul ne cercetează credința întrebând „Credeți că pot să fac Eu aceasta?”.
„Credeți că pot să fac Eu aceasta?”, s-a auzit astăzi și în Catedrala Veche din Arad, acolo unde, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi” a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească și Slujba Înmormântării Părintelui Iconom stavrofor Flor Teodorescu, fost slujitor al Sfântului Altar al acestui lăcaș de închinare.
O Liturghie Arhierească aparte
Pe de o parte noi, cei care încă mai căutăm răspunsul întrebării Evangheliei de astăzi, iar pe de altă parte Părintele Flor Teodorescu care, luându-și rămas-bun de la comunitate, se înfățișa înaintea Tronului Ceresc cu răspunsul celor 85 de ani de viață pământească, pusă în slujba Bisericii, a semenilor și a lui Dumnezeu.
În primele clipe ale dimineții, o neașteptată mărturie despre Părintele la a cărui ultimă Liturghie pământească aveam să participăm și pe care nu îl cunoscusem.
-Mamă, eu sunt în vârstă, mă dor picioarele, o să ascult de aici Liturghia. Pentru cine sunt coroanele astea frumoase?
-Pentru Părintele Flor Teodorescu… a slujit aici la Catedrala Veche…
N-am apucat a-i spune mai multe căci reacția dumneaei avea să fie un neașteptat dar:
-O, dragul de el! L-a înmormântat pe soțul meu acum mai bine de 20 de ani. A fost un om tare blând și bun. O să mă duc să îi aprind o lumânare. Om bun a fost.
După creștinescul obicei, și noi i-am aprins o lumânare. I-am văzut chipul și i-am văzut mâinile care țineau la piept armele sale de-o viață: Evanghelia și Crucea. Și este un condac, al 12-lea, din Acatistul de mulțumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” care grăiește cu mult mai mult decât am putea noi spune despre ceea ce am văzut: „De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine, Doamne!”.
Întregul timp al Liturghiei de astăzi, un praznic al bucuriei împrumutate din cea a orbilor și a mutului vindecați de Mântuitorul, din Evanghelia de astăzi.
Cuvântul Ierarhului
„Evanghelia de astăzi, de la Matei 9, 27-35, ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos străbătea toate cetățile şi satele, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. Nu se odihnea, ci zi și noapte călătorea prin toate cetățile, tămăduind neputințele oamenilor, fără a face vreo deosebire între aceștia.
În relatarea de astăzi, aflăm de vindecarea a doi orbi și a unui mut din orașul Capernaum. Și observăm discreția pe care Mântuitorul o avea când săvârșea o lucrare dumnezeiească. I-a invitat în casă, le-a cercetat credința, i-a vindecat și le-a cerut să nu-L laude și să nu spună nimănui despre această minune. Discreția și smerenia Mântuitorului Iisus Hristos iese în evidență, învățându-ne ca atunci când facem fapte bune să nu ne lăudăm sau să așteptăm mulțumire și recunoștință. Căci dacă Dumnezeu care ne aduce la viață, ne poartă de grijă și ne oferă atâtea daruri „are ca haină smerenia”, după cuvântul Sfântului Isaac Sirul, cu atât mai mult noi nu trebuie să ne mândrim cu faptele noastre.
Dumnezeu așteaptă de la noi credință, ca prin credința noastră să primim darurile pe care le cerem. Și orbilor din Evanghelia de astăzi le-a spus „După credinţa voastră fie vouă!”, nearogându-Și puteri deosebite ci scoțând în evidență credința lor. Vindecarea mutului nu mai este condiționată de credință, pentru că acesta nu putea vorbi. A scos demonul din el, iar el a început să vorbească.
Cât de important este să vedem și să putem vorbi! Să apreciem aceste daruri ca noi să vedem curat cu conștiința și cu ochii noștri și totodată să vorbim ceea ce este vorbit: cuvinte ziditoare de suflet, vorbe care tămăduiesc și nu rănesc, care aduc mângâiere nu ofensă, cuvinte care îi ajută pe ceilalți să crească, să se desăvârșească în virtuțile creștine, și nu cuvinte care să aducă atingere sufletească și trupească celor din jur.
Părintele Flor Teodorescu, care a trecut la viața veșnică, după o viață de slujire în Biserică, după o viață în familie, după o viață în comunitatea creștină de aici și pe care îl avem acum în fața noastră, a avut o slujire densă, plină de credință aici, la Catedrala Veche. Adus la Arad de Episcopul Visarion Aștileanu în anul 1978 și pus în diverse ascultări, a avut o responsabilitate destul de mare în Episcopia Aradului și totodată a avut și responsabilitatea slujirii: v-a botezat, spovedit, împărtășit, cununat, v-a intrat în case și suflete, v-a ajutat, v-a îndemnat, v-a fost păstor duhovnicesc. Părintele Flor a văzut în dumneavoastră copiii lui Dumnezeu. Tocmai de aceea astăzi ne rugăm ca rugăciunile săvârșite să fie primite, iar cei care s-au împărtășit de slujirea lui să îl pomenească la fel cum și noi o facem.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să putem vedea cu ochii noștri lucrarea Sa în oameni, cum lucrează prin oameni, să vorbim ceea ce este de folos și să-L mărturisim așa cum au făcut-o cei trei vindecați din Evanghelia de astăzi și cum a făcut-o și Părintele Flor prin slujirea sa preoțească.
Dumnezeu să îl odihnească împreună cu drepții pe Părintele Flor Teodorescu, iar pe noi să ne învrednicească să avem o vedere curată și să comunicăm unii cu ceilalți ceea ce este ziditor pentru viețile noastre, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
31 iulie 2022, Liturghie Arhierească și Slujba Înmormântării Părintelui Iconom stavrofor Flor Teodorescu, la Catedrala Veche din Arad, în Duminica a 7-a după Rusalii. Un timp cu și pentru Dumnezeu, un timp în care un părinte al credincioșilor cetății Aradului a plecat spre ceata preoților slujitori din Înaltul Cerului.