La Parohia ortodoxă Arad-Centru, Catedrala Veche a Aradului, a avut loc vineri, 28 octombrie, ediția a XII-a a conferințelor lunare – “Serile duhovnicești de la Catedrala Veche”. Invitatul acestei întâlniri a fost părintele profesor dr. Adrian Murg. Dânsul este preot paroh în localitatea Horia, precum și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, predând cursurile despre Studiul Vechiului și Noului Testament. De aici a derivat și tema prezentată de părintele Murg la această conferință, și anume “Citirea cu folos a Sfintei Scripturi”, o temă interesantă pentru orice creștin care dorește să se apropie de Cuvântul cel Viu de la Dumnezeu.

Scriptura a fost dintotdeauna una dintre cele mai citite cărți, poate chiar cea mai citită, însă de 2-3 secole încoace citirea acesteia s-a abătut de la făgașul tradiționalist dat de Biserică, începând critica raționalistă și destructurarea sensului biblic. S-a trecut peste caracterul inspirat, de cuvânt al lui Dumnezeu, al Sfintei Scripturi, astfel că citirea acesteia, mai ales de către intelectualitate, nu s-a mai făcut cu folos duhovnicesc. În sens general, putem spune că osteneala credincioșilor în citirea textelor biblice este mai scăzută în intensitate în ultima vreme. Citirea cu folos a Sfintei Scripturi este de dorit a fi una dintre armele pe care creștinul trebuie să le folosească în vederea înaintării sale pe calea urcușului duhovnicesc.

Părintele Adrian Murg a început apoi să definească patru coordonate pe care să le avem în vedere, pentru citirea cu folos duhovnicesc a Sfintei Scripturi. A pornit în acest demers de la concluzia unei conferințe din Rusia, în anul 1976, în care este evidențiată importanța Sfintei Scripturi, în concepția ortodoxă. Aici se spune că Scripturile alcătuiesc un întreg coerent, fiind în același timp de inspirație divină, dar și expresie omenească. Ele dau mărturie despre descoperirea lui Dumnezeu în creație, în întruparea Cuvântului și, prin urmare, exprimă Cuvântul lui Dumnezeu în limbaj omenesc. Se mai spune acolo că noi primim și cunoaștem Scriptura în cadrul Bisericii, iar citirea acesteia trebuie făcută cu ascultare.

Discernem astfel acele coordonate ale modului în care Sfânta Scriptură trebuie citită de către creștinul ortodox. În primul rând, citirea trebuie făcută cu receptivitate, cu ascultare duhovnicească. În al doilea rând, Sfânta Scriptură este eclezială, bisericească; apoi aceasta îl are în centru pe Iisus Hristos; iar în al patrulea rând – Scriptura are și o dimensiune personală. Acestea fiind respectate, adâncite, pot să conducă spre o citire cu folos a textului scripturistic.

Prima coordonată de mai sus rezultă din calitatea Sfintei Scripturi de a fi inspirată chiar de către Duhul Sfânt. Inspirația divină este mărturisită de către Sfântul Pavel, în Timotei 3,16 , unde spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, și este de folos spre învățătură , spre mustrare , spre înțelepțirea cea întru dreptate. Tot textul este inspirat de Dumnezeu, de aceea trebui să-l tratăm cu aceeași importanță, în fiecare pagină ne vorbește Sfântul Duh. Părintele Adrian Murg subliniat că nu trebuie să fim influențați de personalitatea umană a autorilor textelor scripturistice, văzută că o diversitate, ci să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să aflăm cum să ne apropiem mai mult de El și cum să dobândim mântuirea. Părintele a oferit și pilda supremă pentru receptivitatea și ascultarea duhovnicească și anume pe Maica Domnului, care a oferit în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu un model de ascultare cu atenție și păstrare a sa în inimă, ca o sămânța sfântă din care să rodească un rod bogat.

A doua caracteristică a Sfintei Scripturi este cea eclezială, noi cunoaștem Scriptura și o interpretăm în Biserică și din Biserică. Noul Testament este rodul unei selecții făcute de Biserica primară printre scrierile duhovnicești inspirate din primele trei secole, care sunt o reflecție autentică a vieții duhovnicești. Apoi interpretarea Scriturii se face iarăși de către Biserică, de generații întregi. Este o călăuza în înțelegerea acesteia, care se face în cadrul cultului, al sfintelor slujbe. Sunt numeroase texte din Vechiul Testament care se citesc la anumite sărbători și care dau cheia înțelegerii respectivului text. De exemplu, la Buna Vestire, se citește despre pilda cu scara Patriarhului Iacov, între cer și pământ. Se dă astfel de înțeles că această scară este chiar Sfânta Fecioară, care face legătura între Dumnezeu și om, prin nașterea Fiului lui Dumnezeu. O altă modalitate de înțelegere a textelor Scripturii este citirea lucrărilor Sfinților Părinți, omiliile, în care se explică acele texte. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris numeroase omilii, pentru înțelegerea Scripturii.

În al treilea rând, creștinul caută să găsească chipul Mântuitorului Iisus Hristos în fiecare pagină a Sfintei Scripturi. Fiind scrisă pe parcursul a mai multor ani, Biblia este o carte eterogenă-mai mulți autori, mai multe cărți. Iisus Hristos face ca totul să aibă coerență, în jurul Lui se centrează toată colecția acestor cărți, este firul unificator al întregului text scripturistic. Spre deosebire de bisericile apusene, Biserica ortodoxă este adepta unei abordări care caută să surprindă elementul de unitate între cărți și autori, iar metoda pe care o folosim pentru a accentua centrarea hristologică se numește tipologie – relația dintre anumite persoane, evenimente, instituții ale Vechiului Testament cu cele ale Noul Testament, relație pe care Duhul Sfânt a așezat-o între acestea. Așa cum spunea un părinte, creștin este acela care oriunde s-ar afla, Îl vede pe Hristos și se bucură de El.

Dimensiunea personală înseamnă aplicarea a ceea ce citim în Scriptură la viața noastră, a fiecăruia. Creștinul smerit aplică totul la el însuși, când citește Sfânta Scritura, după cum spunea Sfântul Marcu Ascetul. Modul acesta de abordare și de folosire în urcușul duhovnicesc este evidențiat, printre altele, și în Canonul Sfântului Andrei Criteanul – toate căderile personajelor din Vechul Testament le consideră că sunt ale lui, toate judecățile lui Dumnezeu îi sunt adresate lui și așa mai departe. Sau să luăm exemplul Sfântului Petru – să ne întrebăm în câte momente nu am fost și noi trădători, sau să ne asociem lui Iisus Hristos în iertarea pe care a oferit-o lui Petru. Toate evenimentele să fie subiecte de meditație pentru noi, totul ne privește în mod direct și ne descrie viața personală.

Concluzia evidențiată de părintele Murg este că pentru a citi cu folos Sfânta Scriptură trebuie să-L iubim pe Iisus Hristos. Omul care-L iubește pe Hristos, va iubi și va citi cu atenție cuvântul Său și va căuta să repete pildele Sfintei Scripturi , considerând că în felul acesta are o simțire a prezenței lui Dumnezeu, se unește într-un fel cu Iisus Hristos, care este Cuvântul cel veșnic. Astfel ajungem să cunoaștem puterea de vindecare a Sfintei Scripturi, de transformare pe care o experimentează cei care merg pe această cale imparatesca a citirii cu folos a acesteia.

La finalul conferinței, părintele Adrian Murg a răspuns cu amabilitate întrebărilor venite de la credincioși, pe marginea interesantei teme prezentate, fiind completat și de intervențiile părintelui profesor Ioan Tulcan. A oferit astfel metode practice de citire a Bibliei, de completare cu citirea Psaltirei și a rugăciunilor. În contextul cinstirii în acest an a Sfântului Antim Ivireanul și a celorlați nevoitori în tipărirea cărților bisericești, citirea Sfintei Scripturi poate fi interpretată ca un gest de cinstire a memoriei acestora, pentru că Scriptura a fost cartea primordială dintre tipăriturile bisericești din Țările Române.