Toate articolele scrise de Alex

„În temniţă am fost şi aţi venit la Mine…”

Duminica Înfricoşatei Judecăţi, prin pericopa evanghelică ce se citeşte în cadrul Sfintei Liturghii, este un prilej de adâncă meditaţie, despre ceea ce se va întâmpla cu noi atunci când Dumnezeu va hotărî sfârşitul lumii. Aflăm şi ne înfricoşăm că vom dobândi mântuirea în funcţie de faptele pe care le săvârşim pe acest pământ.

Poate mulţi dintre noi am hrănit un flămând, am dat să bea unui însetoşat, am îmbrăcat un om nevoiaş sau am vizitat un bolnav, dar poate puţini am fost şi la cei din temniţă şi i-am vizitat. În contextul desfăşurării săptămânii „Şcoala altfel” în unităţile de învăţământ de pe cuprinsul ţării noastre, elevii din clasa a IX-a de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Arad, îndrumaţi de dirigintele lor, pr. Prof. Dacian – Emilian Nan, au hotărât să facă o vizită deţinuţilor de la Penitenciarul de maximă siguranţă Arad, pentru a-i ajuta să fie mai aproape de Dumnezeu, cu ocazia apropierii măritului praznic al Învierii Domnului.

În ziua de  3 aprilie 2012, după ce la Seminar s-a săvârşit slujba Pavecerniţei mari, elevii clasei a IX-a, însoţiţi de dirigintele lor, au plecat spre Penitenciar, unde au ajuns în jurul orei 10:30. Aici au fost întâmpinaţi de domnul Ionel Iovescu, purtător de cuvânt în cadrul acestei instituţii. După un control amănunţit, am intrat pe poarta închisorii, apoi ni s-au prezentat clădirile şi utilitatea fiecăreia. Desigur, cele mai interesante şi impresionante au fost întâlnirile cu deţinuţii, care s-au desfăşurat în mai multe locuri. În primul rând, i-am văzut pe deţinuţii „artişti”, cei ce pregătesc un spectacol de teatru, ce se va desfăşura în data de 10 aprilie pe scena Teatrului „Ioan Slavici” din Arad. Se va vedea în determinarea lor dorinţa de a face şi altceva, un altceva care să îi ajute să uite de amărăciunea detenţiei.

O notă aparte a constituit-o întâlnirea cu elevii de la Şcoala din cadrul Penitenciarului, elevi cu vârsta între 15 şi 50 de ani, care nu au considerat util să participe la cursurile şcolare atunci când au fost în libertate, iar acum au posibilitatea să-şi completeze studiile. Acestora le-am adresat un cuvânt de încurajare şi de mângâiere, în care am încercat să accentuez importanţa pocăinţei şi a faptului că Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, ne acordă fiecăruia şansa de îndreptare. Le-am prezentat 10 numere din revista „Familia ortodoxă”, primită din partea Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Aradului, prin grija Pr. Cons. Vasile Pop, revistă ce îi va ajuta pe unii dintre ei să regăsească drumul spre Dumnezeu. Pricesnele „Cu noi este Dumnezeu” şi „Doamne al puterilor” au încheiat acest moment, nu înainte de a le fi împărţite deţinuţilor ramuri de salcie, ca preambul al sărbătorii Floriilor.

Am vizitat o cameră de detenţie, în care îşi găsesc locul 5 deţinuţi, din partea lor aflând poveşti cutremurătoare de viaţă, dar şi regret pentru faptele săvârşite.

Ne-a fost prezentat apoi un film de prevenţie, din care am aflat cauzele prezenţei deţinuţilor în Penitenciar, am aflat despre ceea ce au pierdut când au ajuns aici, despre regretul profund pentru faptele lor, despre „pacostea” anturajului rău şi despre frica revenirii în lumea liberă.

O altă întâlnire deosebită a fost cu un grup de 6 tineri proaspăt încarceraţi pentru furt, tâlhărie, trafic de persoane sau crimă. Trăirile lor difereau de la un deţinut la altul, văzând în vorbele, ochii şi sufletul lor teamă, indiferenţă, părere de rău, frustrare sau amărăciune. Am încercat să le arătăm şi acestora marea dragoste a lui Dumnezeu pentru fiecare persoană umană şi faptul că El aşteaptă întoarcerea celor rătăciţi.

A fost o perioadă petrecută, sperăm, cu folos, în care am încercat să aducem alinare prin cuvânt şi cântare, celor ce, în momente de rătăcire, s-au îndepărtat de Dumnezeu şi oameni.

 

LA IZVORUL VIEŢII – Pastorală la Învierea Domnului 2012

TIMOTEI

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL EPARHIEI ARADULUI

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos

Hristos a înviat!

Dragi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Când zicem înviere înţelegem revenirea la viaţă, renaşterea după sfârşitul iernii sau a unui răstimp de amorţire, primirea de noi forţe şi înviorare[1]. Asociat cuvântul cu numele Mântuitorului, primeşte o conotaţie spirituală deosebită, aceea a veşniciei. Viaţa înnoită înseamnă ieşirea de sub stăpânirea morţii şi continuarea modului înălţat de a trăi în perspectiva nesfârşitului. Starea de început a existenţei umane a fost aceea a putinţei  dobândirii nemuririi. Depărtarea de Dumnezeu prin neascultarea de El a protopărinţilor Adam şi Eva a reprezentat şi înstrăinarea de Însuşi Izvorul Vieţii. Sfântul Apostol Pavel scria în acest sens: “Plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”[2]. Mântuitorul, cum Însuşi mărturiseşte, a venit în lume “ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă”[3]. Ori Învierea Domnului înseamnă redobândirea acestei stări de har pentru întreaga lume şi din care fiecare credincios prin strădanie proprie să se împărtăşească. Ca o lămurire a faptului, tot Apostolul neamurilor, mai spune: “Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus Domnul nostru.”[4] Fiinţa omului doar slăbită prin căderea în moarte şi stricăciune, se cerea restaurată, dar fără putinţa proprie de însănătoşire[5]. Aceasta revenea lui Dumnezeu Însuşi, lucrare la care omul trebuia să participe. Recâştigarea demnităţii iniţiale însemna apropierea de izvorul vindecării oricărei slăbiciuni spre viaţă deplină.

 

Dragi credincioşi şi credincioase,

Noţiunea de izvor la cei vechi primea un sens sacru, legat de originea vieţii, cu însuşiri minunate, între care aceea de a nu seca vreodată, curgând în veşnicie. Accepţiune asemănătoare primeau şi noţiunile de fântână sau ape.[6] Sfânta Scriptură le înscrie în momente importante; Mântuitorul Însuşi dă un tâlc duhovnicesc la fântâna lui Iacob, în convorbirea cu samarineanca, spunând: “Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia i-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? … Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.”[7] Altădată lămureşte cu privire  la Duhul pe care aveau să-L primească discipolii Săi: “Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”.[8] Reiese limpede faptul că Iisus Hristos Domnul este Însuşi izvorul vieţii veşnice. Deci, sensul duhovnicesc în ceea ce priveşte izvorul primează. Într-un astfel de context, dintre ucenicii Domnului,  Sfântul Apostol Iacov întreabă şi totodată răspunde: “oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apă dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.”[9] Apoi, Sfântul evanghelist Ioan în Apocalipsa sa mărturiseşte că “Domnul, Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua…[10]” Cu privire la ultimele cuvinte, desigur se înţelege, moartea sufletească, pentru toţi cei ce n-au gustat din paharul mântuirii. Un cuvânt folositor din partea Părintelui Dumitru Stăniloae învaţă aşa: “Omul rămâne nemuritor până când e însetat mereu de cunoaştere, până când trăieşte în conştiinţa că are mereu ceva nou de cunoscut, adică până când se află într-o conştiinţă a legăturii cu Dumnezeu cel infinit, nu în monotonia unei esenţe supuse aceloraşi legi, ci în legătură cu Cel care I se face cunoscut în alte şi alte adâncimi ale sale. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu ca realitate mereu nouă, nesupusă unor legi ale repetiţiei este cunoaşterea Lui ca realitate personală. Iar cunoaşterea aceasta este totdeauna o relaţie iubitoare. Numai iubind pe Dumnezeu şi numai în conştiinţa că e iubit de Dumnezeu, omul înaintează într-o viaţă de care nu se satură niciodată.”[11] Drept înţelegere a acestei realităţi avem şi cuvintele rugăciunii arhiereşti a Mântuitorului către Tatăl ceresc: “Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis”.[12] Câutând sprijin celor arătate şi la Sfinţii Părinţi ai Bisericii am socoti potrivite următoarele rânduri ale Sfântului Grigorie de Nyssa: “Ce-i drept, unii dobândesc mântuirea şi prin frică, atunci când, gândindu-se la ameninţarea chinurilor din gheenă, se despart de rău. Iar alţii, săvârşind virtutea pentru nădejdea răsplăţii făgăduite celor ce au vieţuit binecredincios, dobândesc binele nu prin iubire, ci prin aşteptarea răsplăţii. Dar cel ce aleargă din suflet (spre desăvârşire) alungă frica (pe care o simte numai cel ce nu din iubire râmâne lângă Domnul…) şi nu se gândeşte nici la răsplată, ca să nu pară că preţuieşte mai mult plata decât pe Cel ce dăruieşte câştigul. Iubeşte din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, nu altceva din cele ce se fac de către Domnul, ci pe Însuşi Acela care este izvorul bunătăţilor. Deci, această simţire o legiuieşte sufletelor auzitorilor Cel ce ne cheamă spre împărtăşirea de El… Cel ce se lipeşte de Duh se face duh şi cel ce se uneşte cu Viaţa se mută de la moarte la viaţă, după cuvântul Domnului, sufletul dorind să-L_vadă, ca să se apropie de Izvorul vieţii duhovniceşti…, iar izvorul este Domnul, Care zice: “De însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.[13] Tot subliniind însemnătatea izvorului ca principiu a ceea ce este bine, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: “Domnul este izvorul existenţei, dar nu existenţa însăşi. Fiindcă e mai presus  şi de însăşi existenţa spusă şi gândită în oarecare mod”.[14] Rugăciunile, cântările şi slujbele bisericeşti, cu precădere cele din perioada pascală, cuprind şi ele invocarea izvorului ca ducând cugetarea spre Dumnezeu în Sfânta Treime cu atributele fiecărei persoane în parte, de asemenea la Maica Domnului ca mijlocitoare şi la sfinţi ca izvorâtori ai darurilor trebuitoare. Astfel, izvorul  este numit al ”sfinţeniei”, “binecuvântării”, ”înţelepciunii şi harului”, ”vieţii şi luminii”,[15] al “darurilor dumnezeieşti şi nestricăciunii”[16]. Din imnografia Praznicului se desprinde tâlcul cântării “Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii cu scump Sângele Tău, pe cruce fiind răstignit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor…”[17] De acum credinciosul gustă din “Izvorul cel fără de moarte“[18]. S-a împlinit astfel năzuinţa de a moşteni Împărăţia veşnică. Din acelaşi cadru nu ar putea lipsi imnele închinate Maicii Domnului, amintind cel care glăsuieşte: “Izvorăşte-mi acum, izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dă-mi darul cuvântului ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul cel într-un ipostas”[19].  Şi aceasta, desigur, spre mântuirea tuturor.

 

Dragi fii şi fiice duhovniceşti,

La începutul primăverii, ce vesteşte Sfintele Paşti, pe plan mondial se sărbătoreşte Ziua apei, aducând aminte omenirii de binefacerile ei pentru întreaga planetă, precum şi de nevoia de a-i asigura permanenţa şi puritatea. Pe faţa pământului izvorăsc ape minunate, acolo unde Dumnezeu rânduieşte, adesea însemnate cu sfinte locaşuri, tocmai pentru a pune în lumină rostul spiritual pe lângă cel material. O pildă se află în mănăstirea Feredeu din cadrul Arhiepiscopiei Aradului, nume parcă semnificativ din punct de vedere etimologic, pentru curăţirea trupească şi sufletească prin apă. Este pusă sub ocrotirea Sfântului şi Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, a cărui pomenire se face în jurul sărbătorii Sfintei Învieri, el însuşi amintind că a răpus balaurul, semnul răului, ce în schimbul apei pentru o cetate de odinioară cerea viaţa omenească. Anul în curs în Patriarhia Română este omagial pentru Sfânta Taină a Maslului şi îngrijirea bolnavilor. Ori, pentru cei suferinzi e de căutat izvorul sănătăţii. Se cuvine, deci, a fi aproape de ei, precum Mântuitorul S-a arătat cu slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, cu orbul din naştere de lângă scăldătoarea Siloamului, momente eternizate spre urmare prin citirile din perioada pascală, în care şi Biserica săvârşeşete mai cu dinadinsul slujba aghiasmei sau sfinţirii apei, îndeosebi de praznicul Izvorului Tămăduirii în Săptămâna Luminată. Şi este de luat aminte cântarea bisericească, anume: “Ca Cel ce eşti izvor dumnezeiesc al milei şi adânc al marii milostiviri, Îndurate, arată râurile milei Tale celei dumnezeieşti şi tămăduieşte pe toţi; revarsă izvoarele cele bogate ale minunilor şi spală pe toţi; că la Tine pururea alergând, cu căldură cerem har”[20]. Împărtăşindu-ne unii altora toate urările creştineşti ale praznicului, rugăm pe Izvorul binelui să reverse darurile Sale cele bogate peste toţi şi toate, peste ţară şi lume şi cu milostivire multă, peste cei ce au trebuinţă deosebită de sănătate prin dragostea fiecăruia şi ajutorul lui Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

Al vostru, al tuturor, către Domnul rugător,

T I M O T E I

Arhiepiscop al Aradului

ÎNSEMNARE: Această Pastorală cu nr. 500 / 2012, având titlul “La izvorul Vieţii”  se va citi în fiecare biserică parohială sau  mănăstirească la Sfânta Liturghie din prima zi, iar în filii a doua zi de Paşti.

 


[1] Dicţionarul Explicativ al limbii Române, Bucureşti, 1975,  pp. 44 şi 475.

[2] Rom. 6, 23.

[3] Ioan, 10, 10.

[4] Rom. 6, 8-11.

[5] Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 66.

[6] Pr. V. Aga, Dicţionar enciclopedic, Timişoara, 1935, pp. 18, 11, 167; Pr. Dr. I. Mircea, Dicţionar al Noului Testament, Bucureşti, 1984, p.30, 228; A. Gheerbrant, Source, în Dictionnaire des symboles, Paris, 1969, pp. 720 – 721; Le Roux – Guyonvarch, Fontaine, în o.c., p. 365; P. Grison, Eau, în o.c, p. 305 şi urm.

[7] Ioan 4, 10 – 15.

[8] Ioan 7, 38 – 39.

[9] Iacov 4, 11 – 12.

[10] Apocalipsa 21, 5 – 8.

[11] Pr.Prof Dr. D. Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 10.

[12] Ioan 17, 3.

[13] Omilia I la Cântarea Cântărilor, în Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, partea I, în col. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 29, Bucureşti, 1982,  trad. Pr. D. Stăniloae şi Pr. I. Buga, p. 119, 126 – 127; (Ioan 7, 37).

[14] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, în col. Părinţi şi scriitori Bisericeşti, vol. 80, Bucureşti, 1983, trad. Pr. D. Stăniloae, p. 173, prg. 60.

[15] Sfântul Vasile cel Mare, Anafora liturgică, Binecuvântarea pâinii ce se numeşte în popor Paşti, Rugăciunea a III-a şi a V-a a plecării genunchilor de la Vecernia Rusaliilor.

[16] Rugăciunea către Sfântul Duh a Acatistului Sfintei Treimi; Canonul Sâmbetei celei Mari, 6, 3; Canonul Învierii, 3,1.

[17] Sedealna slujbei Sfintelor Patimi din Joia Mare şi Rânduiala Proscomidiei.

[18] Chinoniconul-Priceasna Sfintelor Paşti.

[19] Canonul Născătoarei de Dumnezeu de la Izvorul Tămăduirii, 1,1.

[20] Canonul Sfântului Maslu, Sedealna.

Bucuria Învierii exprimată de elevi prin încondeierea ouălor

Vineri, 30 martie 2012, Şcoala Generală din Vladimirescu, judeţul Arad, a găzduit  prima ediţie  a Concursului judeţean de creativitate a elevilor intitulat ,,Bucuria învierii”.   Manifestarea a fost organizată în parteneriat cu  Primăria Vladimirescu, Arhiepiscopia Aradului, Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad şi  Grupul  Şcolar „Francisc Neuman” din Arad, fiind închinată Sărbătorii Învierii Domnului şi a reunit elevi, cadre didactice şi cunoscuţi meşteri populari arădeni.

,,Cunoaşterea de către elevi a obiceiurilor legate de marile sărbători creştin-ortodoxe din timpul anului, precum şi  păstrarea  acestora ca adevărate valori naţionale sunt  componente importante în demersul educaţional al profesorilor de Religie. Activitatea de astăzi constituie pentru tineri un prilej de a-şi exprima atât talentul şi creativitatea în încondeierea ouălor, cât şi  bucuria Învierii Mântuitorului,” a arătat părintele diac. Florin Sirca, inspector de Religie. Cadrele didactice abilitate să predea disciplina Religie în învăţământul preuniversitar arădean au mediatizat acest concurs, acţiunea bucurându-se de o recepţionare pozitivă.

 

Elevi credincioşi şi talentaţi

 

Participanţii la această competiţie au fost elevi din învăţământul gimnazial şi liceal din municipiul şi judeţul Arad, organizaţi în echipe formate din doi reprezentanţi din fiecare şcoală, selectaţi de profesorii de Religie dintre alţi copii care şi-au manifestat dorinţa de a cunoaşte şi învăţa îndemânarea  încondeierii ouălor  şi au arătat talent artistic-creativ. Exponatele au fost  realizate de fiecare echipă la faţa locului, în Atelierul tradiţiilor populare al şcolii gazdă. Concurenţii ajunşi în această etapă finală s-au întrecut în a demonstra deopotrivă, cunoaştere şi măiestrie.În urma deliberării, membrii echipei de jurizare au  acordat premiile I, II, III, precum şi premii speciale.

 

Chiriarhul a binecuvântat strădaniile participanţilor

 

Emoţiile şi bucuria elevilor au crescut atunci când în sala de concurs şi prezentare a exponatelor a sosit Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului. Într-o scurtă alocuţiune Înaltpreasfinţia Sa le-a vorbit participanţilor despre simbolismul oului, germenele vieţii, arătând că sunt în ou toate elementele care redau ceea ce înseamnă universul întreg, dar totodată oul este şi un simbol al Învierii. Oul roşu, ouăle încondeiate sunt legate de sărbătoarea Paştilor şi tradiţiile care leagă această practică a vopsitului ouălor de Patimile şi Învierea Domnului sunt diverse. De asemenea le-a explicat copiilor şi cadrelor didactice prezente însemnătatea perioadei Postului pentru credincioşi şi legătura sărbătorilor Pascale cu anotimpul primăverii, al florilor şi al primenirii naturii, într-un calendar solar şi ciclic în legătură cu însăşi socotirea datei sărbătorii Sfintelor Paşti. Chiriarhul a lăudat priceperea concurenţilor şi a felicitat pe toţi cei care s-au implicat în organizarea acestei  acţiuni.

În cadrul activităţii  meşterul  popular Maria Aiftincăi, le-a împărtăşit elevilor o parte din tainele încondeierii cu ceară fierbinte a ouălor.

Premiile participanţilor le-au fost înmânate chiar de Înaltpreasfinţitul Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, spre bucuria şi satisfacţia acestora.

La manifestare au fost prezenţi prof. diac. Florin Sirca, inspector, inspector prof. Mariana Cismaşiu din partea ISJ Arad, şi  preot dr. Vasile Pop, Consilier cultural.  Din partea autorităţilor locale a participat  dl. primar Ioan Crişan.

Rezultatele Concursului judeţean de creativitate a elevilor ,,Bucuria învierii” sunt :

Premiul I – Nicula Sergiu şi Buta Bianca  – Grup Şcolar Săvârşin (prof. coord. Barbă Corina);

Premiul II – Hloşciuc Timeea şi Moldovan Alexandra Maria – Liceul ,,Ion Creangă” Curtici (prof. coord. Moţ Adriana);

Premiul III –  Iuhoş Andreea şi Restivan Francesca – Colegiul Naţional ,,Elena Ghiba Birta” Arad (prof. coord. Petic Bătrân Georgiana, Surcel Răzvan);

Premiul pentru culoare – Bărbătei Alexandra şi Brândaş Denisa – Şcoala Generală ,,Iosif Moldovan”  Arad (prof. coord. Ciorbă Mihaela);

Premiul pentru îndemânare – Ţugui Andreea şi Gîrda Vasilica  – Grup Şcolar ,,Francisc Neuman” Arad (coord. prof. dr. Sinaci Maria);

Premiul pentru originalitate – Tonţa Cristina şi Onc Naomi – Grup Şcolar ,,Moga Voievod” Hălmagiu (prof.coord. Mihiţ Flavia);

Premiul pentru mesajul transmis – Blidar Alexandra şi Bucătaru Laura – Şcoala Generală Vladimirescu (prof. coord. Bugariu Mirela)

 

 

 

 

 

ITINERAR CHIRIARHAL ÎN DUMINICA A V- A DIN POST

Continuând o tradiţie consacrată de mai multă vreme, în Duminica a V-a din Postul Mare, Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, însoţit de arhidiaconul prof. Tiberiu Ardelean, a efectuat o vizită canonică în parohia Cintei, protopopiatul Arad, la invitaţia preotului paroh, dr. Nicu Breda, protop al Aradului, în numele credincioşilor de aici. În biserica parohială, purtând hramul ,,Înălţarea Domnului”, Înaltpreasfinţia Sa a slujit Sfânta Liturghie arhierească, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, răspunsurile liturgice fiind date de corul de copii al parohiei, condus de profesorul de Religie, Sebastian Buntean.

În cuvântul de învăţătură Înaltpreasfinţia Sa a împletit tâlcul citirilor zilei, câte două din Apostol şi Evanghelie, având în vedere atât Duminica a V-a a Postului Păresimilor, numită a Cuvioasei Maria Egipteanca, cât şi ziua însăşi de pomenire a sfintei, întâi aprilie, coincidenţă semnificativă pentru corespondenţa şi unitatea dintre sărbătorile cu dată fixă şi schimbătoare. Transformarea minunată intervenită  în viaţa sfintei, pomenită şi în Canonul Mare din denia de miercuri seara, devine pilduitoare pentru toţi creştinii, în sensul trecerii de la păcat la virtute sau de la moarte la viaţă, iar aceasta în întâmpinarea sărbătorii Sfintelor Paşti. Cuvântul s-a voit şi o încheiere a Săptămânii Misionare desfăşurată în parohie, în cadrul căreia preoţi profesori de la şcolile teologice arădene, cu precădere la denii, au prezentat tematici adecvate Postului Mare.

În după-amiaza aceleiaşi zile Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a fost oaspetele preotului paroh Florea Gomboş şi al credincioşilor săi din parohia Livada- Sânleani, protopopiatul Arad. După ce a fost întâmpinat la sosire de către primarul comunei şi de soborul preoţilor slujitori, în biserica parohială cu hramul ,, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, Chiriarhul a slujit Taina Sfântului Maslu de obşte. La final Înaltpreasfinţia Sa a adresat celor prezenţi un bogat cuvânt de învăţătură, despre Sfântul Maslu ca Taină a iertării păcatelor şi însănătoşirii sufleteşti şi trupeşti, pentru sporirea binelui în viaţa individuală şi obştească. Referindu- se la semnificaţia Duminicii, a polarizat atenţia asupra vieţii Cuvioasei Maria Egipteanca, aceea care a dovedit înălţimea pocăinţei şi îndreptării, virtuţi spre care trebuie să năzuiască fiecare credincios în vremea pregătirii cuvenite de Sfintele Paşti, spre a câştiga bucuria, pacea şi celelalte roade ale harului dumnezeiesc.

În numele tuturor, preotul paroh a adus Înaltpreasfinţitului Timotei alese mulţumiri pentru osteneală şi pentru cuvintele de folos şi zidire sufletească.

 

Denia Canonului celui Mare la Mănăstirea Arad-Gai

Miercuri seara, în a cea de a cincea săptămână a Postului Mare s-a săvârşit în toate bisericile din eparhia Aradului, Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a slujit Denia acestui canon în biserica mare a mănăstirii de maici Arad-  Gai, purtând hramul „Acoperământul, veşmântul şi brâul Maicii Domnului”, în prezenţa soborului şi a mulţimii credincioşilor din municipiul Arad şi împrejurimi care vin în mod frecvent să se închine în acest loc de trăire duhovnicească deosebită.

În cuvântul de învăţătură Înaltpreasfinţitul Timotei a pus înaintea ochilor sufletului celor prezenţi însemnătatea slujbei săvârşite şi foloasele duhovniceşti ce decurg din aceasta.

Spre deosebire de prima săptămână a Postului când această slujbă a fost împărţită şi citită timp de patru zile, acum canonul se citeşte în întregime. Acest canon, plin de umilinţă, cel mai mare dintre toate canoanele, l-a compus cu mult meşteşug cel între sfinţi părintele nostru Andrei, arhiepiscopul Cretei, numit şi Ierusalimiteanul.

Canonul îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin fapte bine plăcute lui Dumnezeu. A fost întocmit pe timpul când şi marele Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a scris viaţa Mariei Egipteanca. Şi această viaţă pune înaintea celor ce păcătuiesc o mare pildă de umilinţă şi dă multă mângâiere, dacă ar voi să se depărteze de rele.

Motivul pentru care s-a rânduit să se cânte şi să se citească Marele Canon şi viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca în ziua aceasta este acela ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti, acum când Postul de patruzeci de zile se apropie de sfârşit, ci să se deprindă cu totul de a trăi în cumpătare. Sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viaţa Mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din nou cumpătaţi, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătuieşte să nu mai cadă şi să nu se deznădăjduiască, chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Şi într-adevăr, povestirea vieţii Mariei Egipteanca înfăţişează cât este de mare iubirea de oameni şi dragostea iui Dumnezeu faţă de cei care doresc din tot sufletul să se întoarcă de la păcatele lor de mai înainte.

Simpozion naţional de Teologie liturgică

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului, şi cu prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului şi a Preasfinţitului Părinte dr. Nicodim Nicolaescu, Episcopul Severinului şi Strehaiei, în zilele de 27-28 martie 2012 s-au desfăşurat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, lucrările Simpozionului naţional de Teologie Liturgică sub genericul: Taina Sfântului Maslu – implicaţii eclesial – liturgice şi terapeutic-pastorale.

Simpozionul a fost organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad în parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, sub coordonarea P. Cuv. Protos. Dr. Teofan Mada şi a PC Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan, dimpreună cu Pr. Lect. Dr. Lucian Farcaşiu, Conf. Dr. Cristinel Ioja şi Pr. Lect. Dr. Filip Albu.

La lucrările acestui Simpozion naţional au fost invitaţi din vreme ierarhi şi profesori de Teologie liturgică din cadrul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din ţară şi străinătate.

În deschiderea acestui eveniment ştiinţific, marţi 27 martie 2012 a.c., ora nouă, s-a oficiat un Te Deum în capela Facultăţii.

 

Sesiunea inaugurală a fost deschisă de PC Părinte Prof. Univ. Dr. Ioan Tulcan, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, care a salutat pe oaspeţii prezenţi, evidenţiind importanţa de excepţie a acestei manifestări ştiinţifice din perspectivă  eclezial-pastorală şi socială.

În continuare au luat cuvântul: ÎPS Prof. Dr. Laurenţiu Streza (Mitropolitul Ardealului); ÎPS Dr. Timotei Seviciu (Arhiepiscopul Aradului); Prof. univ. Dr. Lizica Mihuţ (Rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad); PS Dr. Nicodim Nicolăescu (Episcopul Severinului şi Strehaiei); Pr. Prof. dr. Nicolae D. Necula (Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul din Bucureşti); Protos. Lect. Dr. Teofan Mada (Inspector eparhial, Arhiepiscopia Aradului),  accentuându-se, din variate perspective, importanţa şi implicaţiile eclesial-teologice, liturgice şi pastoral-misionare ale unei acestei manifestării academice. Corul bărbătesc al Facultăţii a susţinut, apoi, un scurt concert coral.

 

La prima sesiune de lucru, desfăşurată în Aula Facultăţii de Teologie şi moderată de PC Pr. Lect. Dr. Ioan Bizău & Conf. Dr. Ciprian Streza, au fost prezentate următoarele referate:

ÎPS Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Streza (Facultatea de Teologie Ortodoxă Sf. Andrei Şaguna din Sibiu)

Taina Sfântului Maslu reflectată în manuscrisul 18 din Biblioteca Mitropoliei Ardealului

Pr. Prof. Univ. Dr. Constantinos Karaisaridis, (Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, Grecia)

Sfântul Maslu: prezentare istorică, teologică şi pastorală

Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Bucureşti)

Ce abateri liturgice şi canonice întâlnim la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu

Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Sava, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi)

Hristos-doctorul sufletelor şi al trupurilor în Tainele Bisericii. O abordare liturgică

 

La a doua sesiune de lucru, în după-amiaza aceleiaşi zile, desfăşurată în incinta Mânăstirii Arad-Gai şi moderată de PC pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula & Pr. Prof. Dr. Viorel Sava, s-au prezentat următoarele referate:

Dr. Ciprian Streza, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Andrei Şaguna”, Sibiu)

Legătura dintre Taina Sfântului Maslu şi celelalte Sfinte Taine

Pr. Conf. Univ. Dr. Dumitru Vanca, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba-Iulia)

Tainele de restaurare după Molitflenicul lui Ioan Zoba din Vinţ (1689). Privire critică asupra Rânduielii Sfântul Maslu, a Spovedaniei şi a Botezului

Pr. Lect. Univ. Dr. Ioan Bizău, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca)

Rugăciunea pentru bolnavi în documentele liturgice ale Bisericii primare

După o scurtă pauză, organizatorii au programat o masă rotundă cu tema Teologia Liturgică. Priorităţi şi perspective ale disciplinei în contextul teologiei de astăzi, avându-i ca moderatori pe:Înaltpreasfinţitul Părinte Prof. Dr. Laurenţiu Streza, Preacucernicul Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula şi pe Preacucernicul Pr. Prof. Dr. Viorel Sava.

 

În cadrul celei de-a treia sesiuni, desfăşurată în Aula Facultăţii de Teologie în data de 28 martie şi moderată de Pr. Conf. Dr. Marian Vâlciu & Protos. Dr. Teofan Mada au fost prezentate următoarele referate:

Pr. Conf. Univ. Dr. Marian Vâlciu, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Târgovişte)

Taina Sfântului Maslu în practica liturgică a Bisericii Ortodoxe

Pr. Lect. Univ. Dr. Lucian Pietroaia, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Galaţi)

Slujba Sfântului Maslu. O analiză teologico-liturgică

Protos. Lect. Dr. Teofan Mada, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Arad)

Boală şi terapie în Teologia Ortodoxă

Lect. Univ. Dr. Cristian Cercel, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Craiova)

Răscumpărarea omului reflectată în conţinutul rugăciunilor Tainei Sfântului Maslu

Pr. Lect. Dr. Emil Cioară, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Oradea)

Taina Sfântului Maslu – mijloc sacro-terapeutic în pastoraţia bolnavilor

Pr. Lect. Univ. Dr. Lucian Farcaşiu, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Arad)

Asocierea Tainei Sfântului Maslu cu Molitfele Sfântului Vasile cel Mare în practica liturgică românească. O evaluare teologico-liturgică

Referatele au fost urmate de ample discuţii şi dezbateri în urma cărora au fost formulate numeroase propuneri cu privire la tematicile abordate pe sesiuni.

 

Participanţii la acest simpozion au avut în atenţia dezbaterilor lor tema propusă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru 2012 şi anume: Anul Sfântului Maslu şi al  îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română. În acest sens, profesorii de Teologie liturgică au ajuns la următoarele concluzii:

a)      Taina Sfântului Maslu este una dintre cele şapte Taine ale Bisericii, adresându-se deopotrivă credincioşilor bolnavi trupeşte, cât şi celor bolnavi sufleteşte. În cadrul Slujbei Maslului, ca şi în cadrul celorlalte Taine, Mântuitorul Hristos este prezent real, dăruind vindecare în perspectiva desăvârşirii persoanei umane şi a integrării ei continue în realitatea Bisericii, ca Trup mistic al Său;

b)      Taina Sfântului Maslu este un act sacramental, restaurator şi unificator, care presupune împreună-lucrarea persoanei umane cu Harul dumnezeiesc. Aceasta întrucât, pentru Biserică şi teologia ei, terapia nu este o problemă psihologică sau morală, ci una ontologic-personală;

c)      Taina Sfântului Maslu are fundamente biblice şi patristice, rânduiala ei actuală fiind rezultatul practicii Bisericii primare şi al dezvoltării ulterioare a cultului ei;

d)      Este necesar să reflectăm asupra diferitelor practici marginale privitoare la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, îndreptând eventualele abateri pentru a realiza o formă unitară de slujire, în fidelitate faţă de Tradiţia liturgică a Bisericii Ortodoxe;

e)      Taina Sfântului Maslu are importante implicaţii pastoral-misionare, reflectând grija Bisericii faţă de cei suferinzi şi actualizând slujirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Doctorul sufletelor şi al trupurilor”.

 

În urma dezbaterilor din cadrul mesei rotunde, cu tema Teologia liturgică. Priorităţi şi perspective ale disciplinei în contextul teologiei de astăzi, au fost formulate următoarele concluzii:

  1. Teologia liturgică este una dintre ştiinţele de bază ale Teologiei ortodoxe, în cadrul ei sintetizându-se atât învăţătura de credinţă, cât şi spiritualitatea Bisericii. Astfel, ea stă în strânsă relaţie cu  toate celelalte discipline teologice, exprimând ethosul Ortodoxiei, pe coordonatele dogmă – spiritualitate – cult;
  2. Întrunirea profesorilor de Teologie liturgică a fost un prilej de reflecţie asupra a ceea ce s-a împlinit în acest domeniu în trecut, de sesizare a marilor sinteze realizate, de evidenţiere a personalităţilor care au reprezentat cu cinste această disciplină şi de a surprinde accente, direcţii şi perspective, care pot configura dezvoltarea şi aprofundarea acestei ştiinţe în viitor;
  3. Demersul nostru nu a avut în vedere doar inventarierea a ceea ce s-a realizat în acest domeniu, ci, dimpotrivă, acela de a surprinde aspectele şi deschiderile ce vin în întâmpinarea marilor întrebări şi provocări pe care lumea contemporană le adresează Bisericii în ceea ce priveşte slujirea şi misiunea ei liturgic-pastorală;
  4. Cercetarea de până acum a scos în evidenţă faptul că aspectul didactic al Teologiei liturgice trebuie să păstreze relaţia vie cu realităţile pastoral-misionare ale Bisericii, dovedind astfel o strânsă legătură între studiul şi prezentarea aprofundată a adevărurilor de credinţă exprimate în cult, cu însăşi viaţa şi spiritualitatea ortodoxă;
  5. În urma discuţiilor care au avut loc s-a propus înfiinţarea Asociaţiei liturgiştilor ortodocşi români „Ene Branişte”. În vederea redactării unui proiect de statut a fost stabilită o Comisie coordonată de către PC Pr. Prof. dr. Nicolae D. Necula, având ca membri pe: Pr. Prof. dr. Viorel Sava, Pr. Conf. dr. Dumitru Vanca, Pr. Lect. dr. Lucian Petroaia şi Pr. Lect. dr. Lucian Farcaşiu;

Având în vedere cele afirmate  mai sus, credem că este necesară organizarea de întruniri anuale ale profesorilor de Teologie liturgică. La propunerea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, următoarea întrunire va avea loc, în anul 2013, la Sibiu.

 

 

ITINERAR CHIRIARHAL ARĂDEAN

În Duminica a IV–a din Post, obştea Schitului de maici ,,Cuvioasa Paraschiva’’ din Bodrogul Vechi, protopopiatul Arad, împreună cu pelerinii veniţi aici pentru a serba cel de-al doilea hram al aşezământului, sărbătoarea Buneivestiri, au avut bucuria de a-l avea ca împreună rugător pe Înaltpreasfinţitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului.

Într-un ales sobor, Chiriarhul a săvârşit Sfânta Liturghie, la timpul cuvenit, în cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţia Sa arătând însemnătatea zilei prin trei momente, adică Duminica a IV-a a Postului Mare, Bunavestire şi hramul Sfintei mănăstiri. Cel dintâi aminteşte de Scara Raiului, scriere edificatoare pentru treptele desăvârşirii prin fapte bune, cel de-al doilea, care este, aşa cum spune imnul principal al sărbătorii ,,începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac’’ a lui Dumnezeu, călăuzind totodată ciclurile calendaristice ale anului bisericesc, adică al praznicelor cu dată stabilă şi a celui cu dată schimbătoare, într-o unitate care urmăreşte desăvârşirea creştină, iar cel din urmă subliniind valoarea lucrării Bisericii în acest întreg de taină.

,,Comun acestor trei momente este simbolismul scării, căci Maica Domnului este cea pe care S-a pogorât Dumnezeu în omenire şi este totodată Maica Bisericii care mijloceşte suişul duhovnicesc spre îndumnezeire. În viziunea patriarhului biblic Iacov, unirea pământului cu cerul se împlineşte în Biserică, aşa cum evidenţiază citirile sfinte încă de la începutul Postului Mare, prin făgăduinţa Mântuitorului către ucenicii Săi, că vor vedea cerurile deschise, ca şi pentru toţi cei care cer mereu mai multă credinţă, precum tatăl copilului bolnav din Evanghelia zilei. Crucea Domnului, sărbătorită în Duminica trecută, ca şi urmarea ei de către fiecare este, la fel, o scară, iar treptele acesteia etape ale înălţării spirituale’’, a arătat Înaltpreasfinţia Sa.

În după amiaza aceleiaşi zile, Chiriarhul a poposit în parohia ,,Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul’’ Arad-Bujac. În biserica parohială împreună cu un sobor de şapte preoţi şi diacon, în prezenţa întregii parohii, a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu de obşte. Cuvântul Chiriarhului s-a referit la darurile Duhului Sfânt, puse în lucrare deosebită prin Taina Sfântului Maslu şi, în general, prin îngrijirea bolnavilor, cărora este închinat anul acesta, prin tot ce se împlineşte spre vindecare. “Prin numărul lor simbolic, dar şi prin puterea dumnezeiască şi prin credinţă, îşi concretizează folosul în cel al citirilor sfinte, rugăciunilor şi binecuvântărilor, din care îndeobşte şi fiecare în parte, dobândesc folos mult, atât de dorit în întâmpinarea marii sărbători a Învierii”, a spus Înaltpreasfinţia Sa.

Din partea enoriaşilor şi a soborului de preoţi, preotul paroh Vasile Pop a mulţumit pentru osteneală.

 

 

Simpozion naţional de Teologie Liturgică la Arad

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, în ziua de marţi, 27 martie 2012, debutează la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, un Simpozion naţional de teologie liturgică, sub genericul: Taina Sfanţului Maslu, implicaţii   eclesial – liturgice şi terapeutic – pastorale. Această manifestare academică se înscrie în tematica Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru anul acesta: Anul Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor.

Printre invitaţi se numără o ierarhi şi profesori de teologie liturgică de la facultăţile de profil din ţară, între care amintim pe: ÎPS Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Streza (Mitropolitul Ardealului); PS Dr. Nicodim Nicolăescu (Episcopul Severinului şi Strehaiei); Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Bucureşti); Pr. Prof. Univ. Dr. Viorel Sava, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Iaşi); Dr. Ciprian Streza, (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Andrei Şaguna”, Sibiu); Pr. Conf. Univ. Dr. Dumitru Vanca, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba-Iulia);Dr. Ciprian Olinici, (Director Radio Trinitas, Bucureşti); Pr. Lect. Univ. Dr. Ioan Bizău, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca); Pr. Conf. Univ. Dr. Marian Vâlciu, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Târgovişte); Pr. Lect. Univ. Dr. Lucian Pietroaia, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Galaţi); Lect. Univ. Dr. Cristian Cercel, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Craiova); Pr. Lect. Dr. Emil Cioară, (Facultatea de Teologie Ortodoxă, Oradea);

Invitatul special este PC Pr. Prof. Univ. Dr. Constantinos Karaisaridis de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, Grecia, care va conferenţia despre Sfântul Maslu: prezentare istorică, teologică şi pastorală.

Cu acest prilej se va organiza şi o masă rotundă în care va fi dezbătută tema: Teologia Liturgică.Priorităţi şi perspective ale disciplinei în contextul teologiei de astăzi.

Cerc pastoral-misionar la Parohia Ilteu

Duminica a treia a Postului Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci, a fost prăznuită în mod deosebit de credincioșii Parohiei Ilteu. Înainte de a începe Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, a fost scoasă crucea în mijlocul bisericii spre închinare credincioșilor, după cum prevede rânduiala acestei duminici.

După încheierea Sfintei Liturghii, preoții din cercul misionar Săvârșin sub protia părintelui Ionel Bălănescu, parohul locului, au oficiat Taina Sfîntului Maslu; au participat un număr mare de credincioși din parohia Ilteu și din parohiile învecinate. La finalul slujbei cuvîntul de învățătură a fost rostit de părintele Călin Mădăluță de la Parohia Săvârșin care a amintit importanța acestei duminici și faptul că Sfinții Părinți au rînduit ca la mijlocul postului să fie pomenită crucea, semnul Fiului Omului. Pentru toți credincioșii ea este întărire în credintă, nadejde de biruiță, plină de putere dumnezeiască și diavolilor pieire.

A doua parte a întîlnirii a avul loc la casa parohială, unde părintele paroh a prezentat referatul: Taina Sfântului Maslu-Suferintă și răbdare. Au fost date exemple din Vechiul și Noul Testament, apoi s-a făcut trecere la suferințele oamenilor din vremurile noastre.

″Taina Sfîntului Maslu este una din cele mai complexe rugăciuni a bisericii noastre și de aceea participă atît de mulți credincioși, bolavi trupește dar și sufletește. Părintele a mai adăugat în expunerea sa că sunt foarte mulți bolnavi și la casele lor și ei nu se mai pot ruga pentru ei, dar rugăciunea altora pentru ei le aduce mult folos și alinare a durerilor″. Suferința și răbdarea sunt două virtuți și legate strîns de taina crucii, de aceea nu întîmplător s-a săvârșit și Taina Sfîntului Maslu, a mai pracizat părintele paroh.

Pe marginea referatului au discutat preoții prezenți, exemplificînd și căutînd soluții practice la problemele actuale ale credincioșilor din parohia fiecărui slujitor.

Concluzia finală a întîlnirii a fost că Sfântul Maslu are puterea de a alina și vindeca durerile celor care , cu credință, cu frică și cu dragoste se apropie de Hristos și de biserica Sa.