„Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul…”Acestea au fost cuvintele ce au răsunat vineri, 12 noiembrie 2010, când sute de credincioşi au participat la Vecernia cu Litie oficiată de Î.P.S. dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, şi un ales sobor de preoţi şi diaconi în Catedrala „Sfânta Treime” din Arad. Slujba de Priveghere a Sfântului Ioan Gură de Aur reprezintă un moment de bucurie din anul 2008, când au fost dăruite Catedralei arădene o parte din Sfintele sale Moaşte.

După săvârşirea Litiei, a avut loc înconjurarea bisericii cu racla Sfintelor Moaşte. Racla a fost purtată de clerici, urmaţi de un impresionant alai de credincioşi.

În cadrul slujbei a fost sfinţit şi un baldachin acoperit cu foiţă de aur, care va adăposti racla cu Sfintele Moaşte.

În cuvântul său de învăţătură, Î.P.S. dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, a evocat momente din viaţa Sfântului, precum şi importanţa operelor sale în slujbele Bisericii. De asemenea, a subliniat şi felul în care şi-a trăit ultimii ani de viaţă, precum şi modul în care a fost perceput de către contemporanii săi.

Ziua de 13 noiembrie, închinată Sfântului Ioan Gură de Aur, a fost marcată prin săvârşirea Utreniei, a Acatistului, precum şi a Sfintei Liturghii ce îi poartă numele. Întâi stătătătorul Eparhiei arădene a slujit Sfânta Liturghie, după care credincioşii prezenţi în Catedrală s-au închinat şi au sărutat Moaştele Sfântului aşezate în mod festiv în mijlocul Bisericii.

Prăznuirea s-a încheiat cu Vecernia şi Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur.

Sectorul Social-Filantropic  al Administraţiei Patriarhale anunţă că până la această dată, colecta organizată pentru sprijinirea persoanelor afectate de inundaţiile din nordul Moldovei şi Dobrogea, la nivelul centrelor eparhiale şi în contul special al Patriarhiei Române cifrează 6.075.747, 24 lei, 30.389, 83 Euro şi 16.380, 24 USD. La sumele de bani s-au adăugat şi importante donaţii în materiale de construcţiii, alimente, cereale, furaje, haine, încălţăminte, medicamente, detergenţi şi bunuri de larg consum, în valoare estimativă de 4.752.100 lei.

Contribuţia eparhiei Aradului s-a concretizat în 121.209 lei, viraţi în contul Patriarhiei Române, precum şi articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, bunuri de larg consum în valoare de 20.000 lei.

Sâmbătă, 13 noiembrie, la pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, la paraclisul bisericii Naşterea Domnului din parohia Arad Micălaca Veche vremea Vecerniei a găsit credincioşii şi preoţii întâmpinându-l pe Întâistătătorul Arhiepiscopiei Aradului, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, care a descins în parohia noastră cu prilejul împlinirii a zece ani de existenţă a corului acestei biserici. Chiriarhul a participat la slujba de seară, adresând membrilor corului cuvinte de felicitare şi doriri de mult spor pe viitor, cu apreciere deosebită pentru reprezentările cu cinste pe care le-au avut în anii de existenţă. Înaltpreasfinţia Sa a adus calde mulţumiri coriştilor, cât şi corului de copii care a devenit pepiniera corului aniversat pentru colindul adus an de an reşedinţei arhiepiscopale şi ierarhului Arhiepiscopiei Aradului.

Corul „Naşterea Domnului” a fost înfiinţat în anul 2000 din elemente ce compuneau corul de copii la care s-au alăturat adulţi: cadre didactice, în special profesori de muzică, teologi din parohie, oameni de cultură, credincioşi. În scurt timp corul s-a impus prin participarea la diferite concursuri unde au luat diferite premii, bucurându-se de aprecierile unanime ale membrilor juriilor. Au dat răspunsurile liturgice la Sfintele Slujbe oficiate în cadrul parohiei, însoţindu-l pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Timotei la sfinţiri şi târnosiri de biserici şi puneri de piatră de temelie pentru înălţarea altora, însufleţind credincioşii participanţi. Au reprezentat parohia şi eparhia şi în afara graniţelor ţării, primind mulţumirile şi elogiile Înaltpreasfinţitului Părinte Serafim Joantă.

Prezentarea câtorva date referitoare la înfiinţarea corului şi la evoluţia lui, precum şi aducerea înaintea asistenţei a principalelor locuri unde au fost prezenţi, a pelerinajelor efectuate şi experienţelor trăite a aparţinut părintelui paroh  Iacob Bupte, iniţiatorul şi susţinătorul acestei formaţiuni corale. Domnul Ionel Ionuţaş, decanul de vârstă, a exprimat, cu emoţie şi vădită bucurie, în acelaşi timp, gânduri despre trecutul, prezentul şi viitorul corului, mulţumirile preotului paroh pentru implicare şi osteneală, apreciind că există posibilităţi de participare pe scară mai largă a corului, alături de alte formaţiuni corale din eparhie şi nu numai. Un scurt şi sensibil cuvânt a fost rostit de dirijoarea corului, Doamna profesor Magdalena Lodi: „O sămânţă a încolţit, a crescut, a devenit pom şi acum a împlinit 10 ani… Nu mă  pricep eu prea bine la pomi, dar cred că te poţi baza pe un pom de 10 ani”. Domnia Sa a evocat pierderea a trei membrii din cor care au trecut la Domnul, precum şi starea sanitară a unei colege aflată pe patul de spital, cu exprimarea nădejdii în ajutorul lui Dumnezeu pentru însănătoşirea ei.

A urmat un „regal muzical” cum avea să fie numit Concertul aniversar al Corului la împlinirea primului deceniu de existenţă, prin prezentarea a nouă piese corale bisericeşti, a unei prelucrări corale populare, seara fiind încheiată cu exprimarii convingerii „Cu noi este Dumnezeu”, la această priceasnă fiind invitaţi să cânte şi foşti corişti prezenţi în biserică, precum şi întreaga asistenţă.

După încheierea programului preotul paroh a adus mulţumiri tuturor celor prezenţi, colegilor pentru sprijin, dirijoarei pentru iscusinţă, coriştilor pentru abnegaţie, credincioşilor pentru aprecieri. Adresează Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei calde şi alese mulumiri pentru tot sprijinul acordat şi încurajarea transmisă personal membrilor corului, cât şi pentru dragostea cu care i-a binecuvântat de fiecare dată şi mai ales acum la moment aniersar. Mulţi şi fericiţi ani tuturor, cu noi împliniri în lucrarea sfântă în ogorul Domnului ca cei ce slujind oamenilor slujesc lui Dumenzeu.

Aşezare străveche din binecuvântata Ţară a Moţilor, din ţinutul Hălmagiului, satul Leasa, aparţinător parohiei Tisa, comuna Hălmagiu a îmbrăcat zilele acestea haina de sărbătoare.

Cele 156 de familii de credincioşi de aici, păstoriţi cu multă dăruire de părintele Florea Ioan-Horia, au depus eforturi considerabile pentru a renova locaşul de închinare, biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, zidită în anul 1937. Au reparat şi zugrăvit exteriorul sfântului locaş, au curăţit şi spălat splendida pictură interioară, opera renumitului pictor Corneliu Cenan.

Când toate au fost gata, au făcut poftire Chiriarhului eparhiei să binecuvinteze aceste lucrări, iar Înaltpreasfinţia Sa le-a împlinit dorinţa.

În duminica din 14 noiembrie a.c. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Timotei a sfinţit lucrările efectuate la biserica din filia Leasa şi a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească înconjurat de un ales sobor de preoţi. A fost întâmpinat cu un cuvânt de bunvenit de către părintele Beni Ioja, protopopul Sebişului.

În cuvântul de învăţătură, temeluit pe Evanghelia duminicii, ierarhul a scos în evidenţă importanţa slujirii semenilor, apostolatul social, atât de necesar astăzi. Prin grija faţă de semeni, aşa cum a făcut samarineanul milostiv din Evanghelie, exprimăm dragostea, virtutea care mântuieşte.

Părintele paroh Florea Horia a prezentat istoricul satului, realizările pe plan pastoral, social şi economic, greutăţile cu care se confruntă locuitorii acestor meleaguri. Înaltpreasfinţia Sa a lăudat realizările preotului paroh şi ale credincioşilor săi, ataşamentul faţă de sfânta Biserică.

În data de 14 noiembrie 2010, în biserica cu hramul Bunvestire din parohia Avram Iancu, Protopopiatul Sebiş, din cadrul Arhiepiscopiei Aradului, a avut loc întâlnirea preoţilor din Cercul  misionar- pastoral Hălmagiu, coordonat de către părintele Viorel Nan. Preoţii participanţi au săvârşit în sobor slujba Vecerniei, în prezenţa credincioşilor din parohie. În cadrul întrunirii preotul Bujor Nicoară, de la parohia Vidra, a prezentar un referat despre post şi despre însemnătatea acestuia pentru viaţa creştină. Pe marginea temei au luat cuvântul şi alţi preoţi participanţi. La Cercul pastoral-misionar a luat parte şi protopopul locului, părintele Beni Ioja, care a apreciat calitatea discuţiilor purtate şi a transmis celor prezenţi arhiereasca binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Trimotei, prezent în acea zi la sfinţirea unei biserici din zonă.

Încă din anul 2004 în Parohia Orodoxă Română Ineu, Protopopiatul Ineu, a fost introdusă de actualul preot paroh Ardelean Cristian săvârşirea lunară a Tainei Sfântului Maslu de obşte, în a doua duminică din lună, după slujba de Vecernie.

Astfel şi în seara zilei de duminică, 14 noiembrie a.c., în ajunul Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, s-a oficiat această Taină în prezenţa unui număr foarte mare de credincioşi de pe raza oraşului Ineu. La solicitarea preotului paroh au venit să facă parte din soborul preoţilor slujitori, pr. Mocan Sever de la Parohia Ineu-Traian, pr. Braiţ Augustin-Dănuţ de la Parohia Mocrea şi diac. Braiţ Marius-Dan de la aceeaşi parohie.

Prezenţa mare a credincioşilor la biserică a arătat faptul că aceştia doresc să pătrundă tainele credinţei în Dumnezeu şi că au înţeles importanţa lucrării harului Duhului Sfânt în viaţa lor. O contribuţie semnificativă la atragerea enoriaşilor spre sfintele slijbe o are şi înfrumuseţarea bisericii din Ineu cu o pictură nouă, pe cale să se finalizeze. În strane, alături de cântăreţi, sunt prezenţi mereu copii şi tineri care citesc din Apostol şi cântă alături de ceilalţi credincioşi.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către pr. paroh Ardelean Cristian, care s-a referit şi la importanţa Postului Crăciunului, dar care a avut ca temă „Principiile libertăţii şi ascultării în Biserică”. Acesta a prezentat legătura dintre darul libertăţii omului şi necesitatea ascultării lui faţă de Biserică în iconomia mântuirii. De asemenea, a fost făcută trimitere şi la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române din anul 1885, de la a cărei proclamare anul acesta s-au împlinit 125 de ani. Autocefalia unei Biserici, a unei comunităţi creştine, constă tocmai în faptul că aceasta a dobândit oficial libertatea de organizare proprie, rămânând în acelaşi timp în unitate dogmatică şi de comuniune liturgică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, în ascultare deplină faţă de Unicul Păstor Iisus Hristos.

Rugăciunile, cântările şi predica rostite în cadrul Tainei Sfântului Maslu au fost un bun prilej de pregătire sufletească a credincioşilor ineuani pentru începutul urcuşului duhovnicesc din vremea Postului Naşterii Domnului.

În seria activităţilor liturgice, pastoral-misionare, care se desfăşoară în parohia Şepreuş, Protopopiatul Arad, un loc însemnat îl ocupă oficierea Tainei Sfântului Maslu. La iniţiativa părintelui paroh Călin Craveţ şi a Consiliului parohial, în biserica parohiei se oficiază Taina Sfântului Maslu de obşte în prima vineri a fiecărei luni. Această iniţiativă vine în întâmpinarea nevoilor duhovniceşti ale credincioşilor, precum şi dorinţei lor de a participa la această Sfântă Taină cât mai des posibil. Deasmenea, ea este şi un mijloc pastoral important pentru întărirea credinţei enoriaşilor şi pentru menţinerea lor aproape de trupul Bisericii.

În această lună, Taina Sfântului Maslu s-a oficiat vineri, 05 noiembrie, începând cu orele 10.00. Alături de părintele paroh Călin Craveţ, au mai slujit părintele Ioan Pavel de la parohia Sintea-Mare şi părintele Daniel Dumitru de la parohia Ţipari.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele Ioan Pavel. Pornind de la pericopa evanghelică din duminica trecută, a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, părintele a subliniat importanţa ascultării şi împlinirii în viaţa creştină a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor, arătând că milostenia este una dintre faptele concrete ale împlinirii acestui Cuvânt dumnezeiesc.

În încheiere, părintele paroh a mulţumit preoţilor pentru împreuna-slujire şi tuturor credincioşilor care au luat parte la săvârşirea acestei Sfinte Taine.

Biserica ortodoxă cu Hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din comuna Săvârşin datează din anul 1899. De-a lungul veacurilor a avut slujitori vrednici care au lucrat atât la biserica văzută, locaş de închinare,  cât şi la biserica nevazută, adică la sufletele credincioşilor ei. Unul dintre vrednicii preoţi care merită menţionat este părintele Viorel Bembea, care vreme de 50 de ani a slujit „cu timp şi fără timp” în acest frumos lăcaş. În vremea sfinţiei sale biserica a fost împodobită cu pictură (1972-1974).

Părintele Aurel Dehelean, fiu al comunităţii de aici, a slujit vreme de 17 ani în această biserică; sfinţia sa a schimbat interiorul bisericii, înlocuind întreg mobilierul, iconostasul, tronurile, sculptate în lemn de stejar.

Anul acesta, 2010, an declarat de Sfântul Sinod al BOR ca an al autocefaliei şi crezului, biserica noastră s-a îmbrăcat, cu prilejul prăznuirii hramului în haină de sărbătoare. Programul liturigic a fost unul special pentru aceste zile de praznic: duminică, 07.11.2010, la Sfânta Liturghie, răspunsurile liturgice au fost date de corala „Sargeţia”, din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, condusă de domnul dirijor Nicolae Icobescu. După Sfânta Lituirghie s-a oficiat un parastas de pomenire pentru toţi părinţii, strămoşii şi moşii noştri, odrăsliţi în parohie, precum şi pentru ctitorii sfântului locaş, trecuţi la Domnul. Au fost prezente autorităţile locale ale comunei care au oferit în cinstea hramului bisericii daruri pentru toţi credincioşii prezenţi.

Dupa amiază, începând cu orele 16, a avut loc întâlnirea cu preoţii cercului misionar nr. 4  Săvârşin, care s-a desfăşurat în biserica parohială, tema prezentată de preotul paroh Călin Mădăluţă, fiind „Sfinţii îngeri, ocrotitorii noştrii”, părintele referindu-se la solemnitatea acestui moment.

Luni, 08.11.2010, în ziua hramului s-a oficiat Acatistul Sfinţilor Arhangheli şi Sfânta Liturghie a praznicului, prezente fiind autorităţile locale, directorul Grupului Şcolar Săvârşin şi un număr mare de credincioşi din parohie. La finalul slujbei, grupul de cateheză care participă la programul „Hristos împărtăşit copiilor”  împreună cu profesoara de religie, doamna Corina Barbă şi doamna învăţătoare Maria Floca, au prezentat un scurt montaj în cinstea sfinţilor îngeri, momentul încheindu-se printr-un mic program de pricesne.

Duminică, 8 noiembrie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, va oficia slujba de sfinţire a altarului noii Catedrale episcopale cu hramul Înălţarea Domnului din municipiul Buzău şi Sfânta Liturghie la sfârşitul căreia va avea loc ceremonia de ridicare a Episcopiei Buzăului şi Vrancei la rang de Arhiepiscopie.
Ziarul Lumina ne prezintă istoria eparhiei Buzăului şi Vrancei printr-un amplu articol semnat de pr. Costică Panaite pe care îl redăm în continuare:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 19 iunie 2009, a aprobat ridicarea mai multor episcopii la rangul de arhiepiscopii, implicit acordarea titulaturii de arhiepiscop chiriarhilor episcopiilor care au fost înălţate la rangul de arhiepiscopii. Prin urmare, s-a aprobat ca Episcopia Buzăului şi Vrancei să fie înălţată la rangul de arhiepiscopie. Hotărârea reprezintă un gest de apreciere din partea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, şi a celorlalţi membri ai Sfântului Sinod pentru trecutul Eparhiei de la Curbura Carpaţilor, pentru rolul ierarhilor buzoieni în lucrarea pastoral-misionară, în viaţa publică, în cultura şi spiritualitatea ortodoxă românească, dar, nu în ultimul rând, pentru realizările din ultima vreme datorate Chiriarhului acestei eparhii, Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie.
Hotărârea Sfântului Sinod este, indiscutabil, motiv de bucurie pentru credincioşii din această parte de ţară, pentru clerul şi vieţuitorii aşezămintelor monahale. Redăm, în continuare, câteva dintre temeiurile canonice, istorice, pastoral-misionare şi culturale ce au stat la baza ridicării la rang de arhiepiscopie a Episcopiei Buzăului şi Vrancei.
Existenţa, în zona geografică a Buzăului şi Vrancei, a unei intense vieţuiri creştine, dovadă faptul că, în anul 325, Biserica Gothiei, care a funcţionat aproximativ în aceeaşi configuraţie geografică, aparţinând astăzi Eparhiei Buzăului şi Vrancei, a trimis pe episcopul Teofil ca delegat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, ierarhul respectiv semnând actele sinodale cu formula „Theophilus Gothiae metropolis episcopus“; mai târziu, urmaşul lui Teofil, episcopul Ulfila, creează alfabetul got şi traduce Sfânta Scriptură în limba nou-creată, dialect ce va sta la baza formării limbii germane de mai târziu.
„Athosul buzoian“
De asemenea trebuie menţionată şi existenţa unor vechi aşezăminte rupestre în Munţii Buzăului (datând din secolele III-IV d. Hr.). În spaţiul de la Curbura Carpaţilor, monahismul şi-a făcut simţită prezenţa încă din primele veacuri creştine. Cu siguranţă că, printre misionarii veniţi aici, se numărau şi monahi, unii, poate, dintre cei care vieţuiseră în sihăstriile întemeiate de Sfântul Ierarh Vasile cel Mare. Cu timpul, aceştia s-au stabilit în Munţii Buzăului, punând bazele uneia dintre cele mai vechi vetre monahale din Carpaţi, în acest sens stând mărturie vestigiile rupestre ce dăinuie în zona Colţi-Aluniş-Bozioru, perimetru cunoscut sub denumirea de „Athosul buzoian“; împlinirea a 500 de ani (în anul 2002 – n. red.) de la (re)înfiinţarea Episcopiei Buzăului, eveniment istoric ce a avut loc în 1502, în cadrul Sinodului mixt ce s-a ţinut la Târgovişte, organizat din iniţiativa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, şi a domnitorului Radu cel Mare al Ţării Româneşti.
Unii ierarhi de la Buzău erau numiţi oficial arhiepiscopi
Unii dintre ierarhii care au păstorit la Buzău în secolele XVI şi XVII s-au intitulat, în mod oficial, arhiepiscopi: Dositei (1502-c. 1525), Atanasie (1569-1583), Luca (1583-1603), Chiril (1610-1617), Efrem (1618-1637) şi Ştefan I (1637-1649); rolul şi importanţa Episcopiei Buzăului şi Vrancei şi ale ierarhilor ei în istoria Bisericii şi în cultura neamului: episcopul Luca, ajuns mai apoi mitropolit, a fost conducătorul soliei lui Mihai Viteazul la ţarul Feodor al Rusiei (în 1597); Mitrofan – poliglot, mare cărturar şi tipograf, ostenitor la tipărirea Bibliei de la Bucureşti (1688) şi a Mărturisirii de credinţă a lui Petru Movilă (1691); Chesarie -inegalabil gospodar şi luminat patriot; Filotei – mare unionist, cel care l-a primit la Buzău pe domnitorul Principatelor Române -Alexandru Ioan Cuza, a tipărit, la Buzău, Biblia în 5 (cinci) volume (1854-1856); Dionisie Romano, „profesor naţional“ la Buzău, cărturar, membru fondator al Bibliotecii Academiei Române şi membru de onoare al acestei prestigioase instituţii de cultură; ierarhi, preoţi şi monahi din Episcopia Buzăului s-au implicat benefic în evenimente de importanţă naţională, precum Revoluţia de la 1848 (preotul Neagu Benescu), Unirea Principatelor Române (1859, episcopul Filotei), Războiul pentru Independenţa naţională a României (1877-1878, protosinghelul Varlaam din Mănăstirea Ciolanu), Răscoala din 1907 ş.a.
Împliniri actuale ale eparhiei
Poziţia geografică pe care o are Episcopia Buzăului, făcând legătura cu Moldova, cu Dobrogea şi, prin Pasul Buzăului, cu provincia românească de dincolo de Munţi – Transilvania; realizările ultimilor 27 de ani pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc şi cultural – mărturii ale ostenelilor pe care, vreme de un sfert de veac, Preasfinţitul Părinte Episcop Epifanie le-a depus întru slava Bisericii Mântuitorului Hristos şi a Ortodoxiei româneşti -, sintetizate astfel: canonizarea, în luna martie 2003, cu proclamarea canonizării în 5-6 octombrie 2003, a doi dintre trăitorii pe meleagurile Buzăului şi Vrancei – Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi şi Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului, aceasta fiind cea mai amplă manifestare bisericească din istoria Eparhiei; înfiinţarea a peste 270 de parohii, reînfiinţarea (înfiinţarea) a 28 mănăstiri şi schituri; consolidarea şi restaurarea, inclusiv a picturii interioare, a Catedralei episcopale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ – ctitorie a voievodului Matei Basarab (1649); punerea pietrei de temelie pentru şapte biserici-catedrale (unele dintre acestea fiind deja ridicate sau în faze avansate de construcţie) în oraşele importante din judeţele Buzău şi Vrancea, între care, la loc de cinste, se află noua Catedrală episcopală „Înălţarea Domnului“ din Buzău (pictată în proporţie de 70%); construirea a peste 270 de noi lăcaşuri de cult; consolidarea a peste 200 de biserici, cărora le-a fost restaurată pictura sau au fost împodobite cu pictură nouă; inaugurarea noului Muzeu bisericesc al Eparhiei Buzăului şi Vrancei; consolidarea Reşedinţei episcopale (ctitorie brâncovenească) şi amenajarea, la subsolul acesteia, a unei spaţioase săli de şedinţe – Aula „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu“ (inaugurată în primăvara anului 2009) – care a fost înfrumuseţată cu pictură în tehnica „fresco“; înfiinţarea a două seminarii teologice monahale – unul la Mănăstirea Ciolanu (pentru călugări), iar celălalt la Mănăstirea Răteşti; coordonarea permanentă a activităţii de predare a Religiei în şcolile de stat; publicarea trimestrială a revistei eparhiale – „Glasul Adevărului“ – şi a unui Almanah bisericesc – anual; editarea şi tipărirea unor importante lucrări. Astfel, PS Epifanie este autorul a mai multor cărţi: Pagini din istoria veche a creştinismului la români, 1986; În slujba credinţei străbune şi a în-ţelegerii între oameni, 1987; Mănăstirea Ciolanu, 1987; Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului, 1988; Slujitori ai Legii strămoşeşti, 1991; Episcopul Dionisie Romano, promotor al culturii şi al emancipării Neamului, 2006. Alte lucrări au fost scrise la în-demnul şi sub îndrumarea Preasfinţitului Epifanie.
Ridicarea la rang de arhiepiscopie a Eparhiei Buzăului şi Vrancei reprezintă şi asumarea de către noi a unei responsabilităţi majore ce trebuie să se regăsească într-o lucrare pastoral-misionară, socială, administrativ-gospodărească şi culturală tot mai susţinută, astfel încât Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei să fie continuatoarea, de jure et de facto, a fostei istorice Episcopii de până mai ieri, şi aceasta pe o treaptă superioară, cu realizări pe măsura noului său statut organizatoric.